Timpul nu iartă

Nu poți trăi cred simplu fericirea

Făr să suspini în cruntă suferință

Poteci sterpe ,în chin trece iubirea

Prin guri de foc și gravă umilință.

De indolentă este uneori simțirea

Sub haina renunțării ce te strânge

Și totuși reușești să săruți fercirea

Ajunge împlinirea de bucurie-a plânge.

De vraja e pierdută uneori pe drum

De ce primești e minim la maxim ce oferi

Ajungi  să cauți ,tu singur doar în scrum

Și de găsești ceva ,e bine cât să speri.

Tot ocolești cazanul să nu te scapi în el

Și focul ce îl fierbe să nu te pârjolească

Cum treci să fii întreg ,e cred doară mister

Ai încercat și iadul ,nu vru să te primească.

Ieși cu sechele poate ,dar sufletul călit

Zărești abia ,lumina după o cale lungă

Și de-a rămas ceva ,e dorul de iubit

Să fie fericire nicicum nu o să- ajungă.

Aștepți ploaia să vină ,pe tine doar să cadă

Să spele fumul negru și scrumul de pe tine

Să vină răsăritul ,pe tine doar să vadă

Să încălzeazcă frigul ,ce inima îl ține.

Și ostoit de toate ,dar totuși cu dorință

Îți iei puțin răgaz ,spre cer cauți privirea

Implori divinitatea ,să fie cu putință

Să vină ,să rămână ,la tine fericirea.

Un unchiaș ,dar țanțoș tare

Se așează plin de el

Pe băncuță ,vezi matale

O bătrână sta nițel.

Bătrânica cam sfioasă

Dar cochetă nu puțin

Murmură puțin retrasă

Cu un glas încet și fin.

Este liber ,dar să știți

Nu greșiți a întreba

Sunt băncuțe de priviți

Dar puteți de vreți a sta.

Mă scuzați ,unchiașul zice

Am greșit ,așa se pare.

Încercă să se ridice

Demn ,dar pare că îl doare.

Bătrânica noastră dulce

Chicotind fără s-arate

Se întinde să-l apuce

De doriți ,stați că se poate.

Moșul nostru rușinat

Se așează ,cu ton gros

Apropo sunt divorțat

Aveți soț ,sunt curios?

Domnule ,rușine mare

Am simțit cam ce gândești

Tot sperai că mi se pare ,

Arați doar ce poamă ești.

Parfumul serii ce coboară

Din dor mocnit mi te aduce

La chipul tău de domnișoară 

Uimit eu îmi fac cruce.

Icoana gândurilor mele

Îmi amăgești privirea

Ești cea mai cea din toate cele

În tine am pieirea.

În focul pasiunii

Mă perpelesc cu tine

În ciuda rațiunii 

Tu abuzezi de mine.

Năluca visurilor mele

Fantasma zorilor de zi

Mă ții de mână printre stele

Cu mine doară vreau să fii.

Sunt dominat de tine

Când buzele-ți ating

Mai stai te rog cu mine

Luminile se sting.

În brațe să te simt

Să-ți mângâi pielea fină

O noapte eu mă mint

Doar eu cred sunt de vină.

Iubita mea din noapte

Ce-n zori mă părăsești 

Nu pleca prea departe

Să poți să mă găsești.

Tu sărut dulce tremurând

Al buzelor noastre fierbinți

Ai lăsat pașii tăi în gând

Să faci pe dor ieșit din minți.

Mereu e clipa veșniciei

În așteptări să fim doar noi

Cărările chiar și o mie

Le vom găsi doar amândoi.

În ochii tăi privesc iubirea 

Simțită doară pentru mine

Când te cuprind îți simt trăirea

Mă simt dorit când sunt cu tine.

În foc intens al pasiunii

Arde prin noi iubirea

Nu este loc nici rațiunii

Să curme fericirea.

Chiar și cuvintele nu sunt

Rostirea lor nu-și are sens

Când ne iubim e legământ

Prea intim ,sincer ,de neșters.

Iubita mea în astă lume

Să fiu al tău ai așteptat

De mă iubești , te rog a spune

Crezi draga mea s-a meritat?

Cuget să cred că împreună

Hazardul ,soarta ne doresc

Să nu ne dăm drumul de mână

Să spunem pururi ,te iubesc.

E primăvară acum în inima mea

În suflet e liniște și doar armonie

Nimic din ce este,nu-mi  poate lua

Parfumul narcisei ,în gînd îmi adie.

Pe roua dimineții e doară candoare

E calmă mângîiere  ce clipa alină

În mijloc ,peste alb e galbenul soare

Privirea pierdută nu are deloc vină.

Gingașă ,firavă ,plăcută mereu

O fiică să am , eu sigur aș vrea

Să-i pun cu plăcere doar numele tău

Narcisa ,sublim pe buze ar sta.

Buchete frumoase puține nu sunt

Primite ori date ,sunt doar speciale

Dar tu ai rămas culoare pe gând

Și una de ești ,faci clipe ușoare.

În dorul de tine de trece o vreme

Și eu nu îți simt splendidul parfum

Îs trist ,abătut ,încep a mă teme

Că ești ofilită ,pierdută pe drum.

Rămâi primăvară tot anul cu mine

E timpul narcisei ,grădina încântă

Mireasma îmbată ,dă starea de bine

În suflet e cântec ,privirea exultă.

În numele tău e multă iubire

Pe buzele mele rostire vei fi

De inima poate simți fericire

E că ești calea din noapte spe zi.

E vreme cenușie și urâtă

Eu stau pierdut ,privind pe geam

Simt cum ceva mă tot irită

Spini în călcăie parcă am.

Pământul ud respiră parcă

Și ceața deasă se coboară

Pe mine dorul mă încearcă

Și frământarea mă doboară.

Renasc un pic zărind pădurea

Când ceața deasă-i dă răgaz

Mi-ascund și șterg înșiruirea 

A lacrimilor multe pe obraz.

Îmi dau curaj ,nu am scăpare

Să pot răzbi prin ceața deasă

Tot ce e viu ușor nu moare

Deși e grea calea aleasă.

Aștept bâhnița să dispară

Neliniștea să nu mai fie

Aș vrea să ies puțin afară

Să-mi simt ființa că e vie.

Și sper la soare să apară

Să lumineze a mea cale

Sper negura ca să dispară 

Să pot privi în depărtare.

Îmi dau restart din piroteală

Și mă îndrept spre ușă iute

Să ies din bezna cea mortală

Și din privirile ce îs pierdute.                     

I never know if you’re really real,

Or just a dream my heart can feel,

Like quiet stars above the night

That glow too softly, yet too bright.

Because I searched for something wrong,

A tiny place you don’t belong,

A little flaw, a hidden scar

But perfect souls are what you are.

And maybe people wouldn’t see

The silent things you did for me,

The way you turned my darkest skies

To quiet dawns and brighter eyes.

Before you came, I lived inside

A colder heart I used to hide,

Low energy, a silent flame,

A girl who barely knew her name.

But then you came into my days

And changed my nights in quiet ways,

You took the storm I held so deep

And turned its thunder into sleep.

No loud applause, no shining stage,

Just gentle strength that turned the page,

A look, a laugh, a simple sign

That somehow told me I was fine.

It’s funny how our story grew

In seventh grade we never knew

Two girls who couldn’t stand the sight

Would one day walk the same path right.

Now every road belongs to us,

Each day we walk, each ride, each bus,

The same long way, the same school gate,

The same bright sky that guides our fate.

Erasmus nights beneath the skies,

Beach Please with music, waves and cries,

Vox Maris winds along the sea

All hold a piece of you and me.

And yet the place that feels most true,

The quiet world that holds us two,

Is just a bench outside your door

Where hearts spoke deeper than before.

Where thoughts we never used to say

Somehow just slowly found their way,

Where silence felt like something warm

A peaceful eye inside the storm.

You notice things no one would see,

The hidden stars inside of me,

The dreams I keep, the skies I chase,

The quiet hope I can’t replace.

You saw the child I used to be,

The loss that still lives deep in me,

My grandpa gone, the silent ache

No passing years could ever break.

And in a gift both small and bright

You wrapped that memory in light,

A heart with wings, so pure and true,

A gentle sign that came from you.

And maybe I don’t always show

The depth of love you truly know,

Maybe my ways are strange to see

But they still mean the world to me.

Sometimes the gifts I choose to give

Are just the way I show I live,

My quiet proof, my little art

Of showing love that’s in my heart.

But deeper truths still stay the same:

Through time, through joy, through fear, through pain,

If every road should disappear

I’d still want you forever near.

People say they’ve never known

A bond like ours that brightly shone,

Not in the movies, not in art

A friendship written heart to heart.

And maybe they are right to stare,

Because a thing like this is rare,

A bond no distance could divide,

A soul that walks right by my side.

So if one day the stars should fall

And silent shadows cover all,

If every road we knew should end

And time forgets the word “best friend”

One truth would still remain for me

As endless as the open sea:

If I could live this life once more,

I’d search the universe before

Until the stars aligned anew

Just so my path would lead to you.

Because the greatest gift to me

Was never fate or destiny

It was the moment life allowed

My soul to find yours in the crowd.

Uite-mă în abis de noapte stând să compun,

Să transpun în vers tot ceea ce n-am putut să-ți spun.

O șoaptă din suflet, un felinar, o muză ce transcrie

Atâtea cuvinte ce nu pot fi transpuse nici printr-o poezie.

Să fie oare aceasta o legătură nemuritoare?

Sau doar te-ai proiectat în sufletul unei compozitoare?

Mă surprind acum scriind într-un amurg de primăvară

Pentru o adiere feminină care-mi acordă pacea interioară.

Să-ți mulțumesc? Să-ți reproșez? Poate doar să tac?

Blând îmi aleg cuvintele, la ochi de lună, în timp ce zac.

Totul e-n liniște, în șoaptă, în tăcere…

Șoaptele-mi înclină capul, rostind că trebuie să însemni motivul poeziei mele.

De s-ar fi preschimbat scrumul în chiștocul sufletului meu,

Distanța n-ar mai fi însemnat sfârșit, ci un simplu apogeu

Ce s-ar fi scurs ușor până la creștetul degetelor tale,

Lăsând în urmă o dâră de tutun… de o afecțiune moale.

În ceasul în care spinii cruzi ai lumii o să te cuprindă,

Un fragment de om va fi mereu acolo, dornic să ți-i desprindă.

Târâș voi încerca să ajung până la rănile imprimate cu venin,

Măcar să-ți pot promite că nu te voi lăsa să te îneci în tot acest chin.

Uite-mă în abis de noapte stând să compun,

Să transpun în vers tot ceea ce n-am putut să-ți spun.

O șoaptă din suflet, un felinar, o muză ce transcrie

Atâtea cuvinte ce nu pot fi transpuse nici printr-o poezie.

Să fie oare aceasta o legătură nemuritoare?

Sau doar te-ai proiectat în sufletul unei compozitoare?

Mă surprind acum scriind într-un amurg de primăvară

Pentru o adiere feminină care-mi acordă pacea interioară.

Să-ți mulțumesc? Să-ți reproșez? Poate doar să tac?

Blând îmi aleg cuvintele, la ochi de lună, în timp ce zac.

Totul e-n liniște, în șoaptă, în tăcere…

Șoapte-mi înclină capul, rostind că trebuie să însemni motivul poeziei mele.

De s-ar fi preschimbat scrumul în chiștocul sufletului meu,

Distanța n-ar mai fi însemnat sfârșit, ci un simplu apogeu

Ce s-ar fi scurs ușor până la creștetul degetelor tale,

Lăsând în urmă o dâră de tutun… de o afecțiune moale.

În ceasul în care spinii cruzi ai lumii o să te cuprindă,

Un fragment de om va fi mereu acolo, dornic să ți-i desprindă.

Târâș voi încerca să ajung până la rănile imprimate cu venin,

Măcar să-ți pot promite că..voi fi aici, cu tine, în tot acest chin.

Tu însăți, ești basmul ce creează somnolență,

Basmul închegat cu fum de tigare… cu un ecou ce nu oferă ideea de absență.

Basmul de care tot fugeam la început…

Dar iată-mă astăzi aici, mulțumind că mi-ai acordat șansa să te fi cunoscut.

Ты светишь ярче, чем ночные фонари,
Когда поёшь, всё в мире умолкает.
Давай устроим рандеву в часы зари,
Туда, где голос твой до неба долетает.

We laugh so loud, we don't care who can hear,
Through every high and low, we make it through.
I never have to hide a single tear,
'Cause I'm only truly me when I'm with you.

И на краю земли, где мы с тобой вдвоём,
Твоя улыбка разгоняет тучи.
Мы просто дышим, искренне поём,
И этот миг для нас, он самый лучший.

With Friday windows down and feeling free,
You hit the perfect notes, I sing along.
There’s nowhere else that I would rather be,
Than right here by your side, inside our song.

Пускай бегут года, как поезда,
И пусть порой бывает в жизни сложно.
На рандеву к тебе лечу всегда,
Ведь без тебя мне просто невозможно.

So keep on shining bright and standing tall,
The greatest melody I ever knew.
You know my heart, you always catch my fall,
And I am only me when I'm with you.

Prietenii se ridică în ochii tăi,

De la malul mării până la munte,

Se bucură de clipele din inimile lor,

Fără să se gândească să câștige puncte.

Prietenii sunt dezinteresați,

Le place pur și simplu să fie cu tine,

Se bucură de timpul prețios acordat,

Într-un cerc unde se simt bine.

Chiar dacă ești în dificultate,

Prietenii adevărați vor rămâne,

Să te ajute la greu, cu loialitate,

Și să te ferească de pcapcanele mâine.

Îți vor arăta că nu ești singur

Și că lumea este încă frumoasă,

Poți în continuare să te bucuri,

Lăsând în spate orice „viperă” veninoasă.

Îmbrățișează din nou viața,

Zâmbește cui îți întinde mâna,

Ieși acum din toată ceața,

Căci prietenii îți arată calea bună.

21.11.2022