Poaie

Mam intrebat mereu de ce e ploaie

De fiecare data cand imi vine dor,

Si nu mai cand curge in șuvoaie

Ma mai prinde cate-un nor.

Si mereu imi spui ca îți place

Ca iti aduce o pace ,

Pe care nu o poti descrie

Decât cad vezi o ploaie.

Desi nu o displac o ploaie mică

Într-o seara de duminică ,

Sa fiu singura în ploaie

Nu e asa o bucurie.

Dar amândoi dansând afară

Sub lumina luni rară,

Înlăcrimați noi sub boltă

Creându-se o soartă.

Imi dau seama de ce o iubești atât de mult

Și mereu vedem ca te ascult

Ca știu ca ma iubești

Și când tu, ploaie, nu mai ești.

Dar totuși nu înțeleg

Cum tot tu ne dezlegi,

Promisiunea ca ne iubim

Pana când vom muri.

Dar uite-mă plângând afară

Tot tu aia supărată,

Ca să nu ne despărțim

Pentru că ne iubim.

Dar nu mai merge ploaie

Tu ești aia vinovată,

Nu ești o soluție

Pentru că nu mai contează.

Category: Parting poems

All author's poems: ANONIM

Date of posting: 10 ноября 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 829

Other poems by the author

Poezia 1

Nici un avort să nu mai fie

Peste întreaga Românie!

Gata minuni rătăcitoare

Căci nu au Numele cel Tare

Puii de mâță și de câine

Trăiască: ieri și azi și mâine!

Și mielul oii care paște

Fie lăsat pentru-a se naște!

Să nu mai tremure vreun pește

Că cineva îl dezosește;

Fără fluturi prinși în insectar,

Fără porc pârlit cu un focar.

Să nu mai fiarbă "n"minute

Cărnița puilor din curte.

Nici vreo țestoasă descărnată

Să n mai fie niciodată!

"Feriți-vă de dobitoace

Asfixiate"!Nu se face...

"Milă voiesc,nu sacrificiu"

Și să dispară orice viciu.

Sfârșiți cu duminicarismul

Și luați în brațe adventismul!

Și Biblia să se răspândească

Și toată țara să trăiască!

More ...

Singurătatea care arde că o torță

În fumul dens al serii stinse,

Se-nvârte gândul obosit,

Din scrum de vise neatinse,

Se naște-un dor necontenit.

Tăcerea curge printre vene,

Ca un lichid încet, amar,

Și nopțile se fac perene,

Când nici un glas nu-i pe hotar.

Pe geamuri plouă cu uitare,

Se-ntinde cerul ca un sloi,

Iar eu, sub norii de-ntrebare,

Îmi număr pașii către ploi.

Fumez din umbra mea subțire,

Din gândul greu și-nsângerat,

Și mă topesc în amintire,

Ca fumul ce s-a destrămat.

Dar poate mâine, prin ceață,

Va trece-o rază, fără rost,

Și-n scrum de singură speranță,

Se va apr

inde-un vis ce-a fost.

More ...

Univers de praf

Univers de praf,

Un gol căzut,

Râvnit într-o singurătateo toxică a stărilor de toamnă.

Trăirea asta nu e importantă.

E pierdere-a emoții pure,

Naiv de proastă

A unei ficțiuni - oraş

Nelocuit şi cald de rece.

Oceanul de singurătate...

Mai pierde astăzi o speranţ- a nopții simple.

Şi toamna asta se va pierde,

Și va rămâne tot uitătă,

O trecere de timp în nefiinţă.

Ah! Şi cât e de banal, deprinzător, prostesc...

O starea a naibii de-a speran în nesperanța ce-o trăieşti.

More ...

Gând, Iubire, Legătură și o Flacără

Am un gând ce nu-mi dă pace

Și oricât aș încerca,

Nu mi-l pot scoate din mintea mea…

Nu știu dacă e cel mai potrivit

Nici nu știu cum am ajuns, în această situație..

Iubirea, e un sentiment atât de complex

Încât…nu știu dacă o să-l înțeleg vreodată…

Nici nu știu dacă mai vreau, sa-l descopăr

Sau…să mai înțeleg…

Iubire, sau cum se spune?

Devine un cuvânt atât de neînțeles..

Cel puțin pentru mine..

Iubirea…

Are o conotație atât de complicată

Atât de adâncă

Ce nu o pot exprima în cuvinte;

Nici nu pot descrie, ce se întâmpla cu mine

Este ceva ce vine…de la sine…

Și…nu-mi dă pace..

Mereu este în minte, orice as face..

Gânduri, amintiri, atenții si întrebări

Pe Toate le aseamăn ca o furtuna-n mine

As vrea un semn

Nimic mai mult…

O năzuință, o ținta clară și concisă

Cu ce ar trebui sa fac de-acum.

Nu am mai simțit asta până acum…

Atât de puternic, atât de aprins

Ca flacăra ce s-a aprins

Încet, apoi tot mai tare

Fără încetare …

Iar flacăra stă aprinsă

Chiar de as vrea să o sting

Aceasta nu se stinge….

Ci se luptă, pana ce devine si mai aprinsă

Spune-mi! Ce sa fac?

Cum sa sting?

Cum să sting? focul ce s-a aprins..

Atât de puternic la mine în abis…

Nu văd vreo rezolvare…

Din muntele acesta de surpare

Unde marea lovește cumplit

Învăluindu-mă pe deplin

Cuvintele le pot așterne aici…

E singura scăpare

In care ma pot desprinde de-a mea legare

Asta fac…

Nimic mai mult…

Cu gând de libertate…

More ...

"Acolo e liniste/acasă s-a luat curentul și lampa e un trandafir incediat/Ieri au ingropat-o pe Raluca/in sicriul ei mic și dantelat a rămas duhul sfânt/,intr-un felinar cu licurici/pielea ei oranj atingea toate ,profețiile pamantului/De -acum nu mai am prieteni la,scoala/colegul de banca ma va privi /oblic,mâinile mele vor sta la,spate /și vor numără 6 luni."

More ...

Iubirea Naturii

Natura, tu ești un cântec lin,

Cu vântul blând ce adie-n plin,

Și soarele care zâmbește,

Păduri verzi ce te îmbrățișează.

Râurile murmură pe cărări,

Iar florile își împletesc miresme în zări,

Ne faci să uităm de griji,

Să simțim doar liniște, în ritmuri de frunze.

Munții ne șoptesc povești tăcute,

Își înalță vârfurile spre ceruri de nori,

Acolo unde sufletul se simte acasă,

Sub cerul fără margini, în albastru profund.

Iubim natura pentru că ne dă viață,

Ne face să zâmbim, să fim mai buni,

În fiecare rază de soare găsim speranță,

Și în fiecare apus, o nouă iubire.

Când pașii noștri se pierd în pădure,

Simțim cum inima ne bate mai tare,

Natura, tu ești un dar sfânt,

O frumusețe care ne face întregi.

More ...

Poems in the same category

NIMIC

Nici nu mai știu ce vreau și... nu mai știu să vreau...

Nici cale n-am de mână să te iau...

Nici soare și nici gânduri și nici ploi,

Nici lacrimi răzlețite-acum pe foi...

Nimic din tot și ... totul din nimic...

Doar frunze vechi dintr-un potir mistic,

Și-un drum pustiu prin arzător cuptor...

Atât!... și un fior de dor...

More ...

Anotimpul dispărut

N-a fost nici vară, nici iarnă, nici toamnă,
Nici primăvară, nici ger, nici pământ,
A fost o clipă fierbinte și goală
În care tu mi-ai intrat în mormânt.

N-a durat cât durează o floare,
N-a durat cât dureaz-un apus,
A fost doar cât o bătaie de soare
Și totuși un veac de nespus.

Ne-am sărutat ca doi nebuni în zare
Și ne-am topit unul în altul total,
Acolo, în golul acela de soare,
A fost al nostru, prea scurt, carnaval.

Calendarul n-are ce să consemne,
Niciun an n-o să poarte pecetea,
Dar noi purtăm, ca două blesteme,
În sânge, în os, în suflet, în cete,
Anotimpul ce arde și geme.

A fost atât de scurt că nu știm să-l plângem,
Și-atât de lung că nu-l mai sfârșim,
Îl ducem în piept, îl tăiem, îl frângem,
Și totuși, în veci, îl iubim.

More ...

Acorduri de adio

Ce n-ai fi dat ca lumea să fie
note perfecte ca într-o simfonie
în momentul în care ți s-a rupt prima coardă
iar portativul a încetat a fi doar o prelată.

Era prelata care te despărțea de agonie,
înainte sa te rupi de sine.
Pe când sângele iti curgea in vine,
înainte sa te lași cuprins de mânie.

Un ultim sonet de aș fi ascultat
înainte ca zidul dintre noi sa se fi dărâmat,
Înainte să descoperi durerea,
Înainte de a-ți fi alungat plăcerea.

De-aș fi știut ca oferă alinare
notele cântate cu disperare,
Ți-aș fi dat un ultim moment de veselie
înainte de a-ți fi ruinat ultima melodie.

Îmi pare rău că mă prefac a fi poet
pe când sunt doar o traumă pe suflet
și-mi pare rău că nu am realizat
că tu ești chitara la care aș fi cântat.

More ...

Ulima zi cu soare

Zile-n rânduri se stergeau,

Sentimente risipeau,

De cînd chipul tău n-apare

Pe retina mea-n cărare.

N-am scris file în urmare

Emotiv la a ta uitare,

Sufletul în dezolare

În a șaptea așteptare.

Au apus zile senine,

Cândva de armonie pline,

Am ajuns fire străine

Ce nu se cunosc pe sine.

Acum în inimă doar ploaie

Ce-neacă orice vibrare,

Ochii mei nu m-ai văd soare,

Privirea mea în închisoare.

(În a șaptea așteptare/ part 2)

More ...

A fost, dar nu mai e…

A fost o vreme când numele tău

Era ars în pielea mea ca un jurământ.

A fost o vreme când mâinile tale

Erau răspuns la orice cuvânt.

Dar timpul a șters, dar timpul a stins,

Focul ce-mi ardea sub piele, aprins.

Acum ești un nume, o umbră subțire,

Un fum ce s-a dus, o veche amintire.

Nu doare, nu plâng, nu mai privesc,

Ce-a fost s-a pierdut, ce e, trăiesc.

Și dacă te-ntrebi de ce nu mai sunt,

E pentru că eu am ales alt cuvânt.

More ...

Absența mea

Azi dăruiesc absența mea ca pe un parfum rar

Celui ce n-a știut să-mi prețuiască prezența

Îl las pradă tăcerii ce mi-a oferit-o în dar

Atunci când un cuvânt frumos ar fi făcut diferența.

Nu mă răzbun... e-un gest final și simplu

După furtuni am închis ușa sufletului cu blândețe

Las urma stiloului meu să-i amintească totul...

C-am fost candva îmbrățișați.. într-o poveste.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.