Category: Parting poems
All author's poems: Georgiana Rajnoveanu
Date of posting: 4 января
Views: 207
Poems in the same category
Monstrul de sub pat
Pe sub pat, în nopți fără veghe,
Se târăște un umbrar de grele leghe.
L-am urât în copilărie, cu suflet curat,
Dar azi, oglinda-mi șoptește: „Ești tu sub pat.”
L-am văzut pe alții, cruzi, sfărâmând,
Cu mâini ca topoarele, lumile frângând.
Îi uram, îi blestemam în tăcere,
Nu știam că monștrii încep cu durere.
M-am schimbat încet, dar ireversibil,
Fără să văd cum devin imposibil.
Inima mea, cândva un altar,
E-acum doar un pustiu funerar.
Am devenit eu fiara pe care o urăsc,
Un prădător care visele pândesc.
Răni adânci am purtat ca pe steag,
Dar le-am întors lumii cu vârf și drag.
Cu vorba mea tăioasă, de gheață sculptată,
Am frânt inimi, am aruncat lumi în ceață.
Și-n ochii lor goi, când plecau sângerând,
Mă vedeam reflectată – un demon arzând.
Monstrul de sub pat și-a schimbat locul,
S-a urcat în mine, a îmbrăcat focul.
Și acum, eu sunt umbra care pândește,
Sunt spaima copilului care greșește.
Dar poate, în adâncuri, mai port o scânteie,
Un rest din lumina ce-odată mă-ncheie.
Poate monstrul sunt eu, dar și altceva,
Un paradox viu ce încă spera.
Mă-ntreb dacă iadul pe care-l creez
E doar un strigăt al rănii ce nu se-ncheie.
Și dacă, iubind, îmblânzesc ce-am pierdut,
Poate monstrul sub pat dispare, tăcut.
Sunt un străin !
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit ,
Șiroaile se duc la vale,
Purtând un dor necunoscut .
Așa pe mine ,valul mă duce
Și mă rupe de pământ ,
Sunt străin în orice parte ,
Sunt ca frunza dusă-în vânt .
Vreau să mă întorc la tine ,
Colțișorul meu de rai
Dătător de viață ,mie
Și de cântec și de grai .
Parfumul Tău În Suflet
Ești mirosul ce-n aer rămâne mereu,
O esență ce mă leagă, mă ține de greu.
Te caut în alții, dar nimeni nu poartă,
Aceeași căldură ce-n inima-mi tresaltă.
Tu ești amintirea ce nu vrea să plece,
Chiar și în vise, adânc mă stăpânește.
În fiecare clipă, în fiecare drum,
Te simt aproape, chiar și când nu-i un freamăt scrum.
Nu pot să te uit, nici să te înlocuiesc,
Tu ești ce simt, ceea ce încă iubesc.
Chiar dacă tu nu ești, rămâi în trecut,
Ești parfumul meu, ce-n suflet e neîntrerupt.
Iluzie și euforie
Am căzut iarăși în visare, am căzut în adâncurile inimii tale, dulce cădere spre pierzanie
Și ti-am iubit toată ființa cu închinare, ca mai apoi să îngenunchez în fața proprii mele spânzurare
Te-am purtat pe sufletul cerului împovărat de gloria lacrimilor mele, ce au răsturnat întreg pământul spre disperare
Am vrut doar să te privești pe tine însuți in oglindă, ca drept răspuns al întrebării tale la care îmi este amarul meu ce-l port-n suflet, dar am pierit cu dorul meu de tine doar tremurând în speranța nemuririi
Dorul de el
E noapte iar si lacrimile
Imi curg pe fata
Secati de durerea
Pierderii tale din viata
Ochii tai verzi
Nici azi nu-i pot uita
Cum ma priveau cu dor
Ziua si noaptea
Acei ochi care ma priveau
Cu raceala
O privire patrunzatoare
Ajungand sa ma doara
Iubirea mea a fost
Sincera si rara
Dar tu ai confundat-o
Cu un tren in gara
Caci de aceasta data
Speram sa fie altfel
Dar ca intotdeauna
Am fost respinsa de el
In acesta creatie
Te idealizez pe tine
Visul meu perfect
Sa ramai cu mine
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
Monstrul de sub pat
Pe sub pat, în nopți fără veghe,
Se târăște un umbrar de grele leghe.
L-am urât în copilărie, cu suflet curat,
Dar azi, oglinda-mi șoptește: „Ești tu sub pat.”
L-am văzut pe alții, cruzi, sfărâmând,
Cu mâini ca topoarele, lumile frângând.
Îi uram, îi blestemam în tăcere,
Nu știam că monștrii încep cu durere.
M-am schimbat încet, dar ireversibil,
Fără să văd cum devin imposibil.
Inima mea, cândva un altar,
E-acum doar un pustiu funerar.
Am devenit eu fiara pe care o urăsc,
Un prădător care visele pândesc.
Răni adânci am purtat ca pe steag,
Dar le-am întors lumii cu vârf și drag.
Cu vorba mea tăioasă, de gheață sculptată,
Am frânt inimi, am aruncat lumi în ceață.
Și-n ochii lor goi, când plecau sângerând,
Mă vedeam reflectată – un demon arzând.
Monstrul de sub pat și-a schimbat locul,
S-a urcat în mine, a îmbrăcat focul.
Și acum, eu sunt umbra care pândește,
Sunt spaima copilului care greșește.
Dar poate, în adâncuri, mai port o scânteie,
Un rest din lumina ce-odată mă-ncheie.
Poate monstrul sunt eu, dar și altceva,
Un paradox viu ce încă spera.
Mă-ntreb dacă iadul pe care-l creez
E doar un strigăt al rănii ce nu se-ncheie.
Și dacă, iubind, îmblânzesc ce-am pierdut,
Poate monstrul sub pat dispare, tăcut.
Sunt un străin !
Pe drumul desfundat de apa
Văzduhului deslănțuit ,
Șiroaile se duc la vale,
Purtând un dor necunoscut .
Așa pe mine ,valul mă duce
Și mă rupe de pământ ,
Sunt străin în orice parte ,
Sunt ca frunza dusă-în vânt .
Vreau să mă întorc la tine ,
Colțișorul meu de rai
Dătător de viață ,mie
Și de cântec și de grai .
Parfumul Tău În Suflet
Ești mirosul ce-n aer rămâne mereu,
O esență ce mă leagă, mă ține de greu.
Te caut în alții, dar nimeni nu poartă,
Aceeași căldură ce-n inima-mi tresaltă.
Tu ești amintirea ce nu vrea să plece,
Chiar și în vise, adânc mă stăpânește.
În fiecare clipă, în fiecare drum,
Te simt aproape, chiar și când nu-i un freamăt scrum.
Nu pot să te uit, nici să te înlocuiesc,
Tu ești ce simt, ceea ce încă iubesc.
Chiar dacă tu nu ești, rămâi în trecut,
Ești parfumul meu, ce-n suflet e neîntrerupt.
Iluzie și euforie
Am căzut iarăși în visare, am căzut în adâncurile inimii tale, dulce cădere spre pierzanie
Și ti-am iubit toată ființa cu închinare, ca mai apoi să îngenunchez în fața proprii mele spânzurare
Te-am purtat pe sufletul cerului împovărat de gloria lacrimilor mele, ce au răsturnat întreg pământul spre disperare
Am vrut doar să te privești pe tine însuți in oglindă, ca drept răspuns al întrebării tale la care îmi este amarul meu ce-l port-n suflet, dar am pierit cu dorul meu de tine doar tremurând în speranța nemuririi
Dorul de el
E noapte iar si lacrimile
Imi curg pe fata
Secati de durerea
Pierderii tale din viata
Ochii tai verzi
Nici azi nu-i pot uita
Cum ma priveau cu dor
Ziua si noaptea
Acei ochi care ma priveau
Cu raceala
O privire patrunzatoare
Ajungand sa ma doara
Iubirea mea a fost
Sincera si rara
Dar tu ai confundat-o
Cu un tren in gara
Caci de aceasta data
Speram sa fie altfel
Dar ca intotdeauna
Am fost respinsa de el
In acesta creatie
Te idealizez pe tine
Visul meu perfect
Sa ramai cu mine
vinyl plays, second record
cu chip static, străveziu
schițezi ce simți, privind spre mine
mă tem de a nu fi prea târziu
să clădești turn din ruine
ce din roz-cuarț negru devine
și ale harpei unduioase corzi
defel nu te mai captivează
eliberându-te de gărzi
acum voia te ghidează
și uitarea-i ce urmează
cuprinde-mi mâna doar o dată
în acest loc necultivat
ca drept neajutorată fată
recurg perpetuu la al tău sfat
să nu-mi mai port capul plecat
razele tale mult prea aprige
se-ndreaptă cu mișcări agile
de ce-i “clasic” se pot distinge
și străpung a mea privire
ideea de “farmec” să-mi inspire
Other poems by the author
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică
Iubitul meu cu ochi căprui
Iubitul meu cu ochi căprui
Unde îmi fugi în miez de noapte
Caci asa îmi faci mereu
Si nimic nu v ar desparte
Si nu imi este frica
Căci ceea ce răsari culegi
Dar tu ? Iubitul meu ...
N ai sa culegi în miez de noapte
Și îți vad chipul la fereastra
Atunci când te strecori
Căci usa zdruna când o deschizi
Și parca mi dă fiori
Iubitul meu cu ochi căprui
Nu ți ar fi vreodată frică
Sa va vad pe amândoi
În bezna lunii arginti
Pe a noastra bancă mică