Nu te-am rugat 3
puteam vorbi abia, abia,
când te-am visat venind spre mine.
dar n-a fost pasul tău, era
doar vântul ce a trecut prin vene.
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
nu te-am rugat. am așteptat
Să fii cumva, să vii încet.
dar timpul tot te-a îngropat…
si eu te-am plâns făra regret.
Poems in the same category
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Trecerea timpului
Stau si privesc pe geam afară
În mâna cu o cafea amară
Așa cum beam odinioară
Pe scaunul din gară .
Îmi vin în minte amintiri
Pline de multe împliniri
Așa credeam cândva că este
O dragoste ca în poveste ...
Dar totusi timplu ne-a schimbat
Dragostea a incetat
Iar clipele ce va sa vină
Sunt goale până la ruină
Îmi amintesc ceva frumos
Când ne plimbam în parc pe jos
Fară ca să ne pese nouă
Ca stă să ningă sau să plouă...
vindecare
Lasă-mă în pace..
Nu te mai întoarce, te rog dă-mi pace
Tu o iubești pe ea acum și sincer…îmi place
Inima îmi tresare când te vad..nu știu ce face
Iubirea noastră sărăcea, nu mai era, cel puțin din partea ta..
Sufletul meu zăcea și suferea, nu te pot ierta..
Dar tu..ai ales-o pe ea
Am văzut o cum zâmbea și...ce fericită era
Iar persoana mea plângea, nu mai putea..
Dorul mă cuprindea si ma întrebam…
Cum era..?
Cum era când ma iubeai și frumos îmi cântai?
Cum era când de lume fugeam și ne iubeam..?
Cum era când doar la viitor de gândeam?
Şi unul de altul depindeam
Era..era frumos dar…doar era…
Te rog lasă-mă în pace
Eu nu te mai vreau, ești al ei..
Ai atins buzele altei femei
E prea târziu, te rog dă-mi pace
MA
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Amor de plâns
Versuri de plâns sunt în poezia mea,
Inimi rănite, de unde strânge curge.
Emoțiile și sentimentele au luat
un foc fierbinte.
O mică greșeală a distrus iubirea,
amorul frumos.
Ea.Își cere iertare în genunchi,
El nu o aude,
O rănește în continuare
Sentimentele ei pentru el,
Sunt doar o jucărie.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 24.08.2024
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Trecerea timpului
Stau si privesc pe geam afară
În mâna cu o cafea amară
Așa cum beam odinioară
Pe scaunul din gară .
Îmi vin în minte amintiri
Pline de multe împliniri
Așa credeam cândva că este
O dragoste ca în poveste ...
Dar totusi timplu ne-a schimbat
Dragostea a incetat
Iar clipele ce va sa vină
Sunt goale până la ruină
Îmi amintesc ceva frumos
Când ne plimbam în parc pe jos
Fară ca să ne pese nouă
Ca stă să ningă sau să plouă...
vindecare
Lasă-mă în pace..
Nu te mai întoarce, te rog dă-mi pace
Tu o iubești pe ea acum și sincer…îmi place
Inima îmi tresare când te vad..nu știu ce face
Iubirea noastră sărăcea, nu mai era, cel puțin din partea ta..
Sufletul meu zăcea și suferea, nu te pot ierta..
Dar tu..ai ales-o pe ea
Am văzut o cum zâmbea și...ce fericită era
Iar persoana mea plângea, nu mai putea..
Dorul mă cuprindea si ma întrebam…
Cum era..?
Cum era când ma iubeai și frumos îmi cântai?
Cum era când de lume fugeam și ne iubeam..?
Cum era când doar la viitor de gândeam?
Şi unul de altul depindeam
Era..era frumos dar…doar era…
Te rog lasă-mă în pace
Eu nu te mai vreau, ești al ei..
Ai atins buzele altei femei
E prea târziu, te rog dă-mi pace
MA
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Other poems by the author
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
Străinule
străinule, tu ce mai faci?
te mai oprești pe drum, vreodată?
mai rătăcești prin amintiri
sau le-ai uitat, ca altădată?
străinule, tu ce mai zici?
iți mai vorbești măcar în gând?
te mai întrebi de ce-ai plecat
sau te convingi că-i totu-n rând?
străinule, tu cum te simți?
te doare lipsa mea vreodată?
ori tu traiesti fără regret,
ca și cum n-am fost odată?
străinule, ce ai mai făcut?
ai mai privit în urma ta?
sau ți-ai găsit alt drum mai bun,
fără să-ți pese cineva?
străinule, cum mai gândești?
mai crezi în vorbe, promisiuni?
mai juri că n-o să pleci vreodată
sau taci, ca-n toate cele luni?
străinule, îmi ești străin.
si te privesc ca pe oricine.
nu te mai caut. nu mai doare.
nu mai există noi – nici mâine.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Gheața
gheața de sub mine e tot mai subțire,
o simt cum crapă sub pașii mei grei,
și orice mișcare oricât de ușoară,
mă poate lăsa să mă pierd printre ei.
imi țin răsuflarea dar frigul mă arde,
nu știu cât timp mai pot să rezist.
poate că mâine n-o să mai fie,
poate că mâine n-o să exist.
intind mâna-n gol, dar nimeni nu vine,
nimeni nu vede că sunt pe final
că gheața se rupe, că lumea ma uită
că-n mine e haos, tăcere și val.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.
Antidot
mai știi când îmi făceai complimente?
cuvinte simple, dar atât de vii..
tu nu știi, dar făceam ss la tot,
le păstram în galerie, pentru noptile târzii))
când noptile-mi păreau pustii și reci,
când totul parea sa cada jos,
le citeam și, măcar pentru moment,
totul devenea mai frumos.
tu nu știi, dar uneori, in noapte
când dorul era ca un nod,
răsfoiam acele mesaje uitate,
si-mi erau, fără să știi, antidot.
Nu te-am rugat 2
nu te-am rugat să-mi fii erou,
nici stea pe cer sau răsărit.
dar să mă strigi, măcar cu dor,
te intrebi vreo dată… ai greșit?
Străinule
străinule, tu ce mai faci?
te mai oprești pe drum, vreodată?
mai rătăcești prin amintiri
sau le-ai uitat, ca altădată?
străinule, tu ce mai zici?
iți mai vorbești măcar în gând?
te mai întrebi de ce-ai plecat
sau te convingi că-i totu-n rând?
străinule, tu cum te simți?
te doare lipsa mea vreodată?
ori tu traiesti fără regret,
ca și cum n-am fost odată?
străinule, ce ai mai făcut?
ai mai privit în urma ta?
sau ți-ai găsit alt drum mai bun,
fără să-ți pese cineva?
străinule, cum mai gândești?
mai crezi în vorbe, promisiuni?
mai juri că n-o să pleci vreodată
sau taci, ca-n toate cele luni?
străinule, îmi ești străin.
si te privesc ca pe oricine.
nu te mai caut. nu mai doare.
nu mai există noi – nici mâine.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Gheața
gheața de sub mine e tot mai subțire,
o simt cum crapă sub pașii mei grei,
și orice mișcare oricât de ușoară,
mă poate lăsa să mă pierd printre ei.
imi țin răsuflarea dar frigul mă arde,
nu știu cât timp mai pot să rezist.
poate că mâine n-o să mai fie,
poate că mâine n-o să exist.
intind mâna-n gol, dar nimeni nu vine,
nimeni nu vede că sunt pe final
că gheața se rupe, că lumea ma uită
că-n mine e haos, tăcere și val.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.
Antidot
mai știi când îmi făceai complimente?
cuvinte simple, dar atât de vii..
tu nu știi, dar făceam ss la tot,
le păstram în galerie, pentru noptile târzii))
când noptile-mi păreau pustii și reci,
când totul parea sa cada jos,
le citeam și, măcar pentru moment,
totul devenea mai frumos.
tu nu știi, dar uneori, in noapte
când dorul era ca un nod,
răsfoiam acele mesaje uitate,
si-mi erau, fără să știi, antidot.