Nonsens
Am sufletul tânjind spre viață,
Cu mâini murdare de speranță,
Căci explorez cu infinitate,
Gândul meu spre libertate.
Spre libertatea ce azi nu este,
Lăsând doar urme, să ne pese,
Și în zbucium de mișcare raeliană ,
Brăzdez pe piept urme de rană.
Iar pe meleaguri pline de dor,
Zi de zi devin mai chior,
Căci timpu, nu știu eu ce este,
Dar garantat, nu îmbătrânește.
Îmbătrânesc doar eu, ființă,
Cu gândul doar la neputință.
Degeaba-n sudori țin eu şteampul,
Când la final Timpul mi-e ștreangul.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: RUGĂGIUNEA-I ZILNIC HRANĂ
Poem: Durere
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Poem: Reunire
Poem: Iluzii
Oleg Serebrian - o voce de rezonanță a prozei basarabene
Poem: Pamflet pandemic
Poem: Proiect de construcții plus câteva inepții în olandeză
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate