Ambrozia
Ambrozia
Din nectarul florilor, miere dulce se adună,
Strugurii zemoși, vin roșu ne dăruiesc.
Apa de trandafiri, parfumul îl împrumută,
Ambrozia zeilor, o minune se naște.
Migdale crude, stafide dulci se adaugă,
Scorțișoară și nucșoară, arome ce ne cheamă.
Pe foc mic se fierbe, o poțiune magică,
Gustul ambroziei, o simfonie mistică.
Rece se servește, într-un pahar de cristal,
Aroma sa te cuprinde, ca un val.
Nemurire și putere, zeilor le dădea,
Oamenilor le oferă, o clipă de speranță.
Ambrozia, hrana zeilor, un elixir miraculos,
Un gust divin, un parfum delicios.
O poveste veche, o legendă vie,
Ce ne duce cu gândul la Olimp, la nemurire.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La capătul lumii
Poem: Ненавижу
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier
Poem: Vrăbiuța
Poem: Limbajul codificat al mintii
Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru
Poem: "I love Paris" în islandeză
Poem: Pentru "50..au preț redus!
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii