Amurg de toamnă
Din câte se pare, atât de expresive pot fi culorile unui apus de toamnă,
Un tablou numai bun de pus în ramă,
O pictură foarte îngrijit lucrată,
Fiecare nuanță atent este redată,
Interesant este că cerul împrumută nuanțele de arămiu, cărămiziu și auriu
Ale copacilor ai căror crengi sunt încărcate de frunze, când portocalii, când vișinii, când de un roșu-stacojiu,
Nu putui să nu observ covorul ce s-a așternut,
O selecție fină de frunze de toate culorile s-a cernut,
Nuanțele nu au fost trântite la întâmplare,
Dacă vedem că fiecare frunză propria ei culoare are,
Constatăm că toate s-au îmbrăcat cum le-a plăcut,
Pentru că așa au crezut.
Fiecare este frumoasă,
Într-o vestimentație de bunăvoie aleasă.
Vântul bate frenetic,
Frunzele le plimbă practic într-un mod cinetic.
Deja se lasă și mai mult seara,
Pentru că jocul nuanțelor se reflectă pe macara,
Parcă s-au stins,
După ce ne-au oferit un peisaj de vis.
Category: Poems about nature
All author's poems: ecaterina valcescu
Date of posting: 5 сентября 2023
Comments: 1
Views: 536
Comments
Poems in the same category
Vivamus, moriendum est
Se despart lung şi cad,
Închinându-se-n zbor copacului gol.
Se desculță frunzele, uscate de dor,
În pastelat, visător, foşnitorul covor,
Uşor răvăşite de un vânt călător.
Le seduce en passant ca un fin connoisseur,
Apoi pleacă, lăsându-le-n grabă,
Ştrengar, fluierând nepăsător.
...
Şi natura iubeşte, în abstract amețitor.
Tablou de toamnă
Vara se topise-n zare,
Sorbind razele de soare;
Năluca ei cuprinde valuri
Și mai bântuie pe dealuri.
Frunzele -și luară zborul,
Lăcrimându-si dorul;
Roiau în forfota de vânt,
Strecurandu se -n pământ
Pasărea tăcu-n grădină,
Se pitulă sub streașina,
Tremurând ușor din aripi
De la frigura unor stropi,
Gura Cerului, febrilă
Cerne ploaie fără milă,
Pomii murmură-surdină,
Scârțâind din rădăcină .
Toamna suflă cu brumă,
Iar veșmântul ei de -aramă
Îl presără pe trupul ud,
Zdrentuit, aproape nud..
Norii se târăsc la vale,
Schimɓăndu-și formele,agale;
Pașii calcă prin noroaie,
Se pierd în negură, șiroaie...
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Iarna de Stela Enache în daneză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Vinter
--- 1 ---
Fra luften sigter den frygtelige vinter skyerne af sne,
Lange omrejsende trojanske heste samlet i en bunke på himlen;
Flager flyver, svæver i luften som en sværm af hvide sommerfugle,
Spreder kuldegysninger på landets blege skuldre.
Det sner om dagen, det sner om natten, det sner igen om morgenen!
Med en sølvkæde klæder det stolte land sig;
Den runde, blege sol er varslet blandt skyerne
Som en drøm om ungdom blandt årene, der gik.
--- R ---
Det er helt hvidt på markerne, på bakkerne, rundt omkring, i det fjerne,
Som hvide spøgelser forsvinder de spændte popper i smørret,
Og på den øde strækning, uden spor, uden vej,
Du kan se de tabte landsbyer under de hvide røgskyer.
--- 2 ---
Men sneen stopper, skyerne flygter, den ønskede sol
Det skinner og fjerner havet af sne.
Her er en let slæde, der går over dalene...
Ranglen lød i den muntre luft.
--- R ---
Det er helt hvidt på markerne, på bakkerne, rundt omkring, i det fjerne,
Som hvide spøgelser forsvinder de spændte popper i smørret,
Og på den øde strækning, uden spor, uden vej,
Du kan se de tabte landsbyer under de hvide røgskyer.
Mult îmi place...!
E cald și m-am întins la umbra
copacului ce l-am sădit cândva,
Și care acum drept mulțumire,
mă protejează cu coroana sa.
O nucă în pământ am îngropat,
pe când eram copil în sat,
Și mai apoi vlăstarul l-am îngrijit
și, rădăcina cu apă i-am udat.
Ușor, ușor câte o frunza a crescut,
pe rămurelele plăpânde,
Iar peste ani la cer s-a înălțat, iar
eu având unde m-ascunde.
Ascunzătoarea era să fug de
mama, că multe ghidușii făceam,
Și doar acolo sus printre ramuri,
de mătura si furia ei scăpam.
Aminte îmi aduc cum mă chema
să merg cu vaca,
Și pentru împăcare, voie îmi dădea
să mă plimb cu barca.
O mică urecheala tot căpătam,
când jos cu frică coboram,
Dar asta era o dojeneală, venită
de la mama pe care-o adoram.
Toate astea mi-au venit în minte,
stând pe iarba verde de acasă,
Nu mai sunt copilul cu năzbâtii și,
nici mama măturând în casă.
Vreau o vorbă nucului să-i spun,
dar nu m-aude,
E bătrân cu ramul rupt, fructele
să-i gust nu pot că-s crude.
Mă ridic când soarele se duce să-si
îmbrățișeze luna,
Iar pe stâlpii din comună, primăria
a aprins lumina.
.........................................................
Mult îmi place să mă întorc în
satul cu copilăria mea,
C-aici eu m-am născut, crescut și
am plecat să-mi caut...fericirea!
Melancolie de George Bacovia în olandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melancholie
Wat een stomp, wat een gejammer in de herfst...
En het wilde hout huilt -
In de cochles klinkt een dreun,
En de dame begint zieliger.
- Luister, jij, goed, schat,
Huil niet en wees niet bang -
Hoor hoe hard, vanuit de diepte,
De aarde roept ons naar hem...
Other poems by the author
Nervi de toamnă de George Bacovia în germană
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Herbstnerven
Es ist Herbst, es raschelt, es ist Schlaf...
Die Bäume auf der Straße seufzen;
Es gibt Husten, Weinen, es ist leer ...
Und es ist kalt und es ist neblig.
Die Liebende, kränker, trauriger,
Auf den Straßen machen sie seltsame Gesten -
Und verlässt, aus ewigem Schlaf,
Sie fallen schwer und nass.
Ich bleibe und ich gehe und ich kehre zurück,
Und Liebende machen mich zutiefst traurig -
Ich möchte sinnlos lachen
Und es ist kalt und es ist neblig.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în italiană
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emozione d'autunno
É arrivato l’autunno, coprimi il cuore con qualcosa,
con l’ombra di un albero o meglio con l’ombra tua.
A volte ho paura che non ti vedrò mai più,
che mi crescano ali acute fino alle nuvole,
che tu ti possa nascondere in un occhio straniero
e che questo si chiuda con una foglia di assenzio.
E allora mi avvicino alle pietre e taccio,
prendo le parole e le annego nel mare.
Sibilo alla luna e la sollevo e la trasformo
in un grande amore.
,,Ne cunoaștem din vedere" în daneză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
aldrig på deres måde
de stoppede ikke
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en menneskealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Vi kender hinanden af synet
hvor mange flygtige øjeblikke
vi stoppede aldrig på deres vej
sikker og hurtig gang
Vi kender hinanden af synet
kun øjnene i stilhed
sagde de så mange gange
alt, hvad de ønskede
da de mødte deres lys...
Ikke engang ved et uheld
Jeg sagde ikke et ord
I så mange møder,
dette stirrende spil
det morede os begge.
Vi kender hinanden af synet
men det er altid en fornøjelse
hukommelsen at beholde
og anmeldelse
øjnene du har kendt i en mennesk
ealder
mødes om morgenen
og når det sner, og når det regner
i bil 179.
Vi kender hinanden af synet...
Også!
Melancolie de George Bacovia în suedeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoli
Vilken stubbe, vilket gråt på hösten...
Och den vilda skogen ylar -
I snäckorna låter en bom,
Och damen börjar mer ynkligt.
- Lyssna, du, väl, älskling,
Gråt inte och var inte rädd -
Hör hur hårt, från djupet,
Jorden för honom kallar oss...
Excursie cu elicopterul
Am mers să admirăm o expoziție de vehicule organizată cu ocazia zilelor orașului
După ce am gustat peste 17 feluri de brânzeturi, prezentate de dragul cașului.
Erau vehicule de toate felurile: când de epocă, când de mers pe uscat, când de mers pe apă, când de pilotat la mare altitudine.
Plină de entuziasm și de exces de zel
Pentru ceea ce s-a dovedit a fi, de fapt, un țel,
Uitându-ne la fiecare vehicul, vedem că cele ce nu sunt de epocă sunt de închiriat,
După cum și cu proprietarul am discutat,
Multă încredere din partea lui am câștigat,
L-am convins să ne lase să închiriem elicopterul pentru trei zile
Spunând că vom preda totul intact, fără a avaria acele proiectile
Laterale, concepute pentru a apăra mai bine scaunele pasagerilor
De zborul neatent al păsărilor,
Ne urcăm în elicopter, găsim și cartea tehnică
Care în unele situații mai mult ne pune piedică,
Cui îi trebuie instrucțiuni
La asemenea vehicule și la ambarcațiuni?
Tragem de manetă în sus,
Tot ce aveam mai de preț în sertare ne-am pus
Și decolăm liniștiți,
Suntem cei mai fericiți,
Zburăm deasupra unei cetăți,
Vedem multe ziduri, fortificații,
Se lasă seara, poate vom zări chiar constelații,
Ne învârtim de jur împrejurul orașului,
Ne plictisim de acest spațiu aerian, ne uităm pe busolă și mergem tot mai la vest
Și pentru că vrem, dar și ca să supunem vehiculul unui test,
Zburăm deasupra orașului Satu Mare,
Ne bucurăm, e 10 noaptea, luăm și ceva mâncare,
Luăm de la drive-through, tot meniul, cu tot cu cartofi prăjiți,
În cuptor bine rumeniți,
Ne simțim bine, dormim în elicopter pentru că în zori de zi ne întoarcem la expoziția de la care am plecat,
Să îi dăm proprietarului elicopterul numai bun de returnat.
Corega în maghiară
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Tegyünk egy utazást az időben, mint ez,
Időszakunkat választjuk, 10 év felett,
Még több évet adunk Ceciliához,
Mindig szép, kortól függetlenül,
A szépség belülről fakad,
És ez tükröződik természetességében, humorérzékében, abban, ahogyan közeli kromatikus tartományokból harmonizálja a színeket, frissességében, mindig a legérdekesebb indiai virágok illatában, mindazon vonásokban, amelyek jellemzik őt,
A szépség megmarad, sőt, az életkor előrehaladtával Cecilia sokkal jókedvűbb, viccesebb, toleránsabb, lazább, játékosabb, pezsgőbb személyiség, mondjuk...
Ugyanolyan viccesek lehettünk, amikor elmeséltünk egy meglehetősen egyedi esetet Cecilia életében,
Cecilia 50 évesen olyan gyorsan, zeneileg és helyesen ejti ki a szavakat, mint korábban,
Vannak azonban olyan szavak vagy szójátékok is, amelyek nehézségekbe ütköznek, elég kínos kihívást jelentenek, amikor azon kapja magát, hogy nyilvánosan kell beszélnie.
Mondhatjuk úgy is, hogy ez akkor történt, amikor a pikniken gyönyörködött a smaragdzöld füvben,
Az egész család összegyűlt a réten, a csendesen hancúrozó és gazban csámcsogó tehenek mellett, hogy én gyerekkoromban túlzottan lelocsoltam magam a lufi készítéséhez használt gumival, amelynek átmérője akkora, mint a hold,
Gyakorlatilag nem tudom megmérni, de mindenesetre elég nagy léggömbök jöttek ki,
Cecilia jól érzi magát, nevet, mosolyog, jobban, mint 50 év múlva, kedveli azokat az embereket, akiknek fejlett humorérzékük van, csak furcsa jelenség fordul elő, mióta feladta természetes fogait, a protézis,
A fogorvos javasolta a héjakat, de nem teszi, mert elveszti őket, mint a játékdarabokat, és meg akar győződni arról, hogy az új fogak teljesek és megfelelően készülnek, akárcsak a szája.
Cement ízű anyagot helyezve a szájába a fogorvos elvette a formát a fogsorhoz,
Két héttel később értesítették, hogy jöjjön el, és használja, és magabiztosan használja, hogy minden tekintetben elkészült,
Cecilia, örül, hogy nincs útban, elfogadja, gyakorolja, hogy megszokja,
Körülbelül két hete van, de Cecilia alkalmazkodó csaj, semmi sem késztetheti arra, hogy feladja a vidámságát, még az sem, hogy más fogak is vannak,
Barátaival volt a réten, gondolta, csak az új protézisével gyakorolta a diktálást, nyugodtan, némi óvatossággal, szójátékokat mondva.
És a lány azt mondta: "Tengeri kagylókat árul a tengerparton",
A protézis leesett, azonnal leszakadt, látni lehetett, hogy valami nem egészen természetes, abból, ahogy az állkapcsa mozgott,
A protézis közvetlenül a cseresznyepohárban landol,
Cecilia megdöbbent, milyen ostobaság történt,
Mit csinált a fogorvos, amikor megjavította? Arra gondolt, hogy horgászni akar, nem azért, hogy kevésbé görbék legyenek a fogai, az esztergagépben sem segített sokat, udvariasan, nagyon profin bocsánatot kért, azt mondta neki, hogy az ilyen fogászati munka a fogszabályzó, nem a fogorvos.
Cecilia már nem tudja, mit higgyen, hogyan lásson dolgokat, hogy következtetéseivel közös nevezőre jusson,
Azt képzeli, hogy a fogorvos csak becsapta, kihasználva naivitását, sietve elkészítette a protézist, figyelmen kívül hagyva a szája sajátosságait, mindazt a részletet, amit meg kellett volna néznie, elvitte a pénzt, és egy protézissel hagyta el, ami sok mindent hagy maga után. kívánatos legyen,
Az ideges, Cecilia már nem tétovázik, gyorsan kinyitja a telefonját (már csak 20% akkumulátor van benne, így gyorsan és hatékonyan kell levezetnie a frusztrációit), a névjegyzékből kiválasztja azt az orvost, aki ezt az ajándékot adta neki,
Bocsánatkérésével kezdi: ,, Hello, (nem tudom, hogy jó lenne) doktornő, a nevem Cecilia, 50 éves vagyok és két hete jártam önnél protézis miatt, mért mért, szervezésben minden rendben ment, az anyagok strapabíróak, szerintem még hosszú évekig tudom majd használni a protézist. Az egyetlen problémám, tudod mi az? Kiesik a számon, valahányszor beszélni akarok, nem engedi, hogy két szót is motyogjak, szörnyű, hogy nem tudok beszélni, nem tudod kifejezni, ami a fejedben jár..."
Az orvos: Nos, most hogy beszélsz velem?
Cecilia, kemény hangon:,, Doktor úr, viccelsz????!!! A nekem készített protézissel van bajom!! Kérem, mielőbb intézkedjen!"
Cecilia jön a konzultációkra, az orvos néz, inkább kérdezi a pácienst, mintha azt tanácsolná neki:,,Hallott már a Coregáról? Tudod egyáltalán, hogy mi az?
Cecilia: "Persze, hogy tudom, ez a fogsor ragasztója."
Doktor:,, Ha tudja, miért nem használja?"
Cecilia ül és gondolkodik, ő is megköti ezt a kompromisszumot és megveszi a Coregát. Néhány éjszaka után az íny hozzászokott a termékhez, ráadásul Cecilia nagyon ajánlja a Coregát, a jól rögzített fogakért.
Cecilia:,,Ez az a termék, ami még az elsőalkalmazástól sem okozott csalódást! Corega megváltoztatta az életemet!"
Silvia Mihalachi