Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Nem számítottunk volna rá
Nagyon régen,
Lásd a békés gyalogosokat, a közlekedési lámpák hangsúlyozzák őket,
Óvatosan átkelnek,
A padon, a parkban, orral az újságban, újra és újra hírt adnak,
Elmennek a piacra, aztán a színházba,
Már négy óra van
Még mindig nem vesz észre semmit,
Valami olyan, mint egy bolha, de az sokkal ritmikusabban megy,
Barátokhoz is járok, jól érzik magukat, nevetnek, viccelnek,
Eltelik még egy óra, és már tényleg elbóbiskolok,
Mindannyian ugyanabban a nappaliban aludtak el,
Összebújva, nyitott ajtó mellett (engedjük be a macskát), elnézést kérnek, hogy úgy aludtak, mint egy ketrecben,
menj haza, repül az idő
Ami ezután jön, az kiráz minket,
Barátaim, azoknak, akik a piacon vásároltak, írják felháborodva,
Soha nem láttam még őket ilyen dühösnek,
"Is olyan samponba fektessen be, amilyenre csak akar,
Bármit, csak szeretném használni,
Megtöltöttél minket tetűvel
Cserben hagytál minket, soha nem csinálnánk ilyesmit,
Szégyelld magad,
A barátaid, akik csak jókívánságokat küldenek neked, szidnak"
Igen, hát... nappali liszt, nincs semmim,
Persze mindez csak pszichológiai szinten.
Túl sokat olvasnak az újságokból,
Nem volt hova vinnünk, Portugáliában csak gyakornok voltam,
Nem hallod mit érzel?
Nincs semmim, de azért csináljunk egy tesztet.
Nem hiszem el, lány, nézz te is???!!
Igen lány, mi van?...Nem nézhetem a hajad, mert te...
milyen lány
Szerezz még vattát,
Megpróbálom elkapni, kidobni az ablakon,
De még egy ilyet sem sikerül megörökítenem,
Lány, kipróbálhatnánk egy másik módszert,
De ki tudja, még mindig megéri,
Szőkítjük a hajunkat, a norvég szőke legvilágosabb árnyalatát választjuk,
Utána olyan színre festjük, amilyenre akarjuk,
A tetvek fel sem fogják, mi történik,
Mivel szorgalmasak vagyunk, minden szálat kifestünk a templomból,
Igen, kislányom, mit csinálnék az ötleteid nélkül, a tetvek megégnek, megfulladnak, nem kell semmit tennünk, csak óvatosan, szigorúan kibogozni, győződjön meg róla, hogy megszabadulunk a hívatlan látogatóktól, valahol, át a haj, vándorol,
Igen lány, pontosan mit mondtam neked?
Nem tudom, közben filmet néztem...
Hosszú évszázadok után látjuk az eredményt...
Ami nem is lehetett volna más...
Lány, nagyon jól tapadt a színe a hajhoz, esztétikailag meg vagyok elégedve,
Most megfésülöm a hajam, hogy lássam, mi történt ezekkel a rovarokkal,
Igen, most kékek, zöldek, le is festették, mit tegyek?
Arc, nincs több tetvünk, megszöktünk, menjünk ünnepelni a kocsmába, limonádéval,
Remélem, nem úgy kötünk ki, mint Portugáliában, azon a kerti teraszon.
(Ott hinné az ember, hogy megkapja azokat a tetveket...)
Silvia Mihalachi