Tristeți
nu mai încap în propriu-mi corp
de-o vreme
mă întind peste o umbră străină
cu tot sufletul în care încă mai sunt
foarte bătrân
m-am confundat cu locul acesta al vieții
precum nefericitul pictor Daozi
din dinastia Tang
până la pierdere
sunt prea multe tablouri și locuri
în care ar trebui să intru
să mă caut
între timp a murit și împăratul Xuanzong
ultimul martor
a dispărut și peștera
cine va mai picta oare atât de frumos
ca Wu Daozi
încât să văd o lacrimă și-n ochiul lui Dumnezeu…
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Noua ordine...
Поэма: Universul
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Поэма: Soapte galagioase
Поэма: Mă uit la cer!
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Поэма: Însemn
Поэма: Impresii
Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor de pe Aleea Clasicilor. Cum ar fi dacă Eminescu ar zâmbi