Tristeți
nu mai încap în propriu-mi corp
de-o vreme
mă întind peste o umbră străină
cu tot sufletul în care încă mai sunt
foarte bătrân
m-am confundat cu locul acesta al vieții
precum nefericitul pictor Daozi
din dinastia Tang
până la pierdere
sunt prea multe tablouri și locuri
în care ar trebui să intru
să mă caut
între timp a murit și împăratul Xuanzong
ultimul martor
a dispărut și peștera
cine va mai picta oare atât de frumos
ca Wu Daozi
încât să văd o lacrimă și-n ochiul lui Dumnezeu…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Şoapte de pe umărul stâng
Poem: Eu te-am iubit!
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene
Poem: Icoană
Poem: Iubeste-ti mama
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc pentru vacanța de vară cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Maine, dupa razboi.
Poem: Dumnezeu a plouat peste mine
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”