3  

Bucuria sufletului

Când minții ,gândul îi șoptește

Ca inimii să-i spună că e bine

Întunecata față îmi zâmbește

Speră la ziua regăsirii cea cu tine.

 

Poteci bătute poate dorul face

Se ostoiește în frumoase amintiri

Și chiar de glasul sufletului tace

Nu poate să se piardă în simțiri.

 

Te simte că ești bine și crede ,e de ajuns

Ca să nu dispere în al momentului răgaz

Se mulțumește cu doar al soarelui apus

Și răsăritul de să vină îl va găsi cred treaz.

 

Îs dușuri poate reci în astă viață

Dar peste ele mereu soare blând

Sunt sigur eu ,dar și cu speranță

Tu vei răzbi oriunde și oricând.

 

Simt Dumnezeu cât te iubește

Că a testat în timp efortul tău

Pe drumul vieții te călăuzește

Cât doar să simți aportul său.

 

Încredere ,curaj și muncă multă

Cu vise îndrăznețe tu ai fost mereu

Vei reuși ,destinul doară te ascultă

A urmărit și tot văzut zbuciumul tău.

 

Ești minunat și unic ,drag copilul meu

Ești alinarea clipei ,de multe ori prea grele

Ești dăruit în dar de bunul Dumnezeu

Vei exista pe veci , în gânduri ale mele.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Maricel Bouros poezii.online Bucuria sufletului

Data postării: 30 august

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 481

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Tumult

Ești singur și pari bine

Dar totuși nu prea ești

Prin freamătul din tine

Simți cum te ofilești.

 

Pe tine unul doar te placi

Egoul e nespus de mare

Nu țipi ,doar te închizi și taci

Refuzi să crezi ,dară te doare.

 

Bine nu știi ce e iubirea

Dar totuși cred ai vrea

Să simți cum fericirea  

Doar schimbă starea ta.

 

Ești singur ,totul pare

Prea greu ,nicicum ușor

Ființa simți cum doare

Te zbați stânjenitor.

 

Pe ei îi vezi de mână

Și vrei să-i înțelegi

Doar speri să mai rămână

Dorești să îi dezlegi.

 

Să vezi cum de se poate

Ești dornic nu un pic

În piept auzi cum bate 

Tu nu simțeai nimic.

 

Înclini spre compromis

Să poți ieși din carapace

În corpul tău ușor învins

Doar inima nu poate tace.

Mai mult...

Temere pe tărâmul liniștii

E pace în lume ,mă rog

Război nicicum să fie

E liniște ,din loc în loc

Doar vântul un pic adie.

 

Copiii merg spre școală

Prinși mâna lângă mână

Nu știu ce este fală

Ei au respect și stimă.

 

Sunt meserii demult apuse

Soldat ,vameș ,judecător

Ei au acum de mici pe buze

Preot ,doctor ,învățător.

 

Prin ei e lumea mai bună

Asta în care cu toții trăim

Să facem ca ea să rămână

Așa ,cât aici o să fim.

 

Pământul e mare și-i loc

Iubire oriunde să fie

Îi pace ,nu e luptă deloc

Un pic doar vântul adie.

 

Sunt stele pe cerul senin

E noapte în lumea cea mare

În vis prin vene îți curge venin

Prin sânge îl simți și te doare.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   

E freamăt în mintea lucidă

Nu știi de e vis ori coșmar

Un șarpe țintește spre grindă

Te rogi , icoane îs jos în altar.

 

Mai mult...

Noaptea minții

Când sufletul îi greu

Și inima prea bate

Pierdut e visul tău

În conștiință poate.

 

Instinctul nu-ți dă pace

Și vrea să te domine

În noaptea minții tale

Nu prea e loc de tine.

 

Exiști cu disperarea

Si te confrunți cu ea

În negură cărarea

Își pierde calea sa.

 

  Tu cauți licărirea 

Prin negru cel ascuns

Ți-e frică de pieirea 

Egoului tău stins.

 

Tunelul nopții tale

Se duce sub pământ

Coșmarul nu dispare

Și vezi stafii mergând.

 

Mormântul minții tale

Ascuns e și de tine

Pe cer e căutarea

Dar luna nu mai vine.

 

O stea e totuși parcă 

Ce licăre abia

Speranța te încearcă

Începi cred a visa.

 

 

Mai mult...

Ploaie tu

Uitat în dorul regăsirii mele

Ești draga , dulce alinare

În clipele cele mai grele

Mă picuri cu binecuvântare.

 

Mă port desculț ,așa te simt

Cum tu vibrezi prin mine

Chiar dacă de puțin mă mint

Îs fericit când sunt cu tine.

 

Ești caldă ori puțin mai rece

De calmă vii ori furtunoasă

Tu draga mea ,mereu mă trece

O liniște peste angoasă.

 

Aduci liniște pe al meu freamăt

Mă răcorești când fierb în clocot

Doar tu asculți cum al meu geamăt

Prin apa ta provoacă ropot.

 

Prin a mea inimă rănită

Tu săgetezi doar tresărire

Când cazi rapid ori liniștită

Ea iar visează la iubire.

 

Închid ochii ,te simt pe tine

Cum picuri pe a mea ființă

Fiorii reci treziți în mine

Doar zbucium dau la suferință.

 

Și ochii de îi voi deschide

Să văd iar curcubeu pe cer

În visul meu te voi închide

Să te găsesc când eu disper.

Mai mult...

Poteci ascunse

Miraj al jocului de umbre

Pitit în seva timpului meschin

Se oglindește face tumbe

În tremur surd și în suspin.

 

Misterios , pierdut privirii mute

Nedeslușit în bezna ancestrală

În spațiul mitic eului să lupte

Îi e nevoie de-ndrăzneală.

 

Mult ciufulit de vânturi reci

Îmbrățișat de brazii cei înalți

Tu loc dosit printre poteci

Ai noștri pași doar îi descalți.

 

Cu raze blânde soarele te scaldă

Îți încălzeste reavănul pământ

Când răsuflarea chiar devine caldă

În vârfuri mugurii își prind avânt.

 

Natura vie,dar virgină

Se desfășoară instinctiv

Tăcerea timpului comprimă

Pe traiul demn și primitiv.

 

Nu poate mintea să ajungă

Pe trupul hâd să îl clintească

Când neputința e osândă

E dusă calea cea lumească.

 

Poiana neaoșă-n visare

Cu calea ei nestrăbătută

Zărită e în depărtare

Frumoasă vie și tăcută.

 

Mai mult...

În parc

Un unchiaș ,dar țanțoș tare

Se așează plin de el

Pe băncuță ,vezi matale

O bătrână sta nițel.

 

Bătrânica cam sfioasă

Dar cochetă nu puțin

Murmură puțin retrasă

Cu un glas încet și fin.

 

Este liber ,dar să știți

Nu greșiți a întreba

Sunt băncuțe de priviți

Dar puteți de vreți a sta.

 

Mă scuzați ,unchiașul zice

Am greșit ,așa se pare.

Încercă să se ridice

Demn ,dar pare că îl doare.

 

Bătrânica noastră dulce

Chicotind fără s-arate

Se întinde să-l apuce

De doriți ,stați că se poate.

 

Moșul nostru rușinat

Se așează ,cu ton gros

Apropo sunt divorțat

Aveți soț ,sunt curios?

 

Domnule ,rușine mare

Am simțit cam ce gândești

Tot sperai că mi se pare ,

Arați doar ce poamă ești.

 

 

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

CE-I OMUL?

Unde ești ,sufletul meu ,drag

Unde și pe scară sui?

La cine mai ții de urât

Și cât mai ai de suit?

 

Ce este omul pe pământ?

Doar frunza toamnei dusă-n vânt.

Amintirea mai rămâne,

Și ici colo câte un nume.

Mai mult...

Nemuritor

Mă credeam muritor ca orice om,
Cu teama-n oase și cu frig în sânge,
Dar când iubirea ta mi-a fost ca un pom,
N-am mai simțit cum viața mea se stinge.

 

Tu m-ai făcut să uit că pot să mor,
Că trupul ăsta-i trecător și slab,
Mi-ai dat în palme cerul tău din dor
Și m-ai suit pe cel mai înalt prag.

 

Acum aș merge gol prin ploi de foc,
Aș bea venin și mi-ar fi dulce-n gură,
Aș sta în drum la moarte pe loc
Și i-aș vorbi cu mâna ta pe frunte, caldă și curată.

 

Căci ce mi-e moartea când tu ești la cap,
Când îmi respiri în piept și mă alinți,
Mi-ești mai aproape decât orice adevăr
Și mă înveți că veșnic nu te-nvinți

 

Decât dacă iubești așa cum știi
Să iubești tu, femeie, doar cu trupul,
Cu părul tău desfăcut în copii
De vise grele, cu al tău trecutul

 

Făcut uitat de sărutări adânci.
Și-acum, când mă privești, mi-e clar de tot:
Nu pot să mor atâta timp cât mă gândești
Și-atâta timp cât eu te port în ochi și-n somn și-n tot.

Mai mult...

Eu cu tine

Tu, pansament ce-mi stă pe piele,

Eu, viciu ce-ți intră la cord.

Vindeci subit rănile mele,

Eu vindec tot ce-i dezacord.

 

Tu, puls ce-mi stă în circulații,

Eu tot ce ține de artere.

Nu simt nici goluri și nici spații,

Iar tu nu simți pic de durere.

 

Tu, aer, sentiment și stare,

Eu, amintiri, povești, momente.

Tu îmi ești barcă de salvare,

Eu îți sunt visuri permanente.

 

Tu îmi ești scut, îmi ești și armă,

Să duc războaie eu cu mine.

Ești viitorul scris în palmă,

Și tot ce-nseamnă ,,bun" și ,,bine".

 

Eu sunt și îți voi fi mereu,

Impuls ce-ți dă doar stări de bine.

Căci sună prea puțin un ,,eu",

Și prea perfect un ,,eu cu tine".

Mai mult...

Picătură mică de ploaie

Tu,  picătură de ploaie mică,

întinsă cum stai în pat

pe vremea asta ploioasă,

probabil că dormi, și…

Ai toate motivele să fii somnoroasă 🥺

Și nu mă plâng, adică aș vrea,

dar nu am dreptul,

doar că nu prea mai ai cum să faci nimic,

pentru că în timp ce-ți scriam,

a început să se plângă pentru mine cerul câte-un pic, câte-un pic 😈

 

Așa că dacă cerul tot îmi este aliat,

îmi cresc o mâna din el de departe,

și de oriunde ai fi, chiar și din vis,

să te aduc mai aproape,

să te strâng în brațe

profitând că luna doarme dusă,

să-mi umplu ochii cu

privirea ta dulce,

De care mi-e un dor…

Așa cum îi e dor unei picături de ploaie,

de-un nor.

Așa cum le este dor urechilor mele

de vocea ta caldă și blândă,

Așa cum inima mea tânjește atâtea să-ți spună.

 

Tu, picătură mică de ploaie,

Să-ți iei o umbrelă cât ploaia cealaltă pică,

Nu de alta, dar…

Să nu te faci și mai mică,

că după o să-mi fac griji zi de zi,

ca niciodată,

că poate cineva nu te vede și te calcă,

și-o să ajungi strivită pe undeva prin pământ pe dedesubt, într-un vers,

și-o să trebuiască să-ți transmit prin furnici că te iubesc.

 

(Noapte bună, picătură mică de ploaie 🐥)

 

(Adică… Bună seara!

Pe-un ton matur și politicos…

Încerc să am un aer mai serios,

de om de afaceri,

Ca să nu crezi că nu ai cu cine să vorbești,

și să mă vezi doar cu aer copilăros 🥺)

Mai mult...

Saruta-mi ochii

Saruta-mi ochii daca vrei,

Nu buzele, nici sânul,

Saruta-mi tampla-ngandurata,

Căci vor sublimul ochii-mi grei

De-atata patima lumească,

Saruta-mi ochii,doar atât,

Iubirea ta sa fie adevărată

Și pura ca și fulgii albi în noapte

Când stelele pe cerul negru scot scântei..

Mai mult...

Sunt aici

Sunt aici,

chiar dacă pașii mei au obosit să mai fugă,

chiar dacă nopțile m-au învățat

cum se tace cu ochii deschiși.

Sunt aici,

cu inima peticită din speranțe mici,

din rugăciuni nerostite

și din vise care au refuzat să moară.

Am căzut de atâtea ori

încât pământul îmi știe numele,

dar m-am ridicat de fiecare dată

pentru că sufletul meu nu știe să renunțe.

Sunt aici,

în ciuda fricilor care mă strigă pe nume,

în ciuda oamenilor care au plecat

lăsând goluri ce dor și azi.

Port în mine doruri grele,

răni care nu se văd,

dar și o lumină tăcută

care încă mai arde.

Sunt aici —

nu pentru că a fost ușor,

ci pentru că am ales să rămân,

să cred,

să respir,

să fiu.

Sunt aici,

și asta…

este deja o victorie.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍