Crivățul
Crivățul sufla-n obraz,
Tropăia ca un viteaz,
Împroșca din cer zăpadă,
Netezea polei pe stradă.
Țurțuri picura pe ramuri,
Picta flori pe geamuri,
Patina pe sloi de gheață,
Rătăcind prin ceață.
Prin troiene șerpuia,
Pe sub streașină vuia,
Se strecura prin balamale,
Spumegănd în jur rafale.
Noi ne chircim de la frigură,
Clănțănind din trăsătură,
Sub pătură ne pitulăm ,
La caniculă visăm..
Category: Poems about nature
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 9 декабря 2024
Views: 254
Poems in the same category
Trilogia fericirii
Fericirea un munte de speranță,
Fericirea formată de ridurile pe fața oricărui nefericit .
Darul fericirii este bucuria în dimensiunea infinitului cosmic
nemărginită la capătul Terrei.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Fără teamă
În faţă văd, doar stele arse.
Ce în apus,ades dispar.
Luna e din nou pustie,
În noaptea sincer, amară.
Ziua pare tot mai des,
Încântată de voci de păsări
În lumină, unde aurul se pierde,
Fără de teamă, fără de veste.
Trilogia fericirii
Fericirea un munte de speranță,
Fericirea formată de ridurile pe fața oricărui nefericit .
Darul fericirii este bucuria în dimensiunea infinitului cosmic
nemărginită la capătul Terrei.
Sărutul toamnei
Aud clinchetul bucuriei
Ce aduce sunetul armoniei.
Zăresc răsăritul de soare
Și vântul ce împrăștie boare.
Paleta galben-roșcat-aurie
Acoperă natura ca o pălărie.
Foșnetul frunzelor pe alei
Imită geamătul surd al petalei.
Îmi imaginez o pădure de bambus
Asupra căreia plutește un nimbus.
Vîrfurile tulpinilor ca un detaliu
S-au aplecat formând un vitraliu.
Îndepărtându-se norii de ploaie
Se-ntrezărește o lumină vioaie,
Ce jucăuș prin vitraliu pătrunde
Și în altarul catedralei s-ascunde.
Liniștea creată de sunetul toamnei
Prin misterul naturii și-al tainei,
Te-nclini în semn de venerație
Și o saluți cu suflet plin de admirație.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Fără teamă
În faţă văd, doar stele arse.
Ce în apus,ades dispar.
Luna e din nou pustie,
În noaptea sincer, amară.
Ziua pare tot mai des,
Încântată de voci de păsări
În lumină, unde aurul se pierde,
Fără de teamă, fără de veste.
Other poems by the author
Cartea,un dar neprețuit
O carte prăfuită,
În colț de etajeră
De -o vreme cuibărită
Șușotea din operă..
O rază de lumină
Alunecă pe -o filă
Și o privire senină
Citi creația umilă.
Pulberea fu risipită
Șlefuită cu migală,
Renăștea răsfoită,
Degajând sfială..
Cuprindea o lume
Tainică, divină;
O stea fără nume
De glorie străină..
Respiră -n cuvinte,
Din metafore curgea,
Trezea simțăminte ,
Fiorii culegea...
Oferă -mi În dar o floare..
Pășesc printre frânturi
Pe marginea unei prăpăstii,
Mă frământă niște gânduri
Sumbre,inutile,pustii.
Flutură în jurul meu
Iluzii ce mă răscolesc .
Le fac față cu greu;
Calea spre tine n-o găsesc..
Mă strecor printre ruine,
Să zbor ,as vrea spre tine,
Căci sufletu-mi îți aparține,
Chiar de-l învăluii în suspine .
Eu te iubesc fără prihană,
Dă-mi un sărut,o -mbrătisare;
Nu mă privi iar cu dojană.
Oferă -mi În dar o floare.
Nu mă uita -n trecutul tumultos,
Căci intr -o zi vei regreta,
Spulberând ceva frumos,
Că n ai puterea de -a ierta..
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Nărav de cioară
Printre culori atrăgătoare
De produse -alimentare
O cucoană forfotea
Cu puradeii după ea.
Negricioși,cu muci la nas
O urmau pas cu pas,
In șirag aliniați
Milogeau înfometați..
Cu obrazul ca de smoală,
Cu fuste largi in poală,
Cu zorzoane aurite
Iscodea sub veșminte..
Șterpeli o ciocolată,
Ce -o pitulă îndată
Sub port de camuflaj;
Hoție -n ambalaj..
Cu tupeu și dibacie,
Șireată -n pălărie,
Ciordea tot felul,
Isprăvindu-și țelul....
Captivă -n flagrant
Se lamenta exorbitant!!?
Jinduia compătimire,
Depănând cu pătimire..
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Chipul meu iubit
Visam să zbor.
Spre zările albastre
Curtată de un nor
Luminată de astre.
Vroiam să ajung
Pe culmi de răsărit
Să privesc îndelung
Chipul cel iubit.
Pierdut în mulțime
Printre stropi de ploaie,
In val de adâncime
Se prelingea șiroaie.
Sigmentat în fragmente
Îl culegeam pe ghicite ,
Colorând Momente
Din viață, fericite.
Și -l strângeam la piept
Cu o teamă nebuloasă
Din somn să mă deștept
Cu spaima pe grimasă.
Cartea,un dar neprețuit
O carte prăfuită,
În colț de etajeră
De -o vreme cuibărită
Șușotea din operă..
O rază de lumină
Alunecă pe -o filă
Și o privire senină
Citi creația umilă.
Pulberea fu risipită
Șlefuită cu migală,
Renăștea răsfoită,
Degajând sfială..
Cuprindea o lume
Tainică, divină;
O stea fără nume
De glorie străină..
Respiră -n cuvinte,
Din metafore curgea,
Trezea simțăminte ,
Fiorii culegea...
Oferă -mi În dar o floare..
Pășesc printre frânturi
Pe marginea unei prăpăstii,
Mă frământă niște gânduri
Sumbre,inutile,pustii.
Flutură în jurul meu
Iluzii ce mă răscolesc .
Le fac față cu greu;
Calea spre tine n-o găsesc..
Mă strecor printre ruine,
Să zbor ,as vrea spre tine,
Căci sufletu-mi îți aparține,
Chiar de-l învăluii în suspine .
Eu te iubesc fără prihană,
Dă-mi un sărut,o -mbrătisare;
Nu mă privi iar cu dojană.
Oferă -mi În dar o floare.
Nu mă uita -n trecutul tumultos,
Căci intr -o zi vei regreta,
Spulberând ceva frumos,
Că n ai puterea de -a ierta..
Poate mâine ..
Poate mâine ți-e sorocu
Ori cum ți-e prezis norocu;
Printre noi nu vei mai fi,
Ispășit ,te vei jertfi
Pe altarul viselor deșarte
Din tărâmul de departe,
Mai dai semnale, nevăzut,
Bântuind pe holuri,mut.
Căznit oful să ți-l spui
Molecular te descompui.
De lași un gând în urma ta,
Ce memoria nu -ți va păta;
Poate-slăvi te vei -nălța
De frământări te va cruța.
Dar dacă vina te apasă
Și te trage dorul de casă,
Ca să te speli de a ta otravă
Din sufletul tău frivol,
Vei privi etern in gol...
Nu ești decât un muritor de rând
În trecerea frugală pe pământ.
Un atom ce trece prin viață
Cu epilog, capitol și prefață...
Nărav de cioară
Printre culori atrăgătoare
De produse -alimentare
O cucoană forfotea
Cu puradeii după ea.
Negricioși,cu muci la nas
O urmau pas cu pas,
In șirag aliniați
Milogeau înfometați..
Cu obrazul ca de smoală,
Cu fuste largi in poală,
Cu zorzoane aurite
Iscodea sub veșminte..
Șterpeli o ciocolată,
Ce -o pitulă îndată
Sub port de camuflaj;
Hoție -n ambalaj..
Cu tupeu și dibacie,
Șireată -n pălărie,
Ciordea tot felul,
Isprăvindu-și țelul....
Captivă -n flagrant
Se lamenta exorbitant!!?
Jinduia compătimire,
Depănând cu pătimire..
Chipul iernii
Înghețat Pământul,
Amorți cuvântul
Pe buzele Cerului,
În geamătul norului.
Lacrimi încremenite
Sclipeau înțepenite
Din privirea degerată
Pe ramura crestată.
Șuierul de crivăț
Stârnise un dezmăț
Pe străzile umbrite
Și de ger zbârcite.
Tremura făptura,
Curmând picătura
Sub plapuma de nea,
Ce sub pași scrâșnea.
Firavă o rază
Pe obraz pictează,
Oglindind în captură
Firescul din natură.
Chipul meu iubit
Visam să zbor.
Spre zările albastre
Curtată de un nor
Luminată de astre.
Vroiam să ajung
Pe culmi de răsărit
Să privesc îndelung
Chipul cel iubit.
Pierdut în mulțime
Printre stropi de ploaie,
In val de adâncime
Se prelingea șiroaie.
Sigmentat în fragmente
Îl culegeam pe ghicite ,
Colorând Momente
Din viață, fericite.
Și -l strângeam la piept
Cu o teamă nebuloasă
Din somn să mă deștept
Cu spaima pe grimasă.