Atașament Veșnic
Am vrut să uit, dar rămâi în colțul minții,
un ecou tăcut ce nu se stinge niciodată.
Te-am iertat, dar nu te-am eliberat,
rădăcinile tale sunt adânci,
în pământul sufletului meu.
Te simt în fiecare bătaie a inimii,
în fiecare respirație ce se oprește înainte de a ajunge la un nou vis.
Nu te-am uitat, dar nu te mai caut.
Ai devenit un dor adânc,
o rană ce refuză să se vindece.
Cu fiecare pas spre libertate,
mă întorc din nou la tine.
Cum se poate rupe un fir invizibil
ce leagă două suflete,
când ele încă au nevoie una de cealaltă?
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: jessica_brescan
Data postării: 26 decembrie 2024
Vizualizări: 60
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: un loc la masă
Poem: Pe cont propriu
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala
Poem: Mă scoți din minți
Poem: Două cinteze!
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Prometeu
Poem: Cum ți-e sufletul?
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?