Raiul in haos
Mi-ai pictat stele pe cerul înnorat,
Iar eu cu naiva inocență a tinereții
Am ignorat fundalul greșit conturat,
Dar totul s-a spart în zorii dimineții.
S-au risipit iluziile iubirii tale triste
Care îmi hrăneau inima însetată.
Metaforele tale au câte doua fețe
Și oglinda în care te uiți este crăpată.
Multitudinea de chipuri ți se potrivește,
Căci tu nu ai fost niciodată numai unul.
Dragostea ta mai mult mă otrăvește...
Al tău "te iubesc" e sinonim cu mercurul.
Te caut și acum pe cerul senin.
Nu înțeleg de ce dar vreau să îmi amintesc,
Să zăresc ceva ce aș putea să cuprind,
Vreau măcar o senzație cu sensul olfactiv.
Dar de când ai plecat nu mai sunt nori.
Tind să cred ca tu îi desenai intenționat
Uitând tunetele ce îmi strârneau fiori,
Iar eu credeam în fundalul dezordonat.
Eram ancorată în iubirea pe care o simțeam
Fiind singurul real din tot pastelul.
Reprocitatea lipsea, dar cumva completam
Dăruindu-mă până mi-am consumat sufletul.
Eu am rămas cu mâinile goale, cu ochii goi,
Cu mintea împrăștiată, cu raiul în haos.
Sunt singura pe drumul de salcâmi
Înconjurată de liniște și de miros frumos,
De dor de tine, de dor de mine și de amândoi.
Mi se repetă în gând frânturi cu gust amar,
Secvențe mincinoase rostite greoi,
Pe care încerc să le omor cu uitarea
Și să mă despart de tabloul murdar.
Vreau să îmbrățișez noua mea realitate
Străină de tine și tot ce ai însemnat.
Să nu te mai caut în miez de noapte
Și arunc din mine tot ce am păstrat.
