Off,tăticul meu drag...
Te ai stins din viață;
Off,tăticul meu drag!
Într-o sumbră dimineață
Cad ploile n prag.
Ma simt atât de pustiit,
Nu pot cuprinde in cuvinte,
Doru mi ți l transmit
În ecouri, scump părinte.
Îți șoptesc printre gânduri,
M agăț de amintiri
Din rătăcitele timpuri
Pierdute n povestiri..
Erai blând, spiritual;
Te exalta copilăresc
Chiar și detaliul banal,
Zâmbindu mi ștrengăresc.
Sfidai orice impas
Dârz și ncrezător;
Mă fascina din taifas
Harul tău de narator.
Eu,adio,nu ți voi spune
Mai bine...pe Curând
Spre noua ta dimensiune
Cândva, ma văd zburând...
Category: Poems about death
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 5 августа
Views: 88
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Epigrame XIII
Poem: Marginea
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului
Poem: Pagini
Poem: Ceas rezistent la apă în olandeză
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: Spre ea!
Poem: Menü de masă-n trei
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă