Am crescut din dor
Ascultă bine aceste lacrimi
Ce-ți sunt vărsate iar în versuri,
Ascunde-te de-a tale patimi
Și amintește-ți a lor sensuri.
N-ar fi frumos să arăt spre vină
Și nici măcar să mă apropii,
Dar, transformându-mă în ruină,
Mă calci ușor cu dosul tălpii.
Mă distrugi cu indiferența,
Crezând că-mi dai doar libertate,
Dar eu aș vrea să-ți simt prezența
În suflet, pe o eternitate.
Din vina ta, ușor iubesc,
Crezând și-n simpla lor vrăjeală,
Dar ajung doar să greșesc,
Fiind doar a lor „momeală”.
Îți simt dragostea-n privire,
Tulburată-n fiecare seară.
Păcat că nu-i poți da citire
Sufletului ce te doboară.
M-ai rănit cu a ta tăcere,
Cu lipsa ce nu mă salva.
Am căutat mereu putere,
Dar, tată, oare te mai pot avea?
Poems in the same category
#Interesting
Poem: Floarea ciudată
Poem: Iluzii în maghiară
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: răspunsuri multiple
Poem: Mama
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
Poem: Poate
Poem: Prim tine pace și iubire
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat