Cât nu-ți dispare urma
Nu-mi lipsește cerul,
Când te am alături
Și n-are noaptea stele,
Câte îți poartă ochiul
Nu mi-e dor nici de izvoare,
Căci am iubirea, cât o mare
Și nu dă dimineața soare,
Precum îmi oferi tu culoare
Aș refuza și florile,
Chiar de-aș primi cu sacii
Căci nu-i bujor așa plăpând,
Precum îți sunt obrajii
Ba chiar de azi ar dispărea,
Cu tot cu nori, și luna
În suflet nu mi-ar fi pustiu,
Cât nu-ți dispare urma
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Metafora albastră
Data postării: 17 noiembrie
Vizualizări: 47
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Amurgul duhurilor pierdute in etern
Poem: Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în portugheză
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: Din orizontul pierdut
Poem: femei
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Poem: Insula 2
Poem: Off,tăticul meu drag...
O tanara poeta si-a lansat cartea si s-a ales cu un inel de logodna