Fluturi violet

Ningea cu fluturi violet
Dintr-un sipet cu ametiste
Și-n stoluri, note triolet
Țâșneau din clape fanteziste.

Ningea cu fluturi violet
Și mâna-mi tremurând întinsă,
Se-aventura la șevalet,
Să-ți zugrăvească fața ninsă.

Ningea cu fluturi violet
Nămeți pe degetul meu mare,
Ce pe chitară-n flajolet,
Șoptea numele tău de floare.

Ningea cu fluturi violet
Omăt de iriși în grădină
Și unui suflet incomplet,
Tu-i erai singura lumină.

Ningea cu fluturi violet
Peste liliachii ruine
Și-n orice gând al meu secret,
Ningea potop. Ningea cu tine.

Category: Thoughts

All author's poems: Daniel Dobrică

Date of posting: 31 January 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 913

Other poems by the author

Despărțirea de vară

Dacă exiști, o, vară și nu ești doar o știre

Sau doar o minciunică la meteo, desigur,

Atunci, pentru naivii ce cred încă-n iubire,

Sărută-mă pe pleoape să nu mă mai simt singur

Și soarele acela ce spui că fără tine

Nu-și merită salariul, sau chiar ar fi șomer

Trimte-l ca pe-o slugă, s-arunce zori senine

Spre-aceia pentru care lumina e-un mister

Să nu mă lași o, vară, sau ești ca orișicare,

Când mi-este cel mai bine, găsești motiv să pleci

Și fără vreun "adio" mă lași cu ochii-n soare

Vreo nouă luni sau zece, când pragul iar mi-l treci!

Ai aere de divă, vai, vreau autograf!

De mai apuc un iunie, o, vară, îți promit

C-am să te pun în lanțuri și am să-ți dau un ștraf

Și o să pleci, o, vară doar dac-am să-ți permit!

More ...

Lacrima Fecioarei Sfinte!

Pe pământul unde toate numai bune nu mai sunt,

Bunătatea, demnitatea, omenia: vorbe-n vânt,

Pe pământul unde ura nu ne lasă-a mai iubi,

Lacrima Sfintei Maria ne mai poate mântui.

Pe pământul unde oameni pe alți oameni ii ucid

Salutând boala mintală a unui țar schizoid,

Crima riscă să devină un alt mod de a trăi

Lacrima Sfintei Maria ne mai poate mântui.

In aceste timpuri triste, când noi ne-am pierdut de noi,

Cine poate să ne-aducă împreună, înapoi?

Cine să ne mai învețe că-n credință e tăria?

Un răspuns îmi vine-n minte: Lacrima Sfintei Maria.

Pentru-a noastră-nfumurare, pentru-a noastră neputință,

Pentru răutatea noastră, pentru lipsa de credință

Când, pe drept, ne-ar fi fost teamă, că-i pornită să ne certe

Sfânta Maică varsă lacrimi, Fiului, ca să ne ierte!

Pe pământul unde toate niciodată nu au fost

Mai urâte si mai rele, si mai fără de vreun rost

Decât in aceste timpuri, când speranța însăși moare,

Ne mai poate ține-n viață, lacrima Sfintei Fecioare.

Într-un veac în care omul nu mai are nimic sfânt

Lacrima Sfintei Maria cade încă pe pământ

Ca un semn de-ncurajare și de-aducere aminte

Că din toate ne va scoate, lacrima Fecioarei Sfinte!

More ...

Margaretele, toamna

Margaretele, toamna, mângâiate de vânt,

Frunze cad, ruginite, peste albele straie,

Margaretele, toamna, lasă capu-n pământ,

Părăsite de soare, ’mbrățişate de ploaie.

Rochia lor de mireasă pare fadă şi gri,

Pete brun-roşioare trena lungă-i ornează,

Poze reci, muze triste ale toamnei târzii,

Policandre de stele din văzduh le veghează.

Margaretele, toamna, ca prin vis risipesc

Primăveri de smaralde negăsite vreodată

Și când toți le cred moarte, dintr-odată-nfloresc

Albe, tinere, zvelte, într-un suflet de fată.

Un apus acuarelă, niciodată de-ajuns,

Nu ascunde vederii prăbuşiri de petale...

Ochii lor verzi şi limpezi lăcrimează pe-ascuns,

Margaretele, toamna, plâng iubiri abisale.

More ...

De ziua mea

De ziua mea? Ce vreau de ziua mea?
Nu știu, iubito, cât de mult contează.
Să fii aici, acum. Atât aș vrea
În rest, nimic nu mă interesează.

Nu vreau cadouri scumpe, nici urări
De sănătate sau urări de bine,
Nu vreau vreun tort să suflu-n lumânări
Vreau doar o viață-ntreagă lângă tine.

Te-nșeli iubito, dacă crezi că vreau
Ca azi să port însemnele regale,
Prefer umil, îngenuncheat să stau,
Supus icoanei existenței tale.

Și nu îmi pasă de ce alții zic,
Nu-i treaba mea la cine ei se-nchină,
Eu sunt un orb ce ființa mi-o dedic,
Iubirii dătătoare de lumină.

De ziua mea? Ce vreau de ziua mea?
Vreau ce-i al meu, vreau ce mi se cuvine,
Să fiu bolnav doar de prezența ta,
Să fiu sărac de tot, bogat de tine.

More ...

M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet

De-ar fi s-aleg de-acuma, în viața următoare
M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet, să pot ceva să schimb
În sufletele-n care eclipsele de soare
Răpesc în întuneric al fericirii nimb.

M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet și-aș sta în avangardă,
Când gândurilor negre le-aș declara război,
Și corp la corp m-aș bate cu-a deznădejdii hoardă,
Să mă întorc din luptă cu nimbul înapoi.

Când mediocritatea din spate vă împinge
Să persiflați valoarea, s-o înfierați subtil,
Când nimeni nu mai crede că binele învinge,
M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet, pe-o față de copil.

Atunci, tot ce e artă ar evada-n lumină
Și norii grei ai urii s-ar pierde-n depărtări
E vremea când iubirea balanța o înclină,
Când munți de răutate se prăbușesc în mări.

M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet, dar să mă poarte cine,
Când fratricide pacte se fac și se desfac?
În lumea-n care ura prosperă cel mai bine,
M-aș reîncarna-ntr-un zâmbet, ca armă de atac.

More ...

Copila lui Iair

Omenire prea naivă, tu, copil nesăbuit

Printr-o moarte de trei zile, înc-o șansă ai primit!

Când de viciile tale oare te vei scutura,

Când vei ști că, prin războaie, nimic nu vei repara?

Cât timp semeni dintre-ai noștri care nu-și pun întrebări,

La violuri și masacre, vor găsi justificări?

Și cât timp acești siniștri care drame n-au trăit,

Vor aplauda frenetic un măcel binevenit?

Omenire-ai fost naivă, evoluția în bine

N-a pierdut ci-a scos în față tot ce-i mai barbar în tine!

Hai, măcar în ceasul ăsta, ultim existenței tale

Află că spre mântuire ți s-a mai deschis o cale!

Chiar când te călcase moartea și de toți erai jelită,

A spus El: "nu o mai plângeți, n-a murit, e adormită"!

Omenire, când cu tine vie-n brațe a iesit,

De la EL, sfidând sfârșitul, înc-o șansă primit.

În a ta naivitate, mai agață-te de-un fir

De acest "Talita kumi", tu, copila lui Iair!

More ...

Poems in the same category

Drum spre viața

Unde sunt, ce se întâmplă cu mine,

Mă salută, vino la mine,

Nu mai pot să trag,

Durerea mă ucide, ochii plini de sânge.

Drumul meu, găsește-mă, sunt în închisoare,

Cețea mă înconjoară, inima nu mai rezistă,

Ace în tot corpul meu,

Sângele curge, spre libertatea mea.

Floarea și-a oprit stelele în fața norocului,

Viața gri m-a ajuns,

Deschide-mi ochii, plâng,

Valea stejarului negru m-a găsit.

Fundătura din mine e închisă, găsește cheia,

Eliberează-mă de mine însămi, dă-mi libertatea simțurilor.

Cuțitele mă taie, prin venele ascuțite,

Am căzut, disperarea mă omoară,

Minciuni și ură mă înconjoară, unde e realitatea?

Când noaptea, când ziua, spune-mi,

Sunt eu în vis? Trezește-mă, nu mai pot,

Încercările cu săbiile dinăuntrul meu,

Trezirea, dă-mi viață din nou.

Te lupți, trebuie să lupți,

Împrează și sufletul va fi liber.

Copilăria ucisă în copil,

Capitolul nou al cărților îngăduite,

Mângâierea puterilor întunecate.

Mamă, trezește-mă, sunt în întuneric,

Drumul îmi arată calea,

Astralul a capturat cuvintele mele,

Ca soarele, razele nocturne,

Copilul plânge, plânge,

Durerea mamei, simțurile în întuneric,

Natura cuvintelor acestea,

Universul gândurilor mele,

Trezește-mi copilăria,

Copilul în brațele mamei,

Sunt aici, găsește-mă,

Prăpastia e plină de cuvinte și durere,

Ruptura, ieși la lumină,

Sunt aici, floarea albă a culorilor,

Partea nouă a vieții

More ...

spărturi zentangle/3

tremurătoare ca un vis,

fremătătoare ca un sunet de nai,

strălucitoare asemenea lazuritului,

privirea lutierului

rătăcește

printre rădăcinile necromației digitale.

gardianul invizibil

îi șoptește la ureche :

"nu fi îngrijorat!

rețeaua te va hrăni

și aidoma zeilor,

vei gusta din mult râvnita nemurire."

More ...

Pisica neagra

O pisică neagra mi-a trecut prin fața.

Primul gând,intunecat ca și ea.

Apoi mi-am spus:

Cea mai frumoasa rochie a mea e neagra.

Și genele,și oja.

Până la urmă,si întunericul poate fascina.

Trebuie dor să-i adaugi un accesoriu strălucitor.

Steluțele din ochii mei asortate la genele negre,

Un inel auriu pe deget,cercei aurii in urechi.

N-o să-mi mai fie teama de pisica neagra,

Pentru că eu am puterea,prin gând,

Să-i pun ghetuțe aurii.

More ...

Cândva

Poza mea

o vei găsi ,

undeva

în cărți uitată ,

o vei lua,

o vei privi

șoptind ușor

,,A fost odată".

Și pe spate

de o-ntorci

vei găsi

scris angelic

"Nu sunt eu,

ci doar o umbră,

mică piedică

a uitării".

La mormântul

ca de gheață

vei veni

cu trandafiri.

Lumânarea,

parcă-n viață

va domni

în cimitir.

De pe crucea

cenușie

vei citi

înlăcrimat

"Oricine poate

iubi,

dar cine poate

aștepta?"

More ...

✨ Poemboemdincer

Dimineața am citit o carte

și-am băut un ceai,

Mi-am pus în vază trandafiri și margarete,

Mă lovise ușor dorul-n din spate,

Înecând în sec "Nu,nu am regrete"

Deși voiam să îl întreb " Din a ta iubire pentru mine mai ai"?

N-am făcut-o știam deja răspunsul!

More ...

Ce e mai prețios în viata

Am o balanta.

Pe un taler e un castel somptuos,mii de diamante,bogății neînchipuite și....singurătatea.

Pe altul e iubirea,doar ea..

Acum alege.

Ai cazut pe gânduri,nu-i așa?

Dar ai înțeles ce e mai prețios în viața,

Care e baza ce aduce fericirea.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.