Mantaua
la început am îmbrăcat haina vieții
pe deasupra hainelor de duminică
ca pe-o manta de-a lui Gogol
(găsită în lada de zestre-a bunicii!)
cineva mi-a spus că arăt ca o sperietoare de ciori
pulpanele îmi atârnau până la călcâiul lui Ulise
și era largă
jenant
pe-alocuri
mă lătrau câinii
ziua-n amiaza mare
așa că mi-am făcut rost de o manta nouă
din celebrul Marché aux peuces din Paris
mai scurtă
cu nasturi lucioși de alamă
citeam pizma în ochii hoților de cruci
și cadavre
dar
vai
nenorocul mi-o luase-nainte
în zori mantaua mea dispăruse ca Fata Morgană-n deșert
și-n locul ei se cuibărise ca un dihor flămând
Moartea…
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 26 martie 2019
Vizualizări: 1547
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Noua ordine...
Poem: Universul
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Poem: Soapte galagioase
Poem: Mă uit la cer!
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: Însemn
Poem: Impresii
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi