Am crescut din dor
Ascultă bine aceste lacrimi
Ce-ți sunt vărsate iar în versuri,
Ascunde-te de-a tale patimi
Și amintește-ți a lor sensuri.
N-ar fi frumos să arăt spre vină
Și nici măcar să mă apropii,
Dar, transformându-mă în ruină,
Mă calci ușor cu dosul tălpii.
Mă distrugi cu indiferența,
Crezând că-mi dai doar libertate,
Dar eu aș vrea să-ți simt prezența
În suflet, pe o eternitate.
Din vina ta, ușor iubesc,
Crezând și-n simpla lor vrăjeală,
Dar ajung doar să greșesc,
Fiind doar a lor „momeală”.
Îți simt dragostea-n privire,
Tulburată-n fiecare seară.
Păcat că nu-i poți da citire
Sufletului ce te doboară.
M-ai rănit cu a ta tăcere,
Cu lipsa ce nu mă salva.
Am căutat mereu putere,
Dar, tată, oare te mai pot avea?
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Simțiri
Poem: Omenire…
Top 22 de cărți apărute în 2022
Poem: Renunţarea
Poem: Ce-ar fi...
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Poem: Noaptea
Poem: ,,Furtuna''
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat