Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: atom cretin de septembrie
Poem: Corabie în norvegiană
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene
Poem: A sufletului floare
Poem: Tăcerea nu e linişte...
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Nană mare
Poem: Nu are oe cine iubii
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Silvia Mihalachi