Nesomn
Atâta veghe și atât nesomn,
Zdrobește inima în mine,
Întins în pat nici oasele nu dorm,
Și plânge locul gol lăsat de tine.
Din umbra candelei de pe perete,
Ce-ntruchipează un chip de fată,
Se scurge-n jos buchet de plete,
Aidoma ca o apă revărsată.
Tăcerea nopții surpă întreaga casă,
Se zguduie-n fereastră raza lunii,
Amurgul stă ascuns sub masă,
Și în nesomn mă chinuie străbunii.
Cu pleoapele mijite secer întuneric,
Și îl adun în snopi la miezul nopții,
Să vină din infern un tren feeric,
Să-i ducă unde ziua își arată colții,
Iar eu să-i fiu chiar linie ferată,
Să car vagoane întregi de insomnie,
Căci doar așa voi ațipi vreodată,
Când se descarcă întunericul în amurgie.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pe veci aproape
Poem: Nu stia sa atinga inima decit strivind-o
Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii
Poem: Nesigură fără tine
Poem: Eleu
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Cu fiecare fulg...
Poem: Mind games
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?