Category: Poems about nature
All author's poems: Anișoara Iordache
Date of posting: 9 мая 2023
Views: 838
Poems in the same category
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
tandem cu Moku/8
M: "ceață subțire,
prin stufărișul uscat,
răsună un clopot."
un pui de lăstun
încească să zboare.
M: "crenguțe tresar;
în vântul fără miros,
zori întredeschiși"
ca o aducere aminte,
zămbetul tău.
M: "sub salcia pletoasă
banca
scârțâie-n tăcere"
doruri sunt duse de briză
hăt departe.
M: " pietre netede
ascund șoaptele ploii-
rădăcini întinse"
spre tâlcuiri de tainice
vise
M: "noaptea se lasă,
peste veacuri;
un drum lin spre alte lumi"
e cutreierat de
îndrăzneți pelerini.
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
E toamnă iar
E toamnă iar,peste coline,
Și ceru-și plânge florile
Copacii frunzele-și inchină,
Pamântului să-i dea culorile
S-au pus toți norii laolaltă
Să ia azurul cerului,
S-au dus toate cu vara,odată
Făcând loc misterului
TOAMNA ȘI FLORILE EI
Din frumoase crizanteme
Din frunze și foșnitoare șoapte
Peste noi și peste toate,
Toamna colanul și-a lăsat
Scriindu-și din tușe poeme.
Vântul fermecat de-a ei eșarfă
Adie ușor pe coarde de harfă
Și-alină genele nopții galant,
Cu brumă rece presărate.
Toamna zâmbește, în zare privește
Și ochii pomilor goi o privesc
Prin geamul umed al ploii
Frânturi de vitralii se risipesc
Pe veșmântul de mantie colorată,
Cu triste și vesele amintiri.
Dar,cohorte de nori se ivesc
Ar vrea toamna s-o alunge.
Îngrijorată , ea, strigă către cer:
Nu! Nu-i încă vremea de plecat…
Crizantemele petalele și le-au păstrat,
Mai am multe zorele înflorite
Și brândușele încă nu m-au sărutat.
Cerul, înduioșat, norii risipește
Iar peste noi și peste toate , toamna,
Toamna, încă, ne zâmbește.
A cazut o stea
A cazut din cer o stea
Lasand urma -n calea sa
O lumina stingatore
Trista sí prevestitoare
Ca undeva in asta lume
Toate au un rost anume
Viata este trecatoare
Scurta si neiertatoare
Timpul si norocu-n viata
Depinde de-un fir de ata
Nu putem schimba noi firul
Timpul-l dicteza destinul
E TOAMNA (IAR)
Ce repede trecu această scurtă vară,
Așa cum trece ziua și se preface-n seară,
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg...
Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi,
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi,
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas,
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas...
Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate,
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate,
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar...
tandem cu Moku/8
M: "ceață subțire,
prin stufărișul uscat,
răsună un clopot."
un pui de lăstun
încească să zboare.
M: "crenguțe tresar;
în vântul fără miros,
zori întredeschiși"
ca o aducere aminte,
zămbetul tău.
M: "sub salcia pletoasă
banca
scârțâie-n tăcere"
doruri sunt duse de briză
hăt departe.
M: " pietre netede
ascund șoaptele ploii-
rădăcini întinse"
spre tâlcuiri de tainice
vise
M: "noaptea se lasă,
peste veacuri;
un drum lin spre alte lumi"
e cutreierat de
îndrăzneți pelerini.
ADIE VĂNTUL
Când macii înfloresc
Printre petale vorbește
Vântul…
Nu fugi, nu-l alunga
Cu adierea te va-înconjura
Tristețea de pe frunte
O va șterge,
Fără dorință de furtună
Petale în calea ta
Va scutura,
Privirea să ți-o bucure.
Doar macii se vor supăra
Pentru petale furate
Cândva, cuvinte
Din iubiri efemere.
Vântul nu-i furtună,
Vântul adie
Și peste macul solitar
De pe margine de drum
Lăsându-i întreagă corola
Fugarul vânt,mereu fugar
Mulți maci
În calea lui alină.
E toamnă iar
E toamnă iar,peste coline,
Și ceru-și plânge florile
Copacii frunzele-și inchină,
Pamântului să-i dea culorile
S-au pus toți norii laolaltă
Să ia azurul cerului,
S-au dus toate cu vara,odată
Făcând loc misterului
TOAMNA ȘI FLORILE EI
Din frumoase crizanteme
Din frunze și foșnitoare șoapte
Peste noi și peste toate,
Toamna colanul și-a lăsat
Scriindu-și din tușe poeme.
Vântul fermecat de-a ei eșarfă
Adie ușor pe coarde de harfă
Și-alină genele nopții galant,
Cu brumă rece presărate.
Toamna zâmbește, în zare privește
Și ochii pomilor goi o privesc
Prin geamul umed al ploii
Frânturi de vitralii se risipesc
Pe veșmântul de mantie colorată,
Cu triste și vesele amintiri.
Dar,cohorte de nori se ivesc
Ar vrea toamna s-o alunge.
Îngrijorată , ea, strigă către cer:
Nu! Nu-i încă vremea de plecat…
Crizantemele petalele și le-au păstrat,
Mai am multe zorele înflorite
Și brândușele încă nu m-au sărutat.
Cerul, înduioșat, norii risipește
Iar peste noi și peste toate , toamna,
Toamna, încă, ne zâmbește.
Other poems by the author
flux de poeme naani /61
oscilând între
cumpărător și vânzător
traiul e anost-
indiferența la schimb
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...
conversații tăcute/4
desfășurări de zile, minute și secunde
pe-ntinderi tumultoase
de ape.
din crisalida,
lepidoptera
ascultă
clocotitoarea tânguire
a prizonierilor
legați cu lanțuri
la mâini și la
picioare.
la ceasul al șaselea,
bătaia din aripi a
unui firav fluture,
va transforma
căderea
într -o victorioasă-nălțare.
transfigurare 1/7
muțenia-
unei foi albe de hârtie,
poate trezi din adâncuri
lumini nebănuite
de iubire.
muțenia
unei foi imaculate
inspăimântă
stăpânul.
flux de poeme naani /61
oscilând între
cumpărător și vânzător
traiul e anost-
indiferența la schimb
flux de poeme naani /51
jaluzele
filtrează tristețea chindiei-
fărâme din stele-s
pictate pe umăr
începătură
rotație
robia
împinge barca credinței
spre curaj-
ciucuri din coroana cu diamante i-atârnă pe umeri.
într-un dans de tobe spaniol,
lanțurile se rup,
încurajând libertatea să-i strălucească-n priviri.
omul-în cercul destinului,
mulțumit cu urcușurile și alunecarile sale,
prins într-un vârtej de orbire,
devine apatic.
dependent de
substanțe,
circumstanțe si nevoi
înainte de apusul soarelui,
iată-l
îngenuncheat,
adulmecând
robia...
conversații tăcute/4
desfășurări de zile, minute și secunde
pe-ntinderi tumultoase
de ape.
din crisalida,
lepidoptera
ascultă
clocotitoarea tânguire
a prizonierilor
legați cu lanțuri
la mâini și la
picioare.
la ceasul al șaselea,
bătaia din aripi a
unui firav fluture,
va transforma
căderea
într -o victorioasă-nălțare.
transfigurare 1/7
muțenia-
unei foi albe de hârtie,
poate trezi din adâncuri
lumini nebănuite
de iubire.
muțenia
unei foi imaculate
inspăimântă
stăpânul.