Doamne
Doamne, nu te mânia pe noi
Căci am creat vânturi și ploi,
Doamne , ai chiar și răbdare,
Căci din lacrimi facem Mare.
Doamne, iubite al meu Tată,
Se distruge lumea toată ,
Preoții ce își spurcă slujirea,
Spre vrășmași își pun zidirea.
Doamne , miluiește-ne pe noi
Zi de zi suntem mai goi,
Nu credință, nu iubire ,
Doar în păcate, robie.
Doamne, întărește nădejdea,
Căci e mare pofta noastră,
Nu de rugă și căință,
Doar păcate, necredință.
Категория: Мысли
Все стихи автора: Petru BALAN
Дата публикации: 1 апреля
Комментарий: 1
Просмотры: 83
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Viața nouă
Поэма: Oh, liniște dureroasă!...
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Поэма: Networking
Поэма: Toamnă!
Test de personalitate: Alege una din cele cinci cărţi şi află-ţi destinul
Поэма: Nemurire
Поэма: Moștenire
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
Silvia Mihalachi