Măcar un răsărit

Mă poartă pașii către tine

Să mă desfăt cu briza ta

Nu știi dar ești un pic de bine

Peste toată trăirea mea.

 

Când susurul din valuri îți ascult

Mă pierd de tot ce eu eram

Mă faci pe mine doar să simt

Îmi dai ceva ce parcă așteptam.

 

Ești calmă ,chiar și agitată

Îmi dai cred liniștea nebună

Mă fascinezi ,te simt vibrantă

Tăcerea mea poate să spună.

 

Primești pe soare să picteze

Un răsărit și un frumos apus

Portrete vii cu tact să înrămeze

Pe clipa timpului feroce și ursuz.

 

Să te privesc o veșnicie

Aș putea fi doar fericit

Știu că e greu așa să fie

Mă bucur însă că te simt.

 

Ajuți uitarea mea să fie

Un mic crâmpei ,dară real

Și conștiința mea să știe

Că te iubesc nu în zadar.

 

Mă cheamă pescăruși spre tine

Prin cântul lor frumos te voi găsi

Dar să păstrezi doar pentru mine

Frumosul răsărit pentru o zi.


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Maricel Bouros poezii.online Măcar un răsărit

Data postării: 6 iunie

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 753

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

În parc

Un unchiaș ,dar țanțoș tare

Se așează plin de el

Pe băncuță ,vezi matale

O bătrână sta nițel.

 

Bătrânica cam sfioasă

Dar cochetă nu puțin

Murmură puțin retrasă

Cu un glas încet și fin.

 

Este liber ,dar să știți

Nu greșiți a întreba

Sunt băncuțe de priviți

Dar puteți de vreți a sta.

 

Mă scuzați ,unchiașul zice

Am greșit ,așa se pare.

Încercă să se ridice

Demn ,dar pare că îl doare.

 

Bătrânica noastră dulce

Chicotind fără s-arate

Se întinde să-l apuce

De doriți ,stați că se poate.

 

Moșul nostru rușinat

Se așează ,cu ton gros

Apropo sunt divorțat

Aveți soț ,sunt curios?

 

Domnule ,rușine mare

Am simțit cam ce gândești

Tot sperai că mi se pare ,

Arați doar ce poamă ești.

 

 

 

Mai mult...

Prețuiți copilăria

Trecut-au anii cei frumoși

Ce nu i-am prețuit atunci

Mergeam la joacă bucuroși

Ne cățăram în pruni și nuci.

 

Făceam năzbâtii nu puține

Plângeam la mâna ridicată

Credeam că au ceva cu mine

Nicicum că am făcut-o lată.

 

Părinți au fost și noi copii

Bunici ei sunt și noi părinți

I-am supărat dar vreau să știi

Că uneori am fost cuminți.

 

Eram la școală ,zic bunicel

Puțin mai bun decât cei mulți

Eu cred citeam în mare fel

Cum citeau ei nu vrei s-asculți.

 

Atunci copil ,om mare acum

Doar timpul aprig ne separă

Noi ne-am pierdut cumva pe drum

Acum începe tare să ne doară.

 

Să fiu copil viața întreagă

Un inocent cu aripi fine

Să pot ,aș vrea să înțeleagă

Chiar toată lumea că e bine.

 

Doară visez și nu e rău

Deși el ,timpul nu ne iartă

Eu retrăiesc în visul meu

Am fost să știi , copil odată.

Mai mult...

Melancolie

E vreme cenușie și urâtă

Eu stau pierdut ,privind pe geam

Simt cum ceva mă tot irită

Spini în călcăie parcă am.

 

Pământul ud respiră parcă

Și ceața deasă se coboară

Pe mine dorul mă încearcă

Și frământarea mă doboară.

 

Renasc un pic zărind pădurea

Când ceața deasă-i dă răgaz

Mi-ascund și șterg înșiruirea 

A lacrimilor multe pe obraz.

 

Îmi dau curaj ,nu am scăpare

Să pot răzbi prin ceața deasă

Tot ce e viu ușor nu moare

Deși e grea calea aleasă.

 

Aștept bâhnița să dispară

Neliniștea să nu mai fie

Aș vrea să ies puțin afară

Să-mi simt ființa că e vie.

 

Și sper la soare să apară

Să lumineze a mea cale

Sper negura ca să dispară 

Să pot privi în depărtare.

 

Îmi dau restart din piroteală

Și mă îndrept spre ușă iute

Să ies din bezna cea mortală

Și din privirile ce îs pierdute.                     

 
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

        

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

     

Mai mult...

Ea iubirea

Prea frumos sentiment

Cu el noi toți ne naștem

Rapid ,usor ,prea lent

Dorim să îl cunoaștem.

 

Nu prea poți controla

Nu poți să te ascunzi

În piept tresaltă inima

Și simți cum te afunzi.

 

Cu totul uiți de tine

Deloc nu mai contezi

Doar crezi că e iubire

Chiar altceva nu vezi.

 

Ce simți e un refugiu

Un dar ,o cruce grea

La viață e preludiu

Trăiești ori mori cu ea.

 

O simți cum te-nfurnică

Prea greu să o descrii

Chiar crezi că te ridică

În dulce tremur de copii.

 

Și de primești tu simți puțin

Crezând că dai prea mult

Percepi iubirea doară chin

Alergi prin gând pierdut.

 

Dar chiar de greu îți pare

Să iubești ,mori de dor

Și chiar de simți că doare

Doară te stingi fără amor.

 

Mai mult...

Iarba pe deal

Pe coasta dealului semeț

Ajunse dragul timp de coasă

Al nostru moș Vasile șugubăț

La ceas de prânz așterne masă.

 

Sub astă salcie lângă pârâu

Pe iarba reavănă ,cosită

Moșicul nostru cel zglobiu

Golește traista și s-agită.

 

Măi Ioane ,către fiu

Nu găsesc rachiul tată

Și de bine cred eu știu 

Mumăta m-o lăsat baltă.

 

Mergi acum îndat acasă

Cu rachiul doar să vii

Pân atunci eu bat o coasă

Nu mănânc ,așa să știi.

 

Fiul dară se conformă

Se pornește se-ntoarce

Rachiul îi ține-n formă

Tatălui cam mult îi place.

 

Brânză ,pită ,șuncă ,ceapă

Sub salcia cea pletoasă

Cu miros plăcut de iarbă

Să tot stai așa la masă.

 

Din cofă ,apă rece de izvor

Amândoi cu poftă beau

La cosit apoi dau zor

Vine noaptea de mai stau.

Mai mult...

Calea

Venim  plângând se pare

Și în întâia vizitâ în lume

Prin puritatea noastră mare

Ne mijim ochii fără un  nume.

 

Primim   un zâmbet rătăcit

Țintiți pe cerul din tavan

Gândim ori nu ,e totul încâlcit

Ne agățăm de viață cu elan.

 

Nu știm ce ne așteaptă

Nu că mult ar conta

Vom crește și îndată

Prin ceață vom căta.

 

Descoperim o lume

A noastră parcă nu-i

Am vrea parcă a spune

Eu sunt al nimănui.

 

Primești iubire multă

Ori nu primești deloc

Zâmbești ori te încruntă

În lume ai un loc.

 

Se pare că destinul

Ți-e scris pân să exiști

Nu știi dar tu ții firul

Pe care chiar te miști.

 

Să zăbovim puțin

Pe drumul chiar trasat

Să nu ne repezim

De timp ar fi păcat.

 

 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Te aștept

Mi-s ochii deșteptați de vreme,

Nu te aștept, dar vreau să vii,

Să ne-ntâlnim ca prima oară,

Să te rescriu în poezii.

 

Să-mi aduci un zâmbet cald,

Un semn că timpul n-a trecut,

Să ne iubim în versuri mari,

Așa cum nu am mai făcut.

 

Să-ți fie glasul vechi și dulce,

Cum l-am purtat în amintiri,

Să-mbrățișăm tăceri de gheață

Și să le-aprindem în iubiri.

 

Mi-s ochii deșteptați de vreme,

Dar încă știu ce-nseamnă dor,

Te-aștept să-mi fii cuvânt și taină,

Un vers pierdut, regăsitor.

Mai mult...

Suflete pereche

Ne-am intalnit intr-un moment in care

Eram scarbiti, satui de rau si de ocara.

Aveam nevoie doar de-o alinare

De-o raza de speranta, de o schimbare.

 

Eram putin pierduti, tacuti din fire,

Traiam in noi crezand ca asa-i mai bine.

Ne proiectam in vis, paream atat de aproape

Dar dimineata anula tot ce cream in noapte.

 

Acolo undeva in timp si spatiu existam

Simteam la fel, iubeam si rezonam,

Credeam cu toata fiinta mea in tine, cugetam 

La o viata impreuna asa cum o visam.

 

Dar cine-ar fi crezut ca ai sa apari pe nestiute

O inima nobila, cu un suflet cat un munte

Cu o voce calda, intr-un corp de inger

Ai coborat din cer? Nu stiu... esti reala?

Caci tind sa cred ca totul e o-nscenare

Eu te-am visat in felul meu...se pare

Ca mi-ai intrecut chiar orice asteptare.

 

Vreau sa traim, sa ne simtim , sa radem

Sa povestim, sa ne privim in ochi, sa plangem

Sa facem dragoste, sa stam fata in fata

Sa cautam acea clipa care sa valoreze ...o viata!

 

Mai mult...

OMENIE

Sunt  obosit , viața  nu  iartă ...

Mă  taxează ...

Încă  pot  zâmbi ,

Când  vecinul , mă  întreabă 

-Ești sănătos ,ești bine ?

Ades mă gândesc la tine ,

La singurătatea ta !...

-Sunt bine vecine ,sunt bine

Mulțumesc de întrebare !

De-ai ști cât mi-ai  încălzit inima!

Cu o simplă întrebare !

 

Mai mult...

De ziua iubirii

De ziua iubirii am ieșit la plimbare

Să mă încălzească razele de soare 

Am primit în dar un buchet de flori

Galbene ca luna ce-am surprins-o-n zori.

 

Era un aer atât de cald și mirosea a primăvară 

Pe străzi doar siluete zâmbitoare 

Pășeam agale în gând cu tine

Și mă-ntrebam de ți-a plăcut...răvașul de iubire.

 

Mi-a fost atât de teamă să-l trimit

Mintea-mi spunea să nu, dar sufletul s-a-mpotrivit.

Și tot plimbându-mă prin gânduri 

Am învins teama și ți-am lăsat niște rânduri.

 

N-astept răspuns... cred că nici nu aș vrea

Vreau doar să știi că m-am gândit la tine

A fost un gest din toată inima

Ce-aș vrea să îți rămână o dulce amintire.

 

Căci ai rămas imprimat în sufletul meu

Aș putea spune că mi l-ai pătat

Dar ar fi nedrept să spun acest lucru...

... azi doar, din nou, de dor....m-am îmbătat... 

Mai mult...

Marea mea

Hai să ne sinucidem!

M ai crezut nebună în delir

Când țigara o aprindem

Nu desfășor firul fictiv

 

Parcă îți aud gândurile

Și simt ca înnebunesc

Când nici furtunile

Nu mă lasă să trăiesc

 

Tu mi ai spus să ucid

O lume nemiloasă

Să mă aleg pe mine,translucid

Să mă regăsesc acasă

 

Uite mă aici,mare dragă,

M ai învățat să mă iubesc,

Să devin o filoloaga,

fără să te vad,cum îmi zâmbești

Mai mult...

Pentru care motiv

 

Pentru care motiv personal,

Pentru care tremur al firii,

Ne aflăm în derivă pe-un val,

Ce roade din ţărmul iubirii?

 

Pentru care vorbă deşartă,

Pentru care gest bădăran,

Carnea sub piele tresaltă,

Şi răbdăm consolaţi an de an?

 

Pentru care tăcere morbidă,

Pentru care strigăt subit,

Purtăm răni şi obidă,

Şi-alintăm un amor chinuit?

 

Pentru fiece lacrimă strânsă,

Pentru fiece oftat şi suspin,

A mea inimă arsă şi plânsă,

Va produce sporadic venin.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍