Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Category: Thoughts
All author's poems: Petru BALAN
Date of posting: 1 апреля 2024
Comments: 1
Views: 567
Comments
Poems in the same category
Dincolo de zid
Prin zid, liane și noroi într-o strângere tare
Strivind piatră din piatră, greu, am reușit
Să-mi înalț privirea iarăși către soare
Coloană din nori, în nori am ridicat spre infinit.
Atâtea ferecate porți și-o singură strigare
Pe fruntea mea mulți spini ce stau încolăciți
Veniți voi vulturi descătușați zăvoare
Cu aripă lângă aripă doar voi să mă răpiți.
Aici e zid, dincolo cerul și macii în ogor
Gheață am sub picioare, pământ împietrit
Și speranța că va veni vulturii în zbor
Să mă ducă pe aripa lori într-un nor rătăcit.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
Epigrame XXXI
Metamorfoză
Fusei la socri cu nevasta,
Și am rămas mirat de asta,
La dânșii soața mea e mută,
La mine acasă e limbută.
Abuz în serviciu
Nevastă-sa e bioloagă,
Iar casnicia lor e în declin,
C-a prins-o în zănoagă,
Cum studia un corp străin.
Unui ucenic
Cu ce profesor prost ai studiat,
De nu poţi să înfăptuieşti nimic?
Iar el răspunse entuziasmat,
Am fost autodidact de mic.
Dorinţă
Un chel spuse la soţioară,
După ce de aici m-oi duce,
Că n-am avut podoabă capilară,
Să-mi plantezi un păr în loc de cruce.
La o întrunire de partid
Cum se creează între ei conexiuni,
Le explica un lider de partid…
Dar am şi eu suspiciuni,
Că-n capul lor e numai vid.
Dilemă
Am fost la o bijuterie,
Şi-mi zice un vânzător mai tâmp,
Vreţi ceva pentru soţie,
Sau doriţi ceva mai scump?
Confuzie
Una cu fustă a atacat,
În miezul zilei pe maidan,
Iar la anchetă a declarat:
- Am crezut că-i scoţian.
Potrivire
Ce bine arătau ca miri,
Şi ce miros în jur plutea,
Ea - un buchet de trandafiri rozé,
El - un buchet de Aligoté.
Medicului epigramist
Încercând o epigramă,
Cu mintea-i filozofă,
Un medic mai de seamă,
A avortat o strofă.
S-a făcut reparații tot anul la CET,
directorul declara la TV:
Căldură va fi în orice casă,
Chiar de afară va fi ger...
Instant o abureală deasă,
A și ieșit de sub calorifer.
Împărțire pământ – cota doi acri
De la primărie,
A venit solie,
Şi-un tip cam acru,
Îmi măsură un acru.
Unui chel
Marcat pe veci de adevăr,
Și ca o răzbunare pe geneză,
Porni cu un buștean de păr,
La un tâmplar, să-l ia la freză.
Unui general retras la sat
Ne e bine un general,
Ca sa fie în general,
Prea comun,
Într-o comună.
Pastel abstract
De la înserat,
Valurile se înălţau
Până dincolo
De Trece-Zi,
Iar eu,încercam să ajung
Cât mai aproape
De Chiamă-Lună.
Stelele,cocoţate sus,
Nu aveau frică
De Atinge-Marea
Şi plecate să se întalnească
Cu Miază-Vânt,
Aruncau în urma lor
Scântei îndepărtate.
Liniştea se auzea peste tot…
Linişte-'n valuri…
Dragoste-'n flori,
De Regina-Nopţii îmi amintea,
Şi cercuri de apă
Sub stelele boltă gândeam…
Ecoul, punea stavilar
Peste Ochii-Lumii
Şi, spărgând valurile,
Stiga spre începuturi:
--Copil de vânt
Cu umeri goi
Şi pielea fină,
Ai uitat zilele roz!!!???
De nicăieri ,
Se auzea în sparte unde...
Ceva nelamurit,
Împrăştiind mozaic în sclipiri,
Iar valurile se înălţau
Iar şi iar
Pâna dincolo
De acuarelele
De la Trece-Zi….
Scrisoare de apoi
Când cavoul devine casă
Ai să fii uitat de lume,
Vei sta singur, lor nu le pasă
Că la piatra cu-al tău nume
Lumânarea este stinsă,
Și-ai buruiene lângă cruce,
Crezi că îți vor face masă
Dar ei știu doar să se spurce.
Ești vorbit de rău și-acum
Chiar de tu le-ai vrut doar bine,
Pentru ei ai fost un fum
Iar ei se cred roi de albine.
Presupun că i-ai rănit
Dar cu toții au uitat
Când pentru ei păreai fericit
Și n-aveai drept la oftat.
,, Ce griji ai tu?"
,, În locul tău eu nu m-aș plânge"
Vorbe pe care sufletu'
Le-a clătit în lacrimi de sânge.
Altele chiar nu-și au rostul,
Prejudecăți și vorbe-n vânt,
Acum c-ai liniște, ai totul,
N-auzi vorbe din pământ.
Dincolo de zid
Prin zid, liane și noroi într-o strângere tare
Strivind piatră din piatră, greu, am reușit
Să-mi înalț privirea iarăși către soare
Coloană din nori, în nori am ridicat spre infinit.
Atâtea ferecate porți și-o singură strigare
Pe fruntea mea mulți spini ce stau încolăciți
Veniți voi vulturi descătușați zăvoare
Cu aripă lângă aripă doar voi să mă răpiți.
Aici e zid, dincolo cerul și macii în ogor
Gheață am sub picioare, pământ împietrit
Și speranța că va veni vulturii în zbor
Să mă ducă pe aripa lori într-un nor rătăcit.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
Epigrame XXXI
Metamorfoză
Fusei la socri cu nevasta,
Și am rămas mirat de asta,
La dânșii soața mea e mută,
La mine acasă e limbută.
Abuz în serviciu
Nevastă-sa e bioloagă,
Iar casnicia lor e în declin,
C-a prins-o în zănoagă,
Cum studia un corp străin.
Unui ucenic
Cu ce profesor prost ai studiat,
De nu poţi să înfăptuieşti nimic?
Iar el răspunse entuziasmat,
Am fost autodidact de mic.
Dorinţă
Un chel spuse la soţioară,
După ce de aici m-oi duce,
Că n-am avut podoabă capilară,
Să-mi plantezi un păr în loc de cruce.
La o întrunire de partid
Cum se creează între ei conexiuni,
Le explica un lider de partid…
Dar am şi eu suspiciuni,
Că-n capul lor e numai vid.
Dilemă
Am fost la o bijuterie,
Şi-mi zice un vânzător mai tâmp,
Vreţi ceva pentru soţie,
Sau doriţi ceva mai scump?
Confuzie
Una cu fustă a atacat,
În miezul zilei pe maidan,
Iar la anchetă a declarat:
- Am crezut că-i scoţian.
Potrivire
Ce bine arătau ca miri,
Şi ce miros în jur plutea,
Ea - un buchet de trandafiri rozé,
El - un buchet de Aligoté.
Medicului epigramist
Încercând o epigramă,
Cu mintea-i filozofă,
Un medic mai de seamă,
A avortat o strofă.
S-a făcut reparații tot anul la CET,
directorul declara la TV:
Căldură va fi în orice casă,
Chiar de afară va fi ger...
Instant o abureală deasă,
A și ieșit de sub calorifer.
Împărțire pământ – cota doi acri
De la primărie,
A venit solie,
Şi-un tip cam acru,
Îmi măsură un acru.
Unui chel
Marcat pe veci de adevăr,
Și ca o răzbunare pe geneză,
Porni cu un buștean de păr,
La un tâmplar, să-l ia la freză.
Unui general retras la sat
Ne e bine un general,
Ca sa fie în general,
Prea comun,
Într-o comună.
Pastel abstract
De la înserat,
Valurile se înălţau
Până dincolo
De Trece-Zi,
Iar eu,încercam să ajung
Cât mai aproape
De Chiamă-Lună.
Stelele,cocoţate sus,
Nu aveau frică
De Atinge-Marea
Şi plecate să se întalnească
Cu Miază-Vânt,
Aruncau în urma lor
Scântei îndepărtate.
Liniştea se auzea peste tot…
Linişte-'n valuri…
Dragoste-'n flori,
De Regina-Nopţii îmi amintea,
Şi cercuri de apă
Sub stelele boltă gândeam…
Ecoul, punea stavilar
Peste Ochii-Lumii
Şi, spărgând valurile,
Stiga spre începuturi:
--Copil de vânt
Cu umeri goi
Şi pielea fină,
Ai uitat zilele roz!!!???
De nicăieri ,
Se auzea în sparte unde...
Ceva nelamurit,
Împrăştiind mozaic în sclipiri,
Iar valurile se înălţau
Iar şi iar
Pâna dincolo
De acuarelele
De la Trece-Zi….
Scrisoare de apoi
Când cavoul devine casă
Ai să fii uitat de lume,
Vei sta singur, lor nu le pasă
Că la piatra cu-al tău nume
Lumânarea este stinsă,
Și-ai buruiene lângă cruce,
Crezi că îți vor face masă
Dar ei știu doar să se spurce.
Ești vorbit de rău și-acum
Chiar de tu le-ai vrut doar bine,
Pentru ei ai fost un fum
Iar ei se cred roi de albine.
Presupun că i-ai rănit
Dar cu toții au uitat
Când pentru ei păreai fericit
Și n-aveai drept la oftat.
,, Ce griji ai tu?"
,, În locul tău eu nu m-aș plânge"
Vorbe pe care sufletu'
Le-a clătit în lacrimi de sânge.
Altele chiar nu-și au rostul,
Prejudecăți și vorbe-n vânt,
Acum c-ai liniște, ai totul,
N-auzi vorbe din pământ.
Other poems by the author
Poveste
În grădina cu flori de mătase,
Sub soarele ce nouă ne zâmbește.
Ca o floare , iubirea noastră crește,
Și-n ritm de poveste, înflorește.
Pas cu pas, pe cărare de dor,
Înserarea ne prinde în brațe ,
Iar noi, doi dansatori pe-un covor,
Iubirea noastră, undă de tandrețe.
În inima noastră, iubirea e perpetuă,
Ca o melodie dulce, eternă și mută.
Fără condiții sau umbre în drum,
Suflete unite într-un dans nebun.
Împreună mergem spre noi clime,
Ca doi iubiți în lumea lor fermecată,
Cuvinte blânde, așezate în clipe sublime,
De tandra noastră, poveste curată .
În inimă, o iubire fără sfârșit,
Iubirea noastră, ca un vis de neoprit .
Fără condiții, ca un ocean fără mal,
Suflete unite într-un dans sideral.
În dansul vieții, pași de neuitat,
Iubirea noastră, un vers îngânat,
În umbra dragostei, sub clar de lună,
Sufletele noastre sunt pe veci împreună.
Cuvintele iubirii, răsună ca un poem ,
Iar când te țin în brațe devin boem.
În inimă mi-ai fost sculptată,
Să te pot iubi viața toată .
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Nerv
Pentru oricine, la început e Cuvântul
Apoi devine fapte dorite sau incidente
La unii bucurii, la alți mai mult regrete
Iar la final rămânem noi, bătrânii și gândul
Te miri, că reînnoim sistem după sistem
Căci unii n-au durere nici în stern
Unde mai pui căci, prindem și viteză
Și nu vedem decât, o viață-n antiteză.
Ce să mai speri la ziua cu de toate,
Când unii au doar case, averi și palate
Iar alții din sărăcie, își fac un zâmbet
Iar din piept lor răsare, floare de bocet.
Ne naștem fără să aducem nimic,
Murim fără să mai luăm nimic,
Dar o viață ne luptăm sa adunam ceva
Iar la final rămâne în decor, o stea.
AU-Gustul Lor
AU GUST de vesnicie
Amintirile cu tine
Și ca însemn de simbrie
Ți-am dăruit a mea iubire
AU GUST de o poveste
In ca am fost și vom fi
Și-n care ani vor trece peste
Continuând a ne iubi
AU GUST de tandrețe
Și de la părinți binețe
De nași iubire mare
Iar de restul, doar răbdare
AU GUST de nemurire
îmbătat în veselie
Și de cântul lor Iubirea
August v-a întărit unirea.
AU GUST de adorare
Și de exemplu mare
Căci poți in van sa mori
Dacă nu ai AU GUST-ul Lor.
Astăzi, e o zi oarecare
Astăzi, e o zi oarecare,
Fără de preț sau valoarea.
Plină de gânduri la o pâine,
De-o mănânci astăzi sau mâine ?.
Astăzi, e o zi oarecare,
Stai cu gândul la plecare.
Te uiți la timp, unde e țelul?,
Să îți umpli iute portofelul.
Astăzi, e o zi oarecare,
Și te frămânți, nu știi ce doare.
Te omoară gândul la copii?,
Sau că ai părinții în pustii?.
Astăzi, e o zi oarecare,
Muncești orice, nu ai onoare.
Si tu tot vrei, nu dovedești,
De azi pe mâine să trăiești.
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Poveste
În grădina cu flori de mătase,
Sub soarele ce nouă ne zâmbește.
Ca o floare , iubirea noastră crește,
Și-n ritm de poveste, înflorește.
Pas cu pas, pe cărare de dor,
Înserarea ne prinde în brațe ,
Iar noi, doi dansatori pe-un covor,
Iubirea noastră, undă de tandrețe.
În inima noastră, iubirea e perpetuă,
Ca o melodie dulce, eternă și mută.
Fără condiții sau umbre în drum,
Suflete unite într-un dans nebun.
Împreună mergem spre noi clime,
Ca doi iubiți în lumea lor fermecată,
Cuvinte blânde, așezate în clipe sublime,
De tandra noastră, poveste curată .
În inimă, o iubire fără sfârșit,
Iubirea noastră, ca un vis de neoprit .
Fără condiții, ca un ocean fără mal,
Suflete unite într-un dans sideral.
În dansul vieții, pași de neuitat,
Iubirea noastră, un vers îngânat,
În umbra dragostei, sub clar de lună,
Sufletele noastre sunt pe veci împreună.
Cuvintele iubirii, răsună ca un poem ,
Iar când te țin în brațe devin boem.
În inimă mi-ai fost sculptată,
Să te pot iubi viața toată .
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Nerv
Pentru oricine, la început e Cuvântul
Apoi devine fapte dorite sau incidente
La unii bucurii, la alți mai mult regrete
Iar la final rămânem noi, bătrânii și gândul
Te miri, că reînnoim sistem după sistem
Căci unii n-au durere nici în stern
Unde mai pui căci, prindem și viteză
Și nu vedem decât, o viață-n antiteză.
Ce să mai speri la ziua cu de toate,
Când unii au doar case, averi și palate
Iar alții din sărăcie, își fac un zâmbet
Iar din piept lor răsare, floare de bocet.
Ne naștem fără să aducem nimic,
Murim fără să mai luăm nimic,
Dar o viață ne luptăm sa adunam ceva
Iar la final rămâne în decor, o stea.
AU-Gustul Lor
AU GUST de vesnicie
Amintirile cu tine
Și ca însemn de simbrie
Ți-am dăruit a mea iubire
AU GUST de o poveste
In ca am fost și vom fi
Și-n care ani vor trece peste
Continuând a ne iubi
AU GUST de tandrețe
Și de la părinți binețe
De nași iubire mare
Iar de restul, doar răbdare
AU GUST de nemurire
îmbătat în veselie
Și de cântul lor Iubirea
August v-a întărit unirea.
AU GUST de adorare
Și de exemplu mare
Căci poți in van sa mori
Dacă nu ai AU GUST-ul Lor.
Astăzi, e o zi oarecare
Astăzi, e o zi oarecare,
Fără de preț sau valoarea.
Plină de gânduri la o pâine,
De-o mănânci astăzi sau mâine ?.
Astăzi, e o zi oarecare,
Stai cu gândul la plecare.
Te uiți la timp, unde e țelul?,
Să îți umpli iute portofelul.
Astăzi, e o zi oarecare,
Și te frămânți, nu știi ce doare.
Te omoară gândul la copii?,
Sau că ai părinții în pustii?.
Astăzi, e o zi oarecare,
Muncești orice, nu ai onoare.
Si tu tot vrei, nu dovedești,
De azi pe mâine să trăiești.
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Silvia Mihalachi