Spațiu instabil
Nu mă ține de mână, dulce este visul în care mă aflu;
Camera în care sunt e prea întunecată, rămân fără suflu,
Aud din nou acele gânduri care nu-mi dau pace, urlu.
Mă scufund.
Realitatea se luptă cu idealul, eu doar privesc și zac,
Vorbele tale sunt prea dulci, ești otravă fără leac;
Spectatorul propriei povești, nu mai pot să mă prefac.
Salvează-mă,
Apa din lacul lacrimilor se revarsă pe fața mea fără oprire,
Mă înec, cerul e un albastru închis, nu există nemurire;
Nu există salvare pentru mine, poate doar pentru iubire...
Te rog
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Spânzurați-s copacii
Poem: De la fiica pentru mama
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Pentru ce traim?
Poem: Hai să trecem peste asta
Primul volum de poezii scrise în întregime de un program de Inteligență Artificială a fost publicat în China
Poem: Știu
Poem: Lecția despre cub de Nichita Stănescu în olandeză
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO