Pre - judecăți
îmbătrânim încet-încet
dar sigur
simțim pământul cum se insinuează în oase
în măduvă
cu fiecare pas înspre grădinile suspendate
ale cerului
mai adăgăm câte un pumn de țărână
la temelia năruită a speranței
lăsăm umbrele
aceste creaturi jalnice
tot mai mici
înaintea corpurilor
în Cartea lui Iov scrie că atunci când îți vezi umbra
cu ochii
încep să-ți bată clopotele
simți tămâia sfârâind în cădelniță
chemarea inconfundabilă a pământului
risipit în oameni
palmele bătucite ale lui Dumnezeu
modelând din lutul primordial omul cavernelor
Homo Australopithecus
ceva de genul acesta
murim încet-încet
dar sigur
precum melcii
în carapacele lor închise ermetic
hermafrodiți
titulari de drept pe liberul nostru arbitru:
ultimul drum…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Memento mori
Poem: Urmarea Mioriței: Moldovan
(foto) Amintiri păstrate într-o Fotocarte. Nimic nu se compară cu plăcerea de a răsfoi un album foto
Poem: Radio Cultural
Poem: Zilele...
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: ,,Uită nostalgia" în suedeză
Poem: Constelația Gemenilor
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța