Bolero
în seara asta mă plimb prin oraș
fără inimă
ceva dinăuntru îmi spune să nu-mi iau inima
ninge atât de frumos și armonic
ca într-o simfonie de Ravel
încât îmi vine să plâng
îmi îngheață lacrimile în colțul ochilor
devin țurțuri
sloiuri
de undeva aud un sunet tulburător de flaut
ricoșând de pereții infiniți ai liniștii
e prea frumos să nu plâng în seara asta
chiar și fără inimă
indiferența celor care trec
sculptează flori de gheață-n ferestre
ici și colo câte un degețel de copil adaugă dragoste
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Tinereţe
Poem: Agonie
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române
Poem: Prietenia
Poem: Copila
Scriitoarea Tatiana Ţibuleac face parte din cei 14 laureaţi ai Premiului UE pentru Literatură
Poem: Alchimistul
Poem: Întrebări
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?