Incorect...

Hei omule, ia seama, lumea-i aproape gata
Când va fi pusă-n mâna prostimii judecata.
Când va fi-nțelepciunea trădată pentru bani
Și scânteieri de-o clipă, slăvite de... gâscani.

Când vei vedea frumosul, hulit de urâciune
Și va fi-n rang de artă chiar orice spurcăciune
Ce-a fost invidioasă că nu e la-nălțime.
Dar, calea-i mai ușoară și-aleasă de mulțime.

Când gâsca proastă cărei, un compliment i-ai da,
Se crede mai frumoasă chiar decât lebăda
Și-n loc să facă pasul, la rangul ei să urce,
Preferă pe aceasta, s-o judece, s-o spurce.

Când orbul incapabil să vadă ce-ai în minte,
Dacă-l ascultă lumea, te spurcă din cuvinte.
Se judecă dreptatea spre-a se ierta greșeala,
Minciuna și hoția, să nu-și dea socoteala.

Când legi chiar, se fac strâmbe și ia păcatul dreptul,
Că-i mai ușoară calea și, e mai greu respectul.
Când, pentru-a nu-și ascunde, mulți, chipul de rușine,
Se judecă păcatul a fi de fapt... un bine.

Când incapacității se dă recunoștință:
- E rău da'... Las' că merge de-i punem o fundiță...
- Cum, suntem proști cu toții și, tu vi sa ne-ndrepti?
Dacă scădem nivelul, suntem cu toți deștepți.

- La noi este puterea, chiar de, mai mic ni-i darul,
Tu, ești nebun pesemne, că depășești tiparul.
Prostia și păcatul, la rang înalt s-au pus
Și de noroi îi umplem pe cei ce-au fost mai sus.

............................................................................

Hei! Recunoaște-ți vina, vom îndrepta greșeala.
Nu judeca dreptatea că-ți cere socoteala!
Trezește-te, fă pasul, doar pare, nu e greu.
De-ți e prea grea povara, te-ajut cu drag și eu.

Hai, dă tribut dreptății, greu pare primul pas,
Dar cei care urmează, îți vin ca într-un dans.
Te plângi, vrei să schimbi lumea și spui că vrei "mai bine"?
Fă primul pas și schimbă, dar, schimbă-te pe tine!

Category: Philosophical poem

All author's poems: Marius Andreescu

Date of posting: 17 февраля 2024

Timp de citire: ~4 min.

Views: 1127

Other poems by the author

De vânzare

Ca să fiu cu lumea-n ton,

Mi-am luat de curând I-phone.

Fi-miu, neastâmpărat,

L-a trântit și-acum e spart.

Întreb: este cineva

Ce dorește-al cumpăra?

Are doar opt anișori,

Ochișori scânteietori,

Blond, cu părul bucălat

Dar, cam neastâmpărat.

More ...

Proverb 2

Ia seama-nțeleptul, nu lucră-ntr-o doară

Alege cu grijă timp, treabă și loc:

El sania-și face, cât timp este vară

Iar iarna când vine... o pune pe foc...

More ...

Amanți

- Mami, ce e o amantă?

- O femeie enervantă.

E și hoață, e și rea

Și strică familia.

Dar, ce este un amant?

- Un bărbat bun și galant

Cum sunt 2-3 dintr-o sută,

Ce pe tatăl tău l-ajută...

More ...

De toamnă

E zi de toamnă, chiar frumoasă,
Iar via trebuie culeasă.
Mi-e dor de tine dar, mă duc,
Cu drag de treabă să m-apuc.

Strâng un ciorchine, încă unul,
Îmi zboară gândul ca nebunul,
Și tot visez, și tot adun
Dar totuși trebuie să-ți spun:

La mine-aș vrea acum s-ajungi,
Să ne-nfruptăm din struguri dulci...
...................................................

Deci, iată-n astă zi de joi,
Culegem via amândoi.

Ah! vraja soarelui fierbinte,
De m-ar lăsa să fiu cuminte!
Cred că ceva n-am înțeles
Când din greșeală te-am cules

Și negândind nimic mai mult,
Din tine-acuma mă înfrupt
De parcă timpu-n loc ar sta,
Mă bucur de dulceața ta.

Cum stoarcem mustul ca de miere,
Îți storc suspine de plăcere,
Și, ne-nfruptăm cu mult nesaț,
Stând ochi în ochi și braț în braț.

Uitând de struguri și de vin,
Culegem dragoste din plin.
Iar după ce-am "muncit din greu",
Adormi încet pe pieptul meu.

În brațe-avându-te-am gândit:
"Of, nu mă satur de iubit..."
Și, nu știu, bine-i sau e rău,
Să te culeg aș vrea, din nou.

................................

Visez prea mult, n-am ce să zic
Și n-am cules azi mai nimic.

More ...

Proverb

Că tot s-a-ntors lumea cu susul în jos,
Sucim și proverbul, să pară frumos,
Deși ar fi bine să nici n-o gândim,
E epoca noastră pe care-o trăim:
Cel care altuia o groapă îi sapă,
Ajunge departe, ajunge chiar papă.
Acel ce devreme, în zori s-ar scula,
Să meargă la muncă, în ea va pica.

More ...

Tu ești

E atât de frumoasă ziua ce vine
Din simplul motiv că începe cu tine
Tu ești al meu înger, o rază de soare
Tu ești a iubirii prea dulce chemare

Ești ploaia de vară ce-n inimi s-așterne
Ș-a lunei lumină ce-n noapte se cerne
Ești vântul ce-adie în ziua-nsorită,
Esti ființa ce-mi cere să fie iubită

Ești farmecul nopții, ești ploaie de stele,
Ești zâna cea blandă a inimii mele.
Doar ție mereu eu iți caut privirea,
Doar ție aș vrea să iți dărui iubirea.

Și tot ce-mi doresc, e ca ziua ce vine
Să-nceapă mereu doar alături de tine.

More ...

Poems in the same category

CELUI VEŞNIC

Celui care singur îşi atârnă
Sufletul în cui de noapte,
Obosit în viaţa ternă
Tăvălită-n praf de şoapte...

Îi închin pahar de vorbă
Spre deşartă pomenire
A cuvintelor cohortă
Înşirate-n tiv subţire...

Tâmpla de ţi-o pui pe perini
Cu miros de măr sălbatec,
Treaz să fii în gând cu nimeni
Şi-n fuior de vis văratec...

Umbră dulce şi amară
A iluziilor moarte
Trist, ecoul te-nconjoară
Precum ruga dintr-o carte...

More ...

Calea prin Labirint

Viața e un greu Labirint

Iar printre nenumărate fundături

Căutăm neâncetat ieșiri

Prin probleme pășim lent.

Viața oamenilor aparent diferită

Dar e același Labirint de alegeri

Care defapt nu te duc nicăieri...

Capcană deasupra simturilor, e spirituală.

E o iluzie că ești liber

Doar pare că înaintezi

Dacă o clipă te-ai gândi sincer

Ai vedea...că te-nvârți in cercuri.

Când ne comparăm viața cu alții

Riscăm să devenim pierduți

În Labirintul dezamăgirii

Cădem victimele Întristării.

Dar rămâne întrebarea

Cum ai putea să-ți găsesti calea?

Prin Labirintul amețitor

Când ești la capătul puterilor.

Urmările Labirintului sunt moartea spirituală

Dar căutarea ta tot continuă

Nimic parcă nu te satură

Te roade foamea imaterială.

Adevărul este cheia Labirintului

Broasca-i dragostea față de alții

Și toate Labirintele se vor prăbuși

Liber vezi lumea cu alți ochi.

More ...

RUGA FARAONULUI CĂTRE ZEI - III / Vlll

O, Geb, tu zeu ce duci în spate,
Întreg pământul, spre eternitate,
Şi-nduri cu greu povara vremii,
De la-nceput pân'la sfârşitu' lumii!

O, Hathor, nemuritoare-n mreje de iubire,
Din umbra ta se-nalţă, porunci de fericire,
Din briza ta se naşte, recolta-mbielşugată,
Pe-altarul mesei tale, zeiţă minunată!

O, Heket, cea cu pântec sacru şi divin,
De braţul tău ocrotitor, mă ţin,
Mă rog la tine, să cadă-n templul meu,
Fertila-ţi răsuflare, străluminată-n zeu!

O, Hnum, întâiul zeu de pe pământ,
Creat-ai zeii toţi din ochiul tău cel sfânt,
Din truda frunţii tale, pe loc ai făurit,
Întâiul Om sub soare, pe roată de-olărit!

More ...

MONEDA MÂNDRIEI

Urlu la ziduri de orgoliu-nalte,

Blestem secunda-n care ai ales

Să calci pe noi cu tălpi de fier și moarte,

Din mândria-ți cu iz de interes.

E o furie-n sânge ce mă arde,

Că ai trădat ce-aveam mai pur și sfânt,

Schimbând pe fise de trufie oarbă

Un univers ce-acum e doar pământ.

Și totuși, plâng pe ruinele trădării,

Un gust de plumb și de regret amar,

Căci ai ucis, în numele mândriei,

O dragoste ce nu se naște iar.

More ...

Oglindă

Trăiesc în două lumi deodată
(sau poate sunt eu însumi doi?),
adică cel ce nimănui nu se-arată
și cel pe care îl vedeți și voi!

Sunt cel fără de umbră și puternic
și cel ce umbră face pe pământ!
Dintr-o bucată, drept, statornic
și cel de lume încontinuu frânt!

Sunt cel ce-i ancorat în veșnicie
și cel ce în noroi se tăvălește!
Cel plin de bunătate, bucurie,
și cel răzbunător care urăște!

Sunt cel care-mi doresc să fiu
și altul care mie nu îmi place!
Sunt tipul: „Fac numai ce știu!„
și cela ce nu știe, dar tot face!

Sunt om normal, dar și dement,
sunt umbră și lumină deodată,
sunt înger și demon concomitent,
sunt o oglindă pentru lumea toată!

23.03.2025

More ...

STRIGĂT MUT

Strigam cumplit de tare la vinovatul nor,
Mult prea adânc şi amplu, să pot să îl măsor,
Pierdut fără scăpare în veşnicul coşmar
În care viaţa-i tristă şi visele dispar...

Şi-mi apăsam cu palma, timpanul mut şi surd,
Cu pumnul strâns a ură, către zenitul crud,
Şi blestemam continuu şi fără de perdea
La hoitul meu chircit, ce zace pe podea...

Căci m-auzeam urlând şi nu vroiam s-ascult,
Cum singur mă sfădeam şi îmi părea prea mult,
Că mă răsteam în van spre leşul meu căzut
Carcasă găunoasă, a unui trup bătut…

Cu-o voce ascuţită, dintr-un plămân zgâriat
Răstită, gheară, aspră, ce gându' mi-a tăiat,
Cerşeam un ultim spasm, o ultimă suflare,
Să tremur înainte de-a mea îmbălsămare...

Mă uit cu disperare, cu milă şi oroare
La cel ce răspândeşte o ultimă duhoare,
Căci am ajuns doar oase ce freacă între ele
Nisipul bătrâneţii, în haine mult prea grele…

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.