Fereastra-mi e deschisă larg,
Simt un curent rece cum vine,
Un cocostârc stă pe catarg,
Cred c-a uitat că iarna vine
Și vântu-adie, îl simt adânc în nări,
În zare cocorii se-nalța spre nori,
Se duc în cârduri spre alte zări,
E toamnă târzie ce mușca din flori
Copacii își lasă pe jos frunzele,
Rămân dezgoliți, cu ramuri uscate,
Solul profită se-ngrașă cu ele,
Din el după iarnă vor ieși plante
Închid fereastra, ce văd nu-mi place,
Panoul la PECO cu prețu-afișat,
Șoferul înjură și cruce își face,
Văzând benzina, ce sus a urcat
Ma-mbrac în grabă și plec afară,
La piață s-ajung cu a mea doamnă,
Să cumpăr ceva, să pun în cămară,
Legume și fructe, culese pe toamnă
În piață e lume și marfa pe-alese,
Să cumperi produse, prășite cu sapa,
Să-l vezi pe țăran cu roada pe mese,
Bănuții strângând, în palma crăpată
Aud în stânga, privesc spre dreapta,
Negocieri de prețuri, nu se dă banul,
Toți vrem reduceri, vorbim în șoaptă,
Nu plătim țăranul, precum barmanul
Cu el ne târguim, la ultimul bănuț,
Și vrem un preț mai mic și la mărar,
Știm cine muncește pentr-un leuț,
Și cine primește baccișu-n numerar
Acum mă-ntreb retoric, pe mine și tine,
De ce noi banul, nu-l dăm cui se cuvine,
Când noi cu toții, cunoaștem prea bine,
Cine asudă-n câmp, ca noi s-avem pâine
Dar asta-i firea noastră, omenească,
Și uneori un pic mai mult, prostească,
Ca unii mai mereu să tot primească,
Iar necăjiții din greu, ei să trudească
Mă-ntorc acasă cu portbagajul plin,
Cu multe verdețuri și alte crudități,
Sunt mulțumit, c-am cheltuit puțin,
Și că-n camara am pus eu multe și gustoase....bunătăți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
