Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Iuliana Bud
Data postării: 11 martie
Vizualizări: 114
Poezii din aceiaşi categorie
A patra dimensiune
Am ieșit din timp ca dintr-o haină veche,
Cusăturile zilelor m-au strâns prea tare.
Am vrut să te găsesc într-un loc unde orele nu se mai numără,
Dar acolo erai doar un contur, fără trup.
M-am gândit că poate te-ai ascuns în spațiu,
Așa că am deschis ușile lumii.
Am mers prin orașe, prin case care respirau
Cu ferestrele aburite de dorul tău,
Dar tu nu erai nicăieri, nici măcar în reflexii.
Apoi mi-am amintit că tu nu mai exiști.
Nu aici. Nu acum.
Poate în alt univers, unul în care
N-am fost prea fragilă să te păstrez,
Unde sărutul nostru n-a fost o greșeală cosmică,
Un eveniment singular care s-a prăbușit în sine.
M-am urcat pe linia timpului
Și am tras de capete, am vrut să le împletesc.
Am cusut trecutul de prezent, dar firul s-a rupt,
Și m-am tăiat în marginile realității.
Te caut acum în a patra dimensiune,
Acolo unde nimic nu moare, dar nimic nu trăiește cu adevărat.
Ești un ecou elastic,
Un paradox care vibrează,
Un punct infinit, care mă atrage și mă sfâșie.
Și dacă nu te mai găsesc nicicând,
Știu că, măcar pentru o clipă,
Am existat cu tine într-un loc
Unde timpul, spațiul și iubirea
Au fost una.
Blestemul iubirii
Oh, Doamne ferească lumii de așa oroare, fiind cu sufletul aurit și plin de viață, să plângi după un suspin ce nici măcar nu are vreo valoare
Emană doar dispreț și inimi frânte, e doar umbra străină ce vrea sa emane doar dor, nu și alinare
Doamne, ce m-o fi pus să iubesc ce mă râneste?
De ce nu mă pot vedea prin ochii tăi? Să îmi amintesc cât de mult contez, că nu-s făr' de valoare
Poate într-o altă viață, în loc să suspin după ce nu mai trăiește, să-mi înclin speranța spre sufletul ce-mi moare, să știu să fac diferența pe care ceilalți nu au știut s-o facă
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Te las în februarie
Ultima zi din februarie...sfârșit de iarnă
Se simte un iz ușor de primăvară
Mi-am luat bilet de avion,
Să îmi plimb gândurile-n alt decor.
Te las... deși, am platit scump prețul despărțirii
Îți fac retur de amintiri în care mi-ai fost drag
Am pus la curierat adresa nepăsării
Scrisă cu roșu.... culoarea vinului...pasiunea ta.
Te las ...cu riscul de tot, a te pierde,
Eu doar am vrut un vin și-îmbrățișarea ta...
Dar dorințele mele ți s-au părut prea grele
Si-am renunțat... le poți liniștit și tu, uita...
Te las... deși îmi ești în vorbe mute
În priviri ce-n lume nu s-au întâlnit
În atingeri ascunse... de nimeni știute
Într-un vis pierdut...ce încă n-a trecut...
Te-am căutat ultima oară, in noaptea ce-a trecut...de ceară,
Dar, tăcerea ta mi-a fost singurul răspuns...
Pentru tine.... azi, nu sunt decât o povară
Tu pentru mine ai rămas...dorul ascuns.
Te las...și plec, cu-a mea iubire neînțeleasă
Ce greu se stinge... nu se frânge
Și mi te poartă în inima-mi aleasă
Într-un suflet... ce nu-mi mai ajunge...
A patra dimensiune
Am ieșit din timp ca dintr-o haină veche,
Cusăturile zilelor m-au strâns prea tare.
Am vrut să te găsesc într-un loc unde orele nu se mai numără,
Dar acolo erai doar un contur, fără trup.
M-am gândit că poate te-ai ascuns în spațiu,
Așa că am deschis ușile lumii.
Am mers prin orașe, prin case care respirau
Cu ferestrele aburite de dorul tău,
Dar tu nu erai nicăieri, nici măcar în reflexii.
Apoi mi-am amintit că tu nu mai exiști.
Nu aici. Nu acum.
Poate în alt univers, unul în care
N-am fost prea fragilă să te păstrez,
Unde sărutul nostru n-a fost o greșeală cosmică,
Un eveniment singular care s-a prăbușit în sine.
M-am urcat pe linia timpului
Și am tras de capete, am vrut să le împletesc.
Am cusut trecutul de prezent, dar firul s-a rupt,
Și m-am tăiat în marginile realității.
Te caut acum în a patra dimensiune,
Acolo unde nimic nu moare, dar nimic nu trăiește cu adevărat.
Ești un ecou elastic,
Un paradox care vibrează,
Un punct infinit, care mă atrage și mă sfâșie.
Și dacă nu te mai găsesc nicicând,
Știu că, măcar pentru o clipă,
Am existat cu tine într-un loc
Unde timpul, spațiul și iubirea
Au fost una.
Blestemul iubirii
Oh, Doamne ferească lumii de așa oroare, fiind cu sufletul aurit și plin de viață, să plângi după un suspin ce nici măcar nu are vreo valoare
Emană doar dispreț și inimi frânte, e doar umbra străină ce vrea sa emane doar dor, nu și alinare
Doamne, ce m-o fi pus să iubesc ce mă râneste?
De ce nu mă pot vedea prin ochii tăi? Să îmi amintesc cât de mult contez, că nu-s făr' de valoare
Poate într-o altă viață, în loc să suspin după ce nu mai trăiește, să-mi înclin speranța spre sufletul ce-mi moare, să știu să fac diferența pe care ceilalți nu au știut s-o facă
Carnal și efemer
Carne fragedă,
Descântec lin,
Aș vrea să plec
Aș vrea să vin.
Du-mă,ia-mă
Lasă-mi demnitatea
Ghem țepos,
Te iubesc,te urăsc.
Atinge-mă,
Dă-mi drumul,
Du-mă,ia-mă
Te rog iartă-mă.
Lovește-mă
Oprește-te,
Spin ucigaș
Împunge-mă.
Îmi plâng ochii
Grav bocet,
Dezgustător,
Te urăsc,te iubesc.
Șterge-mă,
Ca pe o pată de cafea,
Iubirea mea
Se va șterge cu buretele.
[…]
Trup idealizat
Caracter deficitar,
Ochi plini de har
Suflet carnal.
Du-mă,ia-mă
Doar lasă-mă,
Sufăr
Pentru al nostru eșuat plan.
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!
Mirosul tău
Parfumul tău a rămas pe haina mea ,
Cu momente ce ne veselea .
Dar a rămas doar o amintire,
Și simțeam o împlinire.
Dar aceasta împlinire a dispărut ,
Și a rămas doar în trecut .
Îți miroseam mereu parfumul ,
Iar acum mă apucă plânsul.
Poate nam fost ce îți doreai,
Dar nici nu plecai .
Langa mine 3 luni ai stat ,
Și pe acestea le-ai lăsat .
Mirosul tau poarta amintiri ,
Și cu acele priviri .
Poate era mai bine daca nu ne cunoașteam,
Și așa poate nici nu te mai iubeam .
Te las în februarie
Ultima zi din februarie...sfârșit de iarnă
Se simte un iz ușor de primăvară
Mi-am luat bilet de avion,
Să îmi plimb gândurile-n alt decor.
Te las... deși, am platit scump prețul despărțirii
Îți fac retur de amintiri în care mi-ai fost drag
Am pus la curierat adresa nepăsării
Scrisă cu roșu.... culoarea vinului...pasiunea ta.
Te las ...cu riscul de tot, a te pierde,
Eu doar am vrut un vin și-îmbrățișarea ta...
Dar dorințele mele ți s-au părut prea grele
Si-am renunțat... le poți liniștit și tu, uita...
Te las... deși îmi ești în vorbe mute
În priviri ce-n lume nu s-au întâlnit
În atingeri ascunse... de nimeni știute
Într-un vis pierdut...ce încă n-a trecut...
Te-am căutat ultima oară, in noaptea ce-a trecut...de ceară,
Dar, tăcerea ta mi-a fost singurul răspuns...
Pentru tine.... azi, nu sunt decât o povară
Tu pentru mine ai rămas...dorul ascuns.
Te las...și plec, cu-a mea iubire neînțeleasă
Ce greu se stinge... nu se frânge
Și mi te poartă în inima-mi aleasă
Într-un suflet... ce nu-mi mai ajunge...
Alte poezii ale autorului
Dor
Orice as gândi
Nimic nu ar ajuta
Inima strașnic rupta
O fărâmă de raza.
Și știu e târziu
Inca dorul îți duc
Prin aleele lungi
Privirea mio ridic.
Te iubesc amar
Dar și dulce și picant
Și ud și fără nimic
Al meu întreg.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .
Primavara
Primavara acum sosește
Si la noi ne mărturisește
Am și viata și culori
Și multe pentru voi.
Plante,flori și cântecele
Fragede învățăcele
De la ghiocelul mustăcios
Pana la soarele arzător.
Ploi profunde umezite
La câmp binevenite
Și cate-n cele primavara
Păsări răbdătoare
Mici rozătoare
Lalele și viorele
Și copii alergând dupa ele .
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.
Dor
Orice as gândi
Nimic nu ar ajuta
Inima strașnic rupta
O fărâmă de raza.
Și știu e târziu
Inca dorul îți duc
Prin aleele lungi
Privirea mio ridic.
Te iubesc amar
Dar și dulce și picant
Și ud și fără nimic
Al meu întreg.
Mai ascuns
Bate mai des vântul
Ca și dorul ce la poartă mă-asteaptă
Atâtea zile fără de noroc
Mă socoti din nou.
Vis ,dorință, cugetare
Mă sfii pe un ton mai sus
Dar cad,ca o frunză-n vânt
Rămân cu dorul meu ,nebun.
Și inchisă-i lumina afară
Sa nu ma atingă o clipa
Să nu mă surprindă
Cu ale ei critici fâstâcite .
Primavara
Primavara acum sosește
Si la noi ne mărturisește
Am și viata și culori
Și multe pentru voi.
Plante,flori și cântecele
Fragede învățăcele
De la ghiocelul mustăcios
Pana la soarele arzător.
Ploi profunde umezite
La câmp binevenite
Și cate-n cele primavara
Păsări răbdătoare
Mici rozătoare
Lalele și viorele
Și copii alergând dupa ele .
Plopul de ieri
A fost cândva, departe
Un plop însetat de apa
Dar cine știa ca aceea apa
Se va evapora odată.
Putini înțeleg versetul
Cu inima strașnic lucida
Si vor rămâne numai decât
Versuri-n gri pe alb zvarlite.
Iubire magica
Nu vreau nimic
Decât bratele tale
În fiecare vis
Doar tu ma alini.
Nu vreau nimic
Decât sa te simt
Sa fi acum și aici
Mereu și pentru totdeauna.
Ești tot ce vreau
Nu pot descrie iubirea
Când sunt cu tine
E Magie.
Natura ne surâde
Cu culorile ei schimbătoare
Dar noi una suntem
În orice loc pe veci.
Dacă tu nu ai fi
Iubirea ar rugini
Încearcă sa exiști
La mine în suflet mereu.
Tânjind a primavara
Tu ghiocel eu tulpină
Tu verde eu maro
E Magie , e iubire.