Noaptea
Sub cerul negru, strălucind ca mătase,
Luna plutește-ntr-un dans de seară,
Stelele palide, sclipiri nesfârșite,
Împodobesc tăcerea, o vrajă rară.
Vântul adie șoptit printre frunze,
Cântând o poveste, o taină uitată,
Umbre se-ntind, se contopesc cu gândul,
Natura se odihnește, visând ne-ncetată.
Freamătul nopții, o liniște caldă,
Cu miros de iasomie și ploaie ușoară,
În miezul întunericului, totul se-nvârte,
Într-un vals de lumină, o magie rară.
Frumusețea nopții e adânc înfiptă,
În inima celor ce visează mereu,
Cu ochii deschiși, sub bolta de stele,
Găsind în întuneric lumina lui Dumnezeu.
Category: Poems about nature
All author's poems: George Baragan
Date of posting: 25 августа
Views: 70
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Repere
Poem: Ploaia vindecătoare
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Vivre la France!
Poem: Thoughts
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: Moștenire în daneză
Poem: Cât de frumoasă ești
Republica - despre traduceri. Lectură: romanul „Capul” al scriitorului azer Elçin