Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 9 мая 2023
Views: 812
Poems in the same category
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Suspin de codru...
În amurgul serii glorioase,
Un icnet înfundat s-aude,
Plin de durere și necaz,
Nelăsând vreun moment de răgaz.
E al codrului suspin,
Îndurerat de tot acest venin,
Pe care îl aruncăm neîncetat,
În tot ce-i apropiat.
Plânge plin de tristețe,
În acele sumbre momente,
Când vede ale noastre deliruri,
Ce-l încarcă de supărări.
Și ne întreabă cu amar,
Ce-i cu-atât calvar,
De ce trăiți cu dușmănie,
Uitând la nesfârșit de frăție?
Apoi, tăcut, se pune pe gânduri,
Zăpăcit de-aceste timpuri,
Grele și pline de răutate,
Lipsite de acea fraternitate.
Și tăcut, codrul suspină,
În noaptea ce-l cuprinde,
Cerând doar un pic de lumină,
Și sperând că lumea se schimbă.
Privind cu dor înspre trecut,
Când totul era mai plăcut,
Își dorește un viitor plin de lumină,
Fără răutăți și fără ură.
Însă, până atunci, așteaptă,
În a serii miasmă întunecată,
Răbdător, veghează neîncetat,
Purtând dorințe de neînduplecat.
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
Planeta...s-osalvăm!
Calc pe pământul sfânt al țării
De care-s ancorat de zeci de ani,
De când mama mi-a dat un nume
Și m-adormea pe vers de..nani, nani.
La școală am auzit cuvântul Terra
Și că aceasta e o planetă-n galaxie,
Ce se învârte ușor în jurul soarelui
După cum spuse, tova' de geografie.
Și tot atunci mi s-a sădit în minte
Grijă s-avem că ea ne este adăpost,
Și dacă nu vom ști s-o protejăm
În timp cu toții..vom plăti un cost.
Ajuns adult am început să înțeleg
Cât adevăr purta cuvântul profei,
Iar astăzi, mai mult ca niciodată
Omenirea e în preajma catastrofei.
Încă nu e târziu planeta s-o salvăm
Și pacea pe pământ să dăinuiască,
Să evităm să ne distrugem singuri
Iar cei ce vin..slova să ne-o citească!
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.
De-ar cânta...
De-ar cânta toți trandafirii,
Într-o nouă lege a firii,
Ar fi chicoteli de îngeri,
În momentul marii frângeri.
De-ar cânta și-un crin regal,
La al primăverii bal,
De pe bolta înstelată,
S-ar scurge lumina toată.
De-ar cânta și-o azalee,
Cântec dulce de femeie,
S-ar opri pasărea-n zbor,
Și-ar cânta cu ea în cor.
Codrul verde de-ar cânta,
Doinele din țara mea,
Azi s-ar coborî din rai,
Chiar arhanghelul Mihai.
De-ar cânta o viorea,
Preschimbată-n maica mea,
Aş uda-o cu iertare,
Să fie nemuritoare.
Dacă ar cânta natura,
S-ar schimba toată făptura,
Și în inimi am purta,
Toată clorofila sa.
Suspin de codru...
În amurgul serii glorioase,
Un icnet înfundat s-aude,
Plin de durere și necaz,
Nelăsând vreun moment de răgaz.
E al codrului suspin,
Îndurerat de tot acest venin,
Pe care îl aruncăm neîncetat,
În tot ce-i apropiat.
Plânge plin de tristețe,
În acele sumbre momente,
Când vede ale noastre deliruri,
Ce-l încarcă de supărări.
Și ne întreabă cu amar,
Ce-i cu-atât calvar,
De ce trăiți cu dușmănie,
Uitând la nesfârșit de frăție?
Apoi, tăcut, se pune pe gânduri,
Zăpăcit de-aceste timpuri,
Grele și pline de răutate,
Lipsite de acea fraternitate.
Și tăcut, codrul suspină,
În noaptea ce-l cuprinde,
Cerând doar un pic de lumină,
Și sperând că lumea se schimbă.
Privind cu dor înspre trecut,
Când totul era mai plăcut,
Își dorește un viitor plin de lumină,
Fără răutăți și fără ură.
Însă, până atunci, așteaptă,
În a serii miasmă întunecată,
Răbdător, veghează neîncetat,
Purtând dorințe de neînduplecat.
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
Planeta...s-osalvăm!
Calc pe pământul sfânt al țării
De care-s ancorat de zeci de ani,
De când mama mi-a dat un nume
Și m-adormea pe vers de..nani, nani.
La școală am auzit cuvântul Terra
Și că aceasta e o planetă-n galaxie,
Ce se învârte ușor în jurul soarelui
După cum spuse, tova' de geografie.
Și tot atunci mi s-a sădit în minte
Grijă s-avem că ea ne este adăpost,
Și dacă nu vom ști s-o protejăm
În timp cu toții..vom plăti un cost.
Ajuns adult am început să înțeleg
Cât adevăr purta cuvântul profei,
Iar astăzi, mai mult ca niciodată
Omenirea e în preajma catastrofei.
Încă nu e târziu planeta s-o salvăm
Și pacea pe pământ să dăinuiască,
Să evităm să ne distrugem singuri
Iar cei ce vin..slova să ne-o citească!
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.
Other poems by the author
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
tandem cu Moku/3
și-n noaptea liliachie
a ninsorilor primăvăratice,
sub galopul inorogilor,
o revărsare de cascade
tulbură somnul bobocilor.
apoi
“un tril de păsări sidefate
plutește lin, ca o chemare,
peste păduri încremenite
de vraja veche-a unei zâne
ce-și cântă dorul pe-nserat.”
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
tandem cu Moku/3
și-n noaptea liliachie
a ninsorilor primăvăratice,
sub galopul inorogilor,
o revărsare de cascade
tulbură somnul bobocilor.
apoi
“un tril de păsări sidefate
plutește lin, ca o chemare,
peste păduri încremenite
de vraja veche-a unei zâne
ce-și cântă dorul pe-nserat.”
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
Noapte bună!/4
obosit de-atâta devatură,
bursucul
s-a culcat lîngă arici.
ariciul s-a chircit in preajma unei căprioare,
iar căprioara s-a intins la picioarele
veveriței roșcovane.
lupul, dragi copii,
nu mai este personajul negativ din poveste...
tiptil,
i-a învelit c-o pătură de frunze
și a șoptit:
noapte bună!