Alții
Se-aud clopote în deal la nuciUnde-s mai puțini nuci, mai multe cruci
Oameni duc flori cu pereche,
Si se-ntorc doar cu regrete.
Alții plîng de dureri
Eu scriu cereri,
Către ceruri
Să mai fiți înc-o secund-alături.
Alții plîng de regrete
Eu încă mai caut momente,
În stînga și dreapta mea
Dar le găsesc doar în amintirea grea.
Alții plîng în hohote
Eu încă vă mai caut prin portrete,
Vă caut de-a vă-mbrățișa
Să mă opriți inima de-ami sfîșia...
Alții plîng și-s nedumeriți
De ce Doamne mi l-ai luat cînd eram atît de fericiți?!
Cînd iubeam și eram iubiți
Răniți, așteptăm să fim striviți.
Alții plîng în drum spre casă,
Unde singurătatea îi așteaptă la masă...
Cu flori moarte tăvălite pe terasă
Si-ș zic, mîine va fi mai frumoasă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: diavor
Data postării: 25 ianuarie 2014
Vizualizări: 2530
Poezii din aceiaşi categorie
Tu ești Zeița frumuseții
Este zeița frumuseții o minciună?
Este!
Căci fiecare dintre femei este a frumuseții zeitate!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
Nici curcubeul ce se-arată după ploaie,
Semeț,plin de culori ce se împăunează printre nori,
Și vrea să ne arate măreția sa,
În fața frumuseții tale,
Nu e nimic cu arcuirea-i îngâmfată,
Și de-ar vorbi cu tunetele aspre
Ori fulgere de-ar arunca înspre umilii muritori,
Nu m-aș speria de-acestea toate,
Eu tot pe tine te-aș diviniza!
Iubito,pentru mine tu ești Zeița frumuseții,
Fără egal în lumea asta largă și plină de femei,
Însă niciuna dintre ele
N-au nici magia și nici grandoarea ta!
(18 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fir de ață
Am pus șoapte într-un cub de gheață,
Iar noaptea mi-a pus gheață,
într-un pahar de șoapte,
Pastile de durere,
ale muribundului de mine.
Am pus lacrimi într-un pahar cu gheață
Să le trec prin timp un infinit
Să redenumesc viața printr-un fir de ață
Cu un titlu “ne-am iubit”.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
"Unforgettable" în daneză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Uforglemmelig
Uforglemmelig, det er hvad du er
Uforglemmelig selvom nær eller fjern
Som en kærlighedssang, der klæber sig til mig
Hvordan tanken om dig gør ting ved mig
Aldrig før har nogen været mere
Uforglemmelig på alle måder
Og for evigt mere, sådan bliver du
Det er derfor, skat, det er utroligt
At nogen så uforglemmelig
Synes også, at jeg er uforglemmelig
Uforglemmelig på alle måder
Og for evigt mere, sådan bliver du
Det er derfor, skat, det er utroligt
At nogen så uforglemmelig
Synes også, at jeg er uforglemmelig.
Floarea fericirii!
Ne-am strecurat prin timp
Și am ajuns în doi până aici,
Iar dacă-n drum am rătăcit
Doar tu iubito poți să-mi zici
Când noi ne-am cunoscut
Erau cu totul alte vremuri,
Și când de tine m-am atins
Ai început ușor să tremuri
Nu spaima ne-a emoționat
Și că eram atât de-aproape,
Puteam să ne privim în ochi
Simțind iubire după pleoape
Apropierea s-a produs în timp
Prin multe tatonări și încercări,
Iar să mă mint, n-am mai putut
Când inima a izbucnit în flăcări
Venise timpul fața să-mi arăt
Și sentimentele ce mă cuprind,
S-arunc pe jos cu a mea mască
Iar de trecut să mă desprind
Timid dar cu speranță-n suflet
I-am spus dorința mea interioară,
Și curajos cum n-am mai fost vreodată
I-am zis să-mi prindă inima ce zboară
Prea mult pe gânduri n-a mai stat
Și pasul l-a făcut rapid spre mine,
Cu patos și iubire ne-am îmbrățișat
Pereche am format ca să ne fie bine
Cu multă hotărâre am pornit în viață
Ca două jumătăți unite într-un întreg,
Acum eu mulțumiri trimit Divinității
Că floarea fericirii mi-a dat..să o culeg!
Doar o stea căzătoare
In cerul meu plin de stele îndepărtate ,
Seara de vineri, fericiri de mult uitate,
Si doar o stea căzătoare.
Uimita de caldura arzătoare,
eu, un copil cu speranțe
am fugit sa o prind in brațe.
Știam ca e ceva special
Caldura nu m a ars, un sentiment original
Lumina ta ma zbura peste ocean
Ceva incredibil
fix când ma gândeam ca e imposibil,
O stea pe cerul meu-
in momentul in care nici nu ma mai uitam la stele,
Atunci ai căzut direct in brațele mele.
Nu ma mai uit la cer, ce motiv sa am oare
Când lângă mine este Steaua cea mai strălucitoare
Lumina ta ,val de caldura
Născuta din iubire pura
Pe zi ce trece tot mai mare
Străluceam din ce in ce mai tare.
Fata care visa la stele
A ajuns sa fie lângă una dintre ele
Este vis sau e realitate?
Sentimente ce nu vor putea fi uitate
Dragoste, putere, fericire, tot ce mi am dorit vreodată
Aveam acum,eu, o simpla fată.
Tu Steaua mea,eu cerul tau
Ne completam perfect
In mod indirect.
In trecut, stele îndepărtate pe cer
Tu lângă mine acum,ce pot sa ți mai ofer?
Nu pot suporta un moment sa te îndepărtezi
Lumina in cerul meu trebuie sa o păstrezi
Tu din mine esti o jumătate
Lângă tine e totalitate
Intre noi o mare atracție
Când suntem împreuna nu exista gravitație.
Cerul meu strălucea
Inocent ca un soare desenat pe o foaie de hârtie
Noi doi ,o galaxie -
…guvernata de iubire.
Fiecare secunda ne aducea mai aproape
De strălucire nu putea nimeni sa ne scape
Cerul tau vechi rareori o idee
in noua galaxie ,calea lactee
ce lasă in urma praf de iubire
din ochii nostri ce au o sclipire.
Totuși e firesc,strălucirea cutremurătoare
Stelele îndepărtate aveau nevoie de culoare
Te voiau inapoi de unde ai venit
Eu fără tine, un trandafir ofilit
Dar cine nu ar vrea sa ia
Chiar cea mai frumoasa stea?
Ușor ușor ai început sa le simți chemarea
Eu pentru tine voiam sa fiu salvarea.
Cum sa te condamn, vechiul tau cer
Stelele cu care ai stat, sincer
Acasa pentru tine,
Locul de unde ai venit la mine.
Varianta sa rămâi la mijloc pentru noi diferă
Ai fi o stea Pierduta in atmosfera.
Cum sa renunți la familia ce te chema inapoi sus?
Universul mai frumos creat pe noul cer a apus.
imaginația te zbura in locul tau inițial
Noul cer pentru tine nu a fost vital
Nu a fost de ajuns sa rămâi aici
Sa rămânem noi doi, aștrii unici…
Multe promisiuni ce sunau ca o arta
Nimeni nu se gândea ca cerul vechi o sa poată sa ne desparta
Mi ai promis cea mai frumoasa
Cea mai colorata
Cea mai strălucitoare galaxie
Dar se pare ca nu a fost sa fie,
când stăteau bobocii galaxiei sa înflorească
Lumina ta s a decis sa ma ocolească.
Ca un Boomerang m am convins ca esti
Ai venit și ai plecat pana sa clipești ,
Steaua căzătoare pe care o strângeam in brațe
S a desprins si a zburat inapoi ca prin magie
Totul pare sa fi fost o regie.
Cerul meu, plin de întuneric
Se simte doar un puternic-
gol atmosferic.
Universul fără stele, o gaura neagră
Chemarea mea sper sa te atragă.
Și uite cum o galaxie s a distrus
Totuși încă mai sunt multe de spus…
Am rămas eu, un cer fără stele
Cine sa fie pe urmele mele
Am ajuns sa traiesc in infern
Crezând in universul nostru etern
Un cer fără strălucire
Nicio galaxie
Un cer gol, si doar calea lactee a rămas,
Teama ca o sa plece după tine ma oprește sa fac un pas.
In prezent ne rotim , suntem comete
Când vine vorba de tine nu am regrete.
Revin la vechile obiceiuri,
Dar nu ca pe vremuri
Acum stau si privesc
Și sper sa te găsesc.
Văd doar cea mai frumoasa stea
Ma gandesc ,cândva am fost lângă ea
Deși revederea îmi aduce multă bucurie,
Dorul, amintirea timpurie
Îmi spune ca esti prea departe,
Sentimente desprinse ca dintr o carte.
Sa te simt din nou e tot ce îmi doresc
Doar atunci o sa pot sa înfloresc.
Inapoi in galaxia mea e locul tau
Aici nimeni nu îți va face rau
Vine seara, ma uit iar pe geam
Lângă mine vreau sa te am
Îmi spuneai multe povesti
Hai aici, e timpul sa le adeverești
In cerul meu esti primăvara
Împreuna știm,orice putem repara.
Cum vine seara ma uit la Steaua mea
Și știu ca intr o zi din nou vei cădea
Vei veni inapoi sa imi umpli cerul
Sa formam o galaxie
Noi doi- tu si cu mine.
Alte poezii ale autorului
Cioroi
Tată ai uitat de noi!
Am rămas doar noi în doi.
Stropiți cu gunoi,
Vopsiți cu noroi.
Din cînd în cînd aruncăm cîti-un zîmbet greoi,
Cu ochii îndurerați și moi.
Atacați zi de zi de ploi,
De parc-am fi la război
Unde gloanțe vin roi...
Unde ești plecat cînd avem nevoie d-eroi.
Toți ne mîzgîlesc ca pe foi,
Că-s la suflete mai puțin plini mai mult goi...
Fără de-a ști că noi înc-așteptăm să vină joi,
Cînd o să dăm timpu-napoi,
Să te vedem înc-odată vioi,
Dar ei nu-nțeleg c-au inimi de cioroi...
Singur in singuratate
E dimineata,deja
intimpin singur zorii in singuratate.
Intr-o casa plina de fiinta mea,
pentru ca numai de ea am parte.
Toti mau lasat ...
sau eu, i-am lasat pe toti
In pace ca sa doarma noaptea-n pat,
si sa fiu sigur c-am sa ramin singur,am pus lacate la porti.
Ma trag de par..,
ma sperii de chipul ce se-asterne in oglinda cind ma uit la el.
Si ma vestejesc in vara seaca ca un mar,
inima-mi se zbate ca dupa duiel.
In jur e trist,
si-njur, si-ntreb cine-i de vina..?
Traiesc, ca intr-o drama sau un mit,
si-ncerc sa ma urasc din ce in ce mai mult,fara nici-o pricina.
Peretii-s goi si-ncep parca sa tremur,
de parca la meteo ar fi prognozat...
C-ar fi,un astfel de cutremur,
in mintea-mi, de am cauzat.
Cazuta-mi la pamint,
impreuna cu moralu-mi.
Ce cindva a fost menit,
sa ma ajute dar tot sa pierdut prin gindu-mi.
As vrea sa strig din rasputeri,
sa rasune-ntreaga casa.
Dar simt ca nu mai am puteri,
si parca de nimic nu-mi pasa.
De-ar fi sa fie-asa
cum poruncesc eu mie
Indata te-as lasa
sa nu mai suferi cit esti vie
Fac drama din nimic,
din zimbet sau imbratisare.
Probabil asa m-am invatat de mic
sa tot arunc petalele din floare.
Sa departez pe cei din jur,
sa pling, sa rid
Uneori ba sa ma bucur,
dinte cu dinte, primul rind si-al doilea rind.
Si-mi amintesc cum imi zice-ai
ca viata-i numai una
Si-atunci cind m-alintai
se asternea mai toata ceata, si aparea lumina
Si cind plingeam ma sustinea-i
ca asta-i omeneste
Cite-o lacrima sa dai
ca sa poti sa treci peste.
Tot cei greu,
dauna vietii
Imi pling de mila mai mereu
chipului tau din fotografii.
Si-ti destainu-i cite-o particica
din sinea mea
Si-ti spun si-n glas de ce mii frica
de pustiul din casa-ceasta
Si goluri parca se aseaza in stomac
am plins destul sau poate nu?,
Ca-ci ochii mi sau c-am uscat
mai vreau macar un ceas, mai vreau macar inca unu.
Sa-ti povestesc ce-am realizat,
ce ginduri am
Ce nou am mai creat,
ce inca n-am facut ce inca la moment n-am.
Am timp dar incerc ca sa-l ignor,
incerc sa ma ascund.
Ca soarele dupa vri-un nor,
as vrea ca sa dispar, in goluri sa m-arunc.
Inca mai sint copil, naiv de felul meu
de ce oare pe Tata!?
Mi la luat Dumnezeu?!
de ce tocmai mie, una ca aceasta!?
Si nu-mi raspunde nimeni, la intrebarea mea
ma-ntreb unde mii ingerul!?
Ce sta de-asupra fiecaruia,
de ce nu ma ajuta dinsul!?
Probabil cind Domnu-a impartit
la fiecare cite unul.
Al meu nu a fost de gasit,
sa-mi lumineze drumul
Sau poate asa mi-a fost scris in stele
sa fiu uitat de bun
Si eu si toate visele
si-ale mele daruri de Craciun.
De ziua mea la toti li sau dat citi-un inger
dar al meu inca n-a ajuns la mine
Nici la a 20-cea aniversare, de la cer...
nu mi sa dat nimic,ba chiar mai rau... mi te-au luat si pe tine
Poate de-acum incolo, cind voi privi la ceruri,
tu vei fi acolo ca sa-mi zimbesti mereu,
Sa desenezi de Craciun din nouri, ale mele mult asteptate cadouri.
si tot atunci ca sa-ti simt prezenta aprope de trupusorul meu.
Si cind imi va fi mai greu,
tu intodeauna,sa ma sustii de-acolo de pe cer.
Sa-mi zimbesti cind vreau,
cersind eu am sa-ti cer.
Autoritar
Am să te rănesc pînă la oase
Cu cuvinte, pe cît se poate de frumoase
Am să te înec în dureri
De vineri pînă vineri
Am să-ți fac viața mai grea
Ca să nu poți zbura spre cer
Am să te plimb prin viața mea
Am să te molipsesc de cancer-
Ul iubirii mele
Am să savurez plăcere
Fără bani fără avere, am să te arunc în gol
Am să te bat
În pat
Cînd o să-mi intru-n rol
Am să te fac să plîngi
Să mă distrugi
Cu gheață caldă
Inima ta o voi face să ardă
Să creadă
Că-i pradă
A mea pe-o viață întreagă
Si vară și iarnă să tot meargă
La braț, în stînga și în dreapta să strige
După ajutor la palma mea, care frige
Am să te plimb prin plictiseală
De-o să zici că-i vreo apocalipsă globală
Ea
Ofensată
De mamă,de tată,
Rănită,
De frate
Si ziuă și noapte.
Cu gînduri neînpăcate
Uitată.
Mai rar,
Telefonată!
Mai des vinovată
De zîmbet trădată
Lăsată să plîngă,săraca ...
De fată!
La suflet bogată
Cu sine-mbracată
Curată
Cu vocea, parcă crăpată
Încearcă
Să scoată
Durerea ce-o poartă!
Si strigă la poartă
Cu ce-s vinovată,
Că m-am născut fată!?
Deloc iubită,...
Cu vorbe tăioase, hrănită
Mai puțin fericită
Mai mult singură, singurică
Cu urechea ce-așteaptă
S-audă vrio șoaptă
Să se simtă, încurajată
De jos ridicată
Nu cu vorbe, cu faptă
Visată
În alb îmbracată
Ca oricare altă...
Vrea flori și să fie uimită
Pentr-un moment să se simtă
Iubită!
Sărutată
Înainte de-a fi culcată
Îndepărtată
Vrea la toți să împartă
Dragoste, adevărată.
Pare ciudată
Cînd o vezi încîntată
De nimicul ce parcă
A nimic și arată
Ea spune că-i artă
Credulă-n minciună
Lăsată să spună
Nimic să nu spună
Ce viață nebună!!!
În viitor
Am să te duc în viitor, să vezi cum plînge
și cum rîde, ai noștri fiică și fecior
Am să-ți desenez, cum frînge o lacrimă de înger
și cum zboară, prezentul către viitor
Am să-ți arăt, cum se bate femeia
Cu îmbrățișări și cu regrete
Voi face rocada, durerea cu plăcerea
Voi șterge c-un burete, rănile de pe perete
Am să te plimb, pe la mine prin gînd
Să vezi ce grădină mare de flori am sădit
Am să te-arunc, ca să te prind
și-apoi să te mănînc, ca pi-un biscuit
Am să arunc, cu stele la picioare
Să-ți lumineze drumul vieții
Am să-ți scriu scrisoare, de la închisoare
Pe roua dimineții
Te iubesc
Eu te iubesc si te voi iubi mereu,
Precum Dumnezeu iubeste, pe credinciosul sau.
Dar cind acela-l izgoneste din inima si suflet...
Pe fata Lui apare-o lacrima si-un cuget
Astfel eu iubindut-te pe tine,
De ce ma lasi mereu, iubito tu pe mine?!
Eu pling si alerg din urma ta,
Iar tu-n raspuns m-alungi la casa mea.
Si-apoi imi zici ca-s cea mai importanta persoana din viata ta,
Si-atunci la ce bun oare,ma tot alungi din ea?
Eu stiu ca ma iubesti si te iubesc si eu ...
Eu pentru totdeauna,iar tu macar mereu.