Scrisoare din veșnicie
Voi cei care m-ați "iubit"
să mă iertați de v-am greșit,
să mă uitați, să mă lăsați
să zac, să nu mă întrebați
de ce-am plecat spre infinit,
fiind cenușă-n răsărit
și noru' negru-n asfințit!
D-o-ți vrea să mă căutați
mândre păsări întrebați
de bietul sufletul meu
ce-a suportat tot mereu
răutatea voastră cruntă...
acum nu se mai frământă!
Dacă dor o să vă fie...
să n-aduceți lacrimi mie,
pe mormântu'-mi plini de spini,
iarbă neagră, mărăcini
și sălbatici trandafiri.
Aduceți nemulțumiri!
Ca ș-atunci când am trăit
Mai știți? v-am nemulțumit!
Să nu plângeți lacrimi false
doar ca să vă vadă lumea,
că-mi vor fi tălpile arse.
Îngropați-mă doar lunea!
Căci am fost "rea și haină ",
ca și lunea eu am fost.
Povestiți-mă în taină
c-am fost un om fără rost.
Nu vă făliți că vă doare!
Știți prea bine...nu-i așa?
Că un om nu doar când moare
trebui prețuit cumva!
✍️ Georgiana Calotă
03 iulie, 2024
Category: Thoughts
All author's poems: Georgiana Calotă
Date of posting: 3 июля 2024
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 387
Comments
Poems in the same category
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
O evadare
1. Vreau să cred că pot să visez ,
Că pot să sper să incerc să nu mai delirez.
M-am scufundat pe zi ce trece mai rau in acest abis,
Prins într-o cușcă de lemn parcă din alt vis.
Cu toate astea lupt cu zilele ce au să vină,
Si incerc să caut o cale spre lumină.
Nu stiu daca o să reușesc vreodată,
Dar tot ce știu este că lupt mai mult ca niciodată.
Asta nu este viața...este doar o reluare,
O scenă dintr-un iad din care nu mai am scăpare.
Până si credința cu care te naști si mori se duce
Si incet-incet te simți corupt si răstignit pe o cruce.
Incerc să văd frumosul printr-o furtună îndepărtată,
Si parcă tot ce văd sunt visele de altădată.
Era frumos, eram copil... mă bucuram de tot.
Parcă culorile din ochii tăi imi răspundeau că pot.
5. Sunt de neînvins, de neînțeles si parcă totul este împotriva mea,
Sunt același eu de altădată,
Dar mult mai stors de suflet si vina mă îneacă.
Regretele si fericirea falsă sunt cei mai buni prieteni ai mei,
Si tot ce înțeleg este că sunt doar eu cu ei.
Minciuna era si ea cândva prietena mea,
Dar in zadar, acum mă lupt cu ea.
E sumbru uneori când te privești din spate,
Iar tot ce vezi sunt farse ale vieții nu de mult uitate.
Colind prin mintea mea blocată,
Si sper să ies mai bine decât ultima dată.
Sunt mii de amintiri ce-mi rulează-n minte,
Si parcă mii de lacrimi șterse din cuvinte
Sunt mai puternic, mi-am spus mereu.
Dar niciodată nu am cunoscut răul din-ăuntru meu.
Nu mă mai recunosc! Nu mă mai simt ca om.
Ca entitate sunt doar un călător.
Mă urăsc pe mine si urăsc că nu pot să mor,
Nu stiu ce vreau și țin sa cred că-s doar in alt decor.
10. Vreau să cred că pot evada, că pot spera, că pot simți măcar ceva...
Că tot ce-i scris și ascuns, e inima mea,
E invincibila ca un cristal atins de nea.
Încerc să mă găsesc in orice suflet trist,
Să ma ascund de adevăratul meu spirit de neînvins.
Încerc din răsputeri să ma ridic sa zbor.
In cerul infinit și printre stele,
Să uit de mine și de toate cele.
Plâng nopțile și ziua râd c-o mască aurie,
Iar lumea vede doar ce vreau eu, ca într-o fantezie.
Rupt de realitate mă regăsesc în tine
Incerc să mă deschid, dar doar aici pe o hârtie.
Nu am mai plâns de mult de bucurie,
Si n-am mai fost de mult pălit de melancolie.
Fluturii mei sunt morți de mult, sunt un muzeu.
Lovit de traume si gândurile rele din neajunsurile lor, nu ale mele.
Aș vrea să cer ajutor cuiva.
Să spun că nu este vina mea!
Să nu fii fost născut dacă era alegerea mea.
Sa fiu pus la perete și să mă atace cu miile ei de regrete.
15. E vina mea că poate sunt prea bun pentru această lume .
Si vina voastră pentru că nu știți să iubiți decât un nume.
Mie greu să scriu, să văd pagini pe perete,
O fi și asta o artă, scufundată in regrete.
Sunt doar eu si gândurile mele line acum,
Si parcă-i pace,
O liniște asurzitoare pe care o simt de zici ca-s ace.
Străpuns de ne-încredere, mă mișc haihui în zare…
Si tot ce văd este amărăciunea dumnitale.
Nu vreau nimic și totuși vreau totul,
Vreau să fiu liber să simt și eu norocul.
Să cred în viata asta și să-mi găsesc scopul,
Nu doar să fiu o umbră anostă care-și așteaptă sorocul.
Vreau să te ating, să simt viata prin tine,
Să simt strigatele și fricile cum se opresc în mine.
Să mă eliberez de toată tensiunea acumulată,
Să mă simt și eu viu măcar odată.
Să văd că-s vulnerabil si frica înseamnă iubire…
Să cer mai mult și înschimb să te primesc pe tine.
Vreau să visez, să sper, să umblu desculț prin zare,
Să te privesc in ochi sa vad cum totul dispare.
20. Să respir greu și să cad pradă sufletului tău.
Să fiu mai bine, să văd lumina din ceruri cum vine.
Să vorbesc cu Dumnezeu să mă ierte pentru că te vreau pe tine.
Să rog ingerii să nu coboare după mine,
Pentru că știu că și ei se tem de întuneric la fel ca și mine.
Să evadez din mintea mea și să mă asum cu totul,
Aș vrea să știu dacă ăsta-mi este măcar scopul.
Aș incerca să mă trezesc la realitate,
Dar sunt captiv de ani în așa zisa "libertate"
Din interior ego-ul strigă iar din alt colț diavolul mă instiga.
Incerc să te fac pe tine bine,
Sa-mi ofer bunătatea fără limite-n spre tine.
Nu vreau să cred că nu mă pot face bine,
Când știu că eu ca și întreg sunt lumină vie.
E greu să mai pot simți ceva după atâta ură,
Iar oamenii în care ai crezut, acum te scuipa-n gura.
E greu să speri, si să aștepți miracole lumești sa vină,
Când tot ceea ce te înconjoară e o iluzie fină.
Am mii de gânduri care-mi vin acum in cap,dar tot ce fac acum este sa tac..si tac.
Sabo Rareș
E curcubeu sau imaginare?
E curcubeu sau imaginare?
Pentru mine nu are valoare...
În spate îmi stă adevărul,
Dar de ce numai apare ?
Am acum o anumită stare,
Și o anumită manipulare,
Simt acum o mică trădare,
Aud și aud doar cuvinte amare.
De ce pe corp așa de tare doare?
Oare sentimentele mă provoacă?
Este o acțiune mică sau mare ?
Sau e procedură sau este o joacă?
Există oare prieteni reali?
Sunt pe lume oamenii loiali?
Care să-ți spună ,,ești fericit'',
Și să-i răspunzi la timp uluit.
Cu timpul observi totul,
Chiar și minciuna,
Puțin vei fi trist,
Că șansa e una..
Autor: Nicoleta Postovan
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
De ce eu?
De ce eu, de ce mereu eu?
Toate problemele par să mă caute mereu.
Un ghinion după altul, o furtună ce nu se mai sfârșește,
Mă simt ca o corabie pierdută, în largul mării, fără de veste.
De ce eu, de ce toate mi se-ntâmplă mie?
E ca și cum universul e împotriva mea, o ironie.
Vreau doar o zi liniștită, o rază de soare,
Dar norii negri mă înconjoară, mă țin sub o ploaie torențială, tare.
Am încercat tot ce am putut, am luptat din greu,
Dar parcă nu e de ajuns, destinul e mereu potrivnic mereu.
Mă simt obosit, epuizat, de atâta luptă,
Vreau doar să scap, să fug, să găsesc o altă poartă.
Epilog
Mă simt ca o umbră în lumina zilei,
Străbat lumea cu pași încetiniți,
Fiecare gând o furtună în sufletul meu,
Între visuri rătăcite și realități aprinse.
Când mă privesc în oglindă, văd doar un străin,
Un om care a învățat să se ascundă,
Și fiecare zâmbet ce apare e doar un truc,
Pentru a păstra tăcerea, pentru a uita durerea.
Capu’ sus
Capu’ sus, mai sunt multe de dus,
Drumul vieții nu-i apus.
Chiar de-i greu și ești obosit,
Luptă-ntruna, căci nu e sfârșit.
Capu’ sus, norii negri se duc,
După ploaie e soare-n amurg.
Fiecare pas mic e un dar,
Și din luptă răsare un har.
Capu’ sus, ai putere în tine,
Tot ce-i greu se va duce cu bine.
Nu te teme, căci mâine-i un vis,
Ce te-așteaptă mai sus, spre un pisc.
Capu’ sus, calea-i lungă, dar dreaptă,
Chiar și stelele cad și se-așteaptă.
Tu ridică-te, crede și-ai să vezi,
Că din umbre răsar iar livezi.
O evadare
1. Vreau să cred că pot să visez ,
Că pot să sper să incerc să nu mai delirez.
M-am scufundat pe zi ce trece mai rau in acest abis,
Prins într-o cușcă de lemn parcă din alt vis.
Cu toate astea lupt cu zilele ce au să vină,
Si incerc să caut o cale spre lumină.
Nu stiu daca o să reușesc vreodată,
Dar tot ce știu este că lupt mai mult ca niciodată.
Asta nu este viața...este doar o reluare,
O scenă dintr-un iad din care nu mai am scăpare.
Până si credința cu care te naști si mori se duce
Si incet-incet te simți corupt si răstignit pe o cruce.
Incerc să văd frumosul printr-o furtună îndepărtată,
Si parcă tot ce văd sunt visele de altădată.
Era frumos, eram copil... mă bucuram de tot.
Parcă culorile din ochii tăi imi răspundeau că pot.
5. Sunt de neînvins, de neînțeles si parcă totul este împotriva mea,
Sunt același eu de altădată,
Dar mult mai stors de suflet si vina mă îneacă.
Regretele si fericirea falsă sunt cei mai buni prieteni ai mei,
Si tot ce înțeleg este că sunt doar eu cu ei.
Minciuna era si ea cândva prietena mea,
Dar in zadar, acum mă lupt cu ea.
E sumbru uneori când te privești din spate,
Iar tot ce vezi sunt farse ale vieții nu de mult uitate.
Colind prin mintea mea blocată,
Si sper să ies mai bine decât ultima dată.
Sunt mii de amintiri ce-mi rulează-n minte,
Si parcă mii de lacrimi șterse din cuvinte
Sunt mai puternic, mi-am spus mereu.
Dar niciodată nu am cunoscut răul din-ăuntru meu.
Nu mă mai recunosc! Nu mă mai simt ca om.
Ca entitate sunt doar un călător.
Mă urăsc pe mine si urăsc că nu pot să mor,
Nu stiu ce vreau și țin sa cred că-s doar in alt decor.
10. Vreau să cred că pot evada, că pot spera, că pot simți măcar ceva...
Că tot ce-i scris și ascuns, e inima mea,
E invincibila ca un cristal atins de nea.
Încerc să mă găsesc in orice suflet trist,
Să ma ascund de adevăratul meu spirit de neînvins.
Încerc din răsputeri să ma ridic sa zbor.
In cerul infinit și printre stele,
Să uit de mine și de toate cele.
Plâng nopțile și ziua râd c-o mască aurie,
Iar lumea vede doar ce vreau eu, ca într-o fantezie.
Rupt de realitate mă regăsesc în tine
Incerc să mă deschid, dar doar aici pe o hârtie.
Nu am mai plâns de mult de bucurie,
Si n-am mai fost de mult pălit de melancolie.
Fluturii mei sunt morți de mult, sunt un muzeu.
Lovit de traume si gândurile rele din neajunsurile lor, nu ale mele.
Aș vrea să cer ajutor cuiva.
Să spun că nu este vina mea!
Să nu fii fost născut dacă era alegerea mea.
Sa fiu pus la perete și să mă atace cu miile ei de regrete.
15. E vina mea că poate sunt prea bun pentru această lume .
Si vina voastră pentru că nu știți să iubiți decât un nume.
Mie greu să scriu, să văd pagini pe perete,
O fi și asta o artă, scufundată in regrete.
Sunt doar eu si gândurile mele line acum,
Si parcă-i pace,
O liniște asurzitoare pe care o simt de zici ca-s ace.
Străpuns de ne-încredere, mă mișc haihui în zare…
Si tot ce văd este amărăciunea dumnitale.
Nu vreau nimic și totuși vreau totul,
Vreau să fiu liber să simt și eu norocul.
Să cred în viata asta și să-mi găsesc scopul,
Nu doar să fiu o umbră anostă care-și așteaptă sorocul.
Vreau să te ating, să simt viata prin tine,
Să simt strigatele și fricile cum se opresc în mine.
Să mă eliberez de toată tensiunea acumulată,
Să mă simt și eu viu măcar odată.
Să văd că-s vulnerabil si frica înseamnă iubire…
Să cer mai mult și înschimb să te primesc pe tine.
Vreau să visez, să sper, să umblu desculț prin zare,
Să te privesc in ochi sa vad cum totul dispare.
20. Să respir greu și să cad pradă sufletului tău.
Să fiu mai bine, să văd lumina din ceruri cum vine.
Să vorbesc cu Dumnezeu să mă ierte pentru că te vreau pe tine.
Să rog ingerii să nu coboare după mine,
Pentru că știu că și ei se tem de întuneric la fel ca și mine.
Să evadez din mintea mea și să mă asum cu totul,
Aș vrea să știu dacă ăsta-mi este măcar scopul.
Aș incerca să mă trezesc la realitate,
Dar sunt captiv de ani în așa zisa "libertate"
Din interior ego-ul strigă iar din alt colț diavolul mă instiga.
Incerc să te fac pe tine bine,
Sa-mi ofer bunătatea fără limite-n spre tine.
Nu vreau să cred că nu mă pot face bine,
Când știu că eu ca și întreg sunt lumină vie.
E greu să mai pot simți ceva după atâta ură,
Iar oamenii în care ai crezut, acum te scuipa-n gura.
E greu să speri, si să aștepți miracole lumești sa vină,
Când tot ceea ce te înconjoară e o iluzie fină.
Am mii de gânduri care-mi vin acum in cap,dar tot ce fac acum este sa tac..si tac.
Sabo Rareș
E curcubeu sau imaginare?
E curcubeu sau imaginare?
Pentru mine nu are valoare...
În spate îmi stă adevărul,
Dar de ce numai apare ?
Am acum o anumită stare,
Și o anumită manipulare,
Simt acum o mică trădare,
Aud și aud doar cuvinte amare.
De ce pe corp așa de tare doare?
Oare sentimentele mă provoacă?
Este o acțiune mică sau mare ?
Sau e procedură sau este o joacă?
Există oare prieteni reali?
Sunt pe lume oamenii loiali?
Care să-ți spună ,,ești fericit'',
Și să-i răspunzi la timp uluit.
Cu timpul observi totul,
Chiar și minciuna,
Puțin vei fi trist,
Că șansa e una..
Autor: Nicoleta Postovan
Gânduri!
Nu căuta fericirea,
Unde alții au pierdut-o,
Acolo vei afla dezamăgirea,
Pe care n-ai cerut-o
Nu căuta adevărul,
Unde e multă minciună,
Ni l-a adus Eva cu mărul,
Îl ocolim ne place pruna
Nu căuta a înțelege,
Unde nimic nu e de înțeles,
Și nici nu-ți fă propria lege,
Că in final, prin ea, altu-i ales
Nu căuta să afli,
Unde s-a dus tinerețea,
Pentru că știi și nu te păcăli,
Spune-i adio și mergi cu bătrânețea
....................................
Caută drumul și calea dreaptă,
Ce te conduc spre mântuire,
Mai dă un ban, mai fă o faptă,
Că firul vieții se-ntinde și e subțire!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
De ce eu?
De ce eu, de ce mereu eu?
Toate problemele par să mă caute mereu.
Un ghinion după altul, o furtună ce nu se mai sfârșește,
Mă simt ca o corabie pierdută, în largul mării, fără de veste.
De ce eu, de ce toate mi se-ntâmplă mie?
E ca și cum universul e împotriva mea, o ironie.
Vreau doar o zi liniștită, o rază de soare,
Dar norii negri mă înconjoară, mă țin sub o ploaie torențială, tare.
Am încercat tot ce am putut, am luptat din greu,
Dar parcă nu e de ajuns, destinul e mereu potrivnic mereu.
Mă simt obosit, epuizat, de atâta luptă,
Vreau doar să scap, să fug, să găsesc o altă poartă.
Epilog
Mă simt ca o umbră în lumina zilei,
Străbat lumea cu pași încetiniți,
Fiecare gând o furtună în sufletul meu,
Între visuri rătăcite și realități aprinse.
Când mă privesc în oglindă, văd doar un străin,
Un om care a învățat să se ascundă,
Și fiecare zâmbet ce apare e doar un truc,
Pentru a păstra tăcerea, pentru a uita durerea.
Other poems by the author
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Singuri în doi
Curge izvor de neputință
din mine, din noi amândoi
căci am rămas fără căință
suntem orgolioși și goi.
Curge izvor de necredință
din noi - cei goi și adormiți
nu mai avem bunăvoință
suntem mereu nemulțumiți.
Curge izvor de suferință
din noi - din mine și din tine
se amestecă c-o umilință
în mințile noastre cretine.
Curge izvor de neștiință
din mine - din noi amândoi
neasumând o consecință
rămas-am singuri în doi.
✍️ Georgiana Calotă
29 Mai, 2024
Georgiana Calotă