Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 18 noiembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 766
Poezii din aceiaşi categorie
CÂNDVA
Scălat în ploaia de petale ,
Mă ascund în nisipul toamnei ,
Ca sub o plapumă moale
Și în urmă înfloresc mici stropi de lumină ,
În care sufletul îș va usca trupul ,
Eu sau poate altcineva , sau poate noi toți
Vom scrie povestea adevărată a universului .
Depresia
Privitii pe oameni in ochi.
Si daca vedeti durere
Sa nu neglijam acest fapt
Aceasta omoara devreme.
Nebun, fara minti sarmanul,
le spunem noi celor tristi.
Dar asta omoara devreme
E timpul sa ne trezim.
Depresia nu e gluma
nici joaca sa te ascunzi
Privestei in ochi pe oameni
E timpul sa ii ajuti.
Ți -aduc o floare
Ți -aduc o floare, azi, când nu mai știi
Cum ochii mei te caută, pustii
Si-n palme strâng comori de suferință
Ce-mi scapă, printre gene-n, neștiință.
Ți -aduc o floare, azi, când frunza zboară
În toamna care bântuie afară
Si-n sunetele ce le-aud mă port cu gândul
E amintirea mea, ori bate vântul?
Ți -aduc o floare, azi, când curge neaua,
Când se împarte -n milioane steaua.
Aștept lumina ce-o să nască -n zori
Să -ți citesc iar scrisoarea, de mai multe ori.
Ți -aduc o floare azi, când nu mai știi,
Când la chemare nu te-întorci să vii
Si tot ce ai lăsat e doar un gând -
O floare așezată pe mormânt.
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Inchid ochii, simt, miros, aud
Vad cu ochii inchisi
Ce-mi mangaie auzul
Iarba deasa ce ma gadila
Mirosul de pamant umezit
Imi umple sufletul subrezit
Privesc albastru cerului
Urmaresc dansul vantului
Astept norul ca sa treaca
Soarele loc sa-si faca
Ce semne lasa pe cer
Randunele multe sper
Se vor duce tot pe rand
Catre-o tara pe pamant
Uite...te vad...nu te ascunde
Caprioara nu-mi raspunde
Insa si ea m-a zarit
Prin iarba cum şed tolanita
Sigur ea este confuza
Nu-ntelege de ce stau
Si ating pamantul, iarba
Si miros si frunza..creanga?
Vreau sa stii padure draga
Ca nu-s om...ci sunt pamant
Cand piciorul se aseaza
Dezgolit pe glia-mi draga
Simt ca am gasit odihna
Liniste si pace-n tihna
Rogu-te la cel de sus
Sa ma lase pan l-apus
Sa simt...miros..s-a aud
Freamatul copacilor
Trilurile pasarilor
Zgomotul izvoarelor
Si munca albinelor
Lasa-mi timp atata sper
Sa ma bucur nestingher
Prin codrii plini de mister
Ce ma-nvaluie-n tristete
Ca nu pot si eu sa fiu
De-a lor si-a pamantului
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
CÂNDVA
Scălat în ploaia de petale ,
Mă ascund în nisipul toamnei ,
Ca sub o plapumă moale
Și în urmă înfloresc mici stropi de lumină ,
În care sufletul îș va usca trupul ,
Eu sau poate altcineva , sau poate noi toți
Vom scrie povestea adevărată a universului .
Depresia
Privitii pe oameni in ochi.
Si daca vedeti durere
Sa nu neglijam acest fapt
Aceasta omoara devreme.
Nebun, fara minti sarmanul,
le spunem noi celor tristi.
Dar asta omoara devreme
E timpul sa ne trezim.
Depresia nu e gluma
nici joaca sa te ascunzi
Privestei in ochi pe oameni
E timpul sa ii ajuti.
Ți -aduc o floare
Ți -aduc o floare, azi, când nu mai știi
Cum ochii mei te caută, pustii
Si-n palme strâng comori de suferință
Ce-mi scapă, printre gene-n, neștiință.
Ți -aduc o floare, azi, când frunza zboară
În toamna care bântuie afară
Si-n sunetele ce le-aud mă port cu gândul
E amintirea mea, ori bate vântul?
Ți -aduc o floare, azi, când curge neaua,
Când se împarte -n milioane steaua.
Aștept lumina ce-o să nască -n zori
Să -ți citesc iar scrisoarea, de mai multe ori.
Ți -aduc o floare azi, când nu mai știi,
Când la chemare nu te-întorci să vii
Si tot ce ai lăsat e doar un gând -
O floare așezată pe mormânt.
Entropie
există zile în viața mea când mă cutremur
pe o scară Richter de la unu la zece
(cel mai adesea spre opt!)
atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine
și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții
printre mormane de moloz și cadavre
desprinse din gânduri
cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
n-a văzut nimic
nu poate să-și imagineze ce este în mintea mea
pe care o simt ca un obiect fizic
înțepenită între oasele craniului
separată de trup
oglinda din perete îmi arată un om bântuit de un spirit malefic
parcă ar semăna cu bunicul plecat intempestiv la cules de stele
cineva îmi spusese că oglinzile din casa în care se află un mort
trebuie acoperite
uitasem
deja îmi văzusem propriu chip în oglinda eternității
în care apăream mort
și mă cutremur
nu știu cum mi-a venit o asemenea prostie în cap
dar acopăr oglinda
ba chiar mă bate gândul s-o sparg pe ascuns
să rup fila aceasta din Cartea Destinului
ca Polichinelle
mintea mea e plină de contradicții
nu-și asumă niciodată nimic
nu te poți baza pe reacțiile ei instinctive
pe contrareacțiile ei
conștiința morală îmi apare ca un simplu proces entropic
de dezordine și de destructurare a minții
în termenii celei de-a doua lege a termodinamiici
un efect secundar al creșterii entropiei
sfârșitul...
Inchid ochii, simt, miros, aud
Vad cu ochii inchisi
Ce-mi mangaie auzul
Iarba deasa ce ma gadila
Mirosul de pamant umezit
Imi umple sufletul subrezit
Privesc albastru cerului
Urmaresc dansul vantului
Astept norul ca sa treaca
Soarele loc sa-si faca
Ce semne lasa pe cer
Randunele multe sper
Se vor duce tot pe rand
Catre-o tara pe pamant
Uite...te vad...nu te ascunde
Caprioara nu-mi raspunde
Insa si ea m-a zarit
Prin iarba cum şed tolanita
Sigur ea este confuza
Nu-ntelege de ce stau
Si ating pamantul, iarba
Si miros si frunza..creanga?
Vreau sa stii padure draga
Ca nu-s om...ci sunt pamant
Cand piciorul se aseaza
Dezgolit pe glia-mi draga
Simt ca am gasit odihna
Liniste si pace-n tihna
Rogu-te la cel de sus
Sa ma lase pan l-apus
Sa simt...miros..s-a aud
Freamatul copacilor
Trilurile pasarilor
Zgomotul izvoarelor
Si munca albinelor
Lasa-mi timp atata sper
Sa ma bucur nestingher
Prin codrii plini de mister
Ce ma-nvaluie-n tristete
Ca nu pot si eu sa fiu
De-a lor si-a pamantului
stihuri diamantine //8
Iona
îndârjit vestitor
suspinând rugându-se înțelegând
puterea chemării la îndreptare-
izbăvită curățată scăpată
de-ntunericul iadului
cetatea
Alte poezii ale autorului
metamorfozele unui gând/4
lacul-
fără a da un semn de viață rațelor sălbatice,
oglindește-ncercuri de ape
tremurătoarea lună;
vântul,
încă-amețit, după petrecere,
șoptește printre trestii,
descântece
de bube rele.
colaj//6
niciun dangăn de clopot
nu zguduie
temelia nepăsării.
umbre șovăitoare,
in bataia lunii,
însuflețesc grădina.
cina-i gata, bucatele alese
așteaptă oaspeții.
numai că,
unu-i plecat la țarină,
altu-și-ncearcă boii,
iar celălalt nesimțitor,
stă la taclale
cu nevasta.
crochiu liric/5
crepusculul, pe dealuri,
a aprins scoarțele
cu râuri și cu flori.
un țipăt scurt,
aripa unui sticlete speriat,
m-a atins .
stări/4
bucuria-i
experimentată-n arena gladiatorilor;
spiritul de dreptate
alunecă ușor
în râpa tenebroasă a comunismului;
mila-i
o verigă slabă a caracterului.
la fel și blândețea;
trecutul
e dominat de regrete;
viitorul
e construit din scenarii;
prezetul nu-l simțim,
e accesorizat
cu cleme utopice.
înteleptul a spus:
"numai credința în Iubitorul de oameni
te face să mergi
mai departe."
flux de poeme naani /44
retragere-n
intimitatea sinelui
timpul s-a oprit
pe-o treaptă a regăsirii
crochiu liric/1
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare,
atinge
vârfurile plopilor.
abia simțit,
vântul
mătură urmele celor ce-viețuiesc
în morminte.
metamorfozele unui gând/4
lacul-
fără a da un semn de viață rațelor sălbatice,
oglindește-ncercuri de ape
tremurătoarea lună;
vântul,
încă-amețit, după petrecere,
șoptește printre trestii,
descântece
de bube rele.
colaj//6
niciun dangăn de clopot
nu zguduie
temelia nepăsării.
umbre șovăitoare,
in bataia lunii,
însuflețesc grădina.
cina-i gata, bucatele alese
așteaptă oaspeții.
numai că,
unu-i plecat la țarină,
altu-și-ncearcă boii,
iar celălalt nesimțitor,
stă la taclale
cu nevasta.
crochiu liric/5
crepusculul, pe dealuri,
a aprins scoarțele
cu râuri și cu flori.
un țipăt scurt,
aripa unui sticlete speriat,
m-a atins .
stări/4
bucuria-i
experimentată-n arena gladiatorilor;
spiritul de dreptate
alunecă ușor
în râpa tenebroasă a comunismului;
mila-i
o verigă slabă a caracterului.
la fel și blândețea;
trecutul
e dominat de regrete;
viitorul
e construit din scenarii;
prezetul nu-l simțim,
e accesorizat
cu cleme utopice.
înteleptul a spus:
"numai credința în Iubitorul de oameni
te face să mergi
mai departe."
flux de poeme naani /44
retragere-n
intimitatea sinelui
timpul s-a oprit
pe-o treaptă a regăsirii
crochiu liric/1
doar tristețea-
unor triluri de privighetoare,
atinge
vârfurile plopilor.
abia simțit,
vântul
mătură urmele celor ce-viețuiesc
în morminte.