1  

(!) Nu fuma , nu este bine !


Conținut sensibil. Trebuie să vă autentificați.


Categoria: Poezii de despărţire

Toate poeziile autorului: Georgiana Rajnoveanu poezii.online Nu fuma , nu este bine !

Data postării: 4 ianuarie 2025

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 905

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Iubitul meu cu ochi căprui

Iubitul meu cu ochi căprui

Unde îmi fugi în miez de noapte

Caci asa îmi faci  mereu

Si nimic nu v ar desparte

 

Si nu imi este frica

Căci ceea ce răsari culegi

Dar tu ? Iubitul meu ...

N ai sa culegi în miez de noapte

 

Și îți vad chipul la fereastra

Atunci când te strecori

Căci usa zdruna când o deschizi

Și parca mi dă fiori

 

Iubitul meu cu ochi căprui

Nu ți ar fi vreodată frică

Sa va vad pe amândoi

În bezna lunii arginti

Pe a noastra bancă mică

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Metamorfoza tăcerii

Într-o noapte, tăcerea a prins viață.

S-a ridicat din umbra pereților,

Întinsă și fluidă, un animal fără formă,

Cu ochii tăi, cu gesturile tale pierdute

În miezul unui timp care nu mai curge.

 

Am privit-o cum respiră în unghiurile camerei,

Cum înghite aerul ca o foame de alte lumi.

Era plină de întrebări care nu aveau răspunsuri,

De fraze pe care nu le-am rostit niciodată

Și care acum mă priveau ca niște fiare captive.

 

Tăcerea mea s-a lipit de mine,

Ca un al doilea strat de piele.

A început să-mi vorbească în șoapte ciudate,

Despre stele care ard în vid și nu se sting,

Despre oameni care iubesc ca să se piardă,

Nu ca să se găsească.

 

Am întrebat-o unde ești tu,

Dar a râs. Nu un râs uman, ci unul

Care vibra ca un fir subțire de lumină

Într-o cameră întunecată.

Mi-a spus că tu ești un ecou care niciodată nu revine,

Un punct pe o hartă care se șterge

De fiecare dată când încerc să-l ating.

 

M-am ascuns în mine, încercând să fug,

Dar tăcerea m-a urmat ca o umbră străvezie,

Și am început să mă dizolv în ea,

Să devin și eu un gol plin de sensuri ascunse,

Un fel de poezie care își uită începutul

Și se repetă până devine cântec.

 

În final, nu mai eram decât o idee,

Un fragment dintr-o poveste

Pe care tăcerea o rostea în locul meu.

Și acolo, în mijlocul acelui nimic care era tot,

Am înțeles că te-am pierdut de mult.

Că nu tu lipseai, ci eu,

Pierdută într-o tăcere care mă iubea prea mult

Ca să mă lase să vorbesc.

Mai mult...

Ură din iubire

Câtă durere în suflet mi-a intrat din a ta vină,

Cât m-ai rănit și lacrimi demult cât am purtat...

După luni de zile ce-au trecut într-o clipită,

Eu nici până în ziua cea de azi nu te-am uitat...

 

Nu te-am uitat nici eu și nici regretele mele,

Cum de un timp îndelungat mă tot urai,

Așa o să simt și eu totdeauna ură pentru tine,

Câte zile o să ai sau o să-mi dai.

 

Cât te urăsc, atât eu te-am iubit,

Dar cum n-ai fost iubit, n-ai știut cum să primești iubire...

Ți-am tot iertat greșeli când mă rugam,

Pân-am ajuns să mă urăsc pe mine...

Mai mult...

Pentru critici

Scriu în taină, cu suflet ascuns,

Frica de priviri mereu m-a apărut.

Dar versurile mele nu-s un păcat,

Ele-s inima mea, dor și ce-am visat.

Când cineva a citit cu blândețe,

Am simțit că pot înfrunta orice greutate.

Rușinea s-a topit, frica s-a pierdut,

Și inima mea, în cuvinte, s-a redescoperit.

Acum știu că vocea mea contează,

Oricine a încercat să mă oprească nu mă mai rănește.

Voi scrie mereu, cu curaj și pasiune,

Căci versurile mele sunt lumina mea, misiune.

 

Autor Alina Zamurca 🎀 

Poezia am compus-o pe 14.10.2024

Mai mult...

Timpul

Timpul repede-a zburat

Pe tine nu te-am uitat,

De durere n-am scapat,

Visele le-am spulberat

Dar nimic nu am uitat

Din ce tu mi-ai provocat:

O iubire la patrat,

O tristete ai lasat.

Pe suflet tu mi-ai pictat

Doar sperante,e pacat!

 

Mai mult...

Frigul din mine

Mi-e frig, deși port straturi peste straturi,

De parcă haina ar putea acoperi goluri.

Dar frigul nu-i afară, e-n piept, în gânduri,

În locurile unde cândva erau fluturi.

 

Mă învelesc, dar vântul suflă dinăuntru,

Nu-i ger de iarnă, e ger de suflet.

Căldura-i doar un mit pe care-l uit cu timpul,

Și oricât aș fugi, frigul mă ține-n cuget.

 

Nu tremur de vânt, ci de amintiri,

De oamenii care-au fost, dar nu mai sunt.

De nopțile lungi și zile-n neștire,

De toată căldura ce s-a dus în nimic.

 

Mi-e frig, dar nu de geamuri înghețate,

Mi-e frig de oameni reci și goi.

Mi-e frig de viața asta îngropată-n noapte,

Și nimeni nu știe că tremur și plâng... sub ploi.

 

 

Mai mult...

Casa pustie

Ușa n-a scârțâit când ai plecat,

Ai închis-o prea lin, ca să doară,

Dar casa, sărmana, a știut

Că nu vei mai trece pe scară.

 

Pereții îți poartă umbra în ziduri,

În aer miroase a vechi,

Dar nimeni nu vine, nimeni nu bate,

Și cheia ruginește-n tăceri.

 

Și-n noaptea aceasta mă culc tot aici,

În casa ce-ai părăsit.

Dar știu că pereții se vor dărâma,

Și mâine, poate, voi ieși.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍