Eliberare

Mintea a evadat, nici trupul nu-l mai simt,

M-au părăsit pe rând ștergându-și urma...

A rămas doar uimirea pe-o umbră de gând

Dintr-un colț de tavan privindu-mi forma...

 

 

Îmi revin treptat și plec spre libertate

Unde nu există limitări sau bariere,

Simțurile sunt complexe și diversificate

În spațiul infinit lipsit de frontiere.

 

 

Stau să lămuresc ce înseamnă jos sau sus

Într-un ocean imens de nemărginire,

Pozițiile spațiale le-am dedus

După citirea astrelor și strălucire.

 

Mă extind cât vreau nu mai am parametri,

N-am noțiunea de timp, nu mă grăbesc,

Nu au nicio relevanță kilometrii,

Mă teleportez oriunde doresc.

 

Habar nu am unde-i sediul minții mele

Gândesc cu toți fotonii de lumină,

O sferă liberă plutind printre stele

În armonie cu pacea divină.

 

Nu mai simt închisoarea cenușie

Din costumul rece, strâmt și fără sens

Când sunt doar iubire și armonie

Vibrând pe frecvența din Univers...

 


Category: Diverse poems

All author's poems: Mihaela Ianculescu poezii.online Eliberare

Date of posting: 4 июля

Views: 59

Log in and comment!

Poems in the same category

Timpul!

Ieri am primit un mesager,

Venit din depărtări uitate,

Nu m-am gândit de loc la el,

Deși sunt om cu ani în spate

 

Am stat de vorbă mult în doi,

Și amintiri trecute-am depănat,

Eram surprinși cu totul amândoi,

De câți ani în cârcă s-au adunat

 

Știa și data când m-am născut,

Și foarte multe din viața mea,

Mi-a zis că m-ansoțit de la-nceput,

Stând lângă mine în clipa grea

 

Ai fost de multe ori părăsit,

Pe drumul încurcat al vieții,

De oameni apropiați păcălit,

Și înapoi n-ai dat găsind soluții

 

Așa mi-a spus necunoscutul,

Și-apoi încovoiat s-a prezentat,

Numele meu se cheamă,,timpul",

Și-n timp eu pavăză ți-am stat

 

De ce-ai venit acum spre mine?

Eu curios, surprins l-am întrebat?

Un troc sunt nevoit să fac cu tine,

Mi-a spus ferm, direct și răspicat

 

Ce îți propun, nu e deloc negociabil,

Că voi lua cu mine de la tine tinerețea,

Și-ți voi lăsa la schimb în mod inevitabil,

Anii ce vin și-ți vor aduce...bătrânețea

 

Pentru moment am rămas mut,

Și am simțit teribil gustul tristeții,

Nu îmi explic cum vremea a trecut,

Dar Timpul mi-a șoptit,

prietene...e roata și cursul vieții!

 

Atunci am înțeles pe loc venirea sa,

Și schimbul nevoit l-am acceptat,

Am vrut să-l mai întreb pe timp ceva,

Nu mi-a răspuns, s-antors și a plecat!

 

Scrisă pentru voi,

Nascut, Mai "62,

Cezar,

Pe curând!

 

 

 

 

More ...

Deșertul

E ceva de invățat in deșert - Cuvinte sacre.

Există un fel de sete și un deșert imens,

locuit intotdeauna de mulți oameni ~ rătăcitori,

rătăcitori muribunzi, cei cu ochi de plumb,

 

cei pierduți și inutili in noaptea vieții.

Noi stele incep să strălucească pe același

cer unic, greu, vizibilitate diminuată și imprejurimi.

Aceste stele sunt cu siguranță străvechi,

 

o lumină de noapte pentru toți cei invinși

care continuă să cante cantecele lor grele.

Ei caută o sursă de apă dulce. Orice

alt tip de apă este lipsita de importanță.

 

Cineva a spus că poate preface pămantul

uscat in izvoare de ape. Nu este vorba doar despre

sete~ in stele, Dumnezeu, omniprezent. In general,

rătăcitorii muribunzi incă mai au voință și speranță.

 

Nu pot muri de două ori, dar ei cred că vor pierde

totul pentru că nimic nu mai poate fi salvat.

Cu toate acestea, există o posibilitate infimă

de găsire a unui loc de supraviețuire.

More ...

Fǎrǎ rost...

O nouă zi apare-n geam
Şi este clar că-i dimineaţă,
Iar el, poetul stă gandind...
La viaţă.
Să-nceapă el acum să scrie?
Mai are oare-acum vreun rost
Să scrie-o nouă epopee
Din tot ce-a fost?
Incepe-ntr-un tarziu povestea
Unui bătran ce-abia mergea
Pe-un drum pustiu, pe timp de noapte,
Pe calea sa...
E frant bătranul din poveste,
Iar autorul supărat
Ii strigă parcă-n ghilimele:
"Cazi la pămant, bătran stricat".
Şi el căzu...
Puterea parcă i se scurse,
Iar inima abia că-i bate
Şi palmele bătătorite
Strangeau uşor iarba uscată.
Se duce...se stinge-n fiecare clipă,
O carte Sfantă-i cade din manta,
Abia c-o vede şi şopteşte:
"Doamne, ia-mă in Impărăţia Ta".
N-avea nimic in lumea asta,
N-avea copii, n-avea nici casă,
Era doar el, nimic mai mult
Şi chiar puterea lui il lasă.
Ii strigă-ntr-un tarziu poetul:
"Să nu cumva să mori, bătrane
Căci viaţa ta e-n mintea mea
Şi de tu mori, ce-mi mai rămane?"
Nu apucă insă s-asculte
Cuvintele acelea ne-nţelese;
Inchise ochii şi muri
In ierburile dese.
"Iar m-ai trădat, bărtane!"
Strigă poetul cu putere;
"Ce pot să fac să te renasc,
Bătran stricat...plin de durere?"
S-a dus povestea incepută,
S-a dus creaţia de o viaţă,
Pană şi eroii-mi mor
De dimineaţă...

More ...

Dulcea tinereţii

Vântul bate liniştit
În splendoarea nopţii
Oare corect ne-am trăit
Dulcea tinereţii.

Autor eşti sau actor
Prin ţinutul ceţii
Alinat de vînt, de dor
Tu în fila vieţii.

More ...

Mi-e frică...

 

Mi-e frică de înălţimi,

De pereţi curbi şi roşii,

De petale de creier,

Ce-mi muşcă din gânduri,

De mine şi floarea de colţ,

De ape uscate şi falnice bolţi.

Mi-e dulce să calc pe nisipuri cernute,

Să-mi chem tovarăşii la un taifas,

Să împrăştii cuvinte murdare,

Şi să beau cu cine-a rămas.

More ...

Fata cu ochii azur

O,fată cu ochii azur,

Un cer întreg porți în privire!

Senin și fără de cusur,

Precum ți-e chipul numai ție

 

Timpul,tot trece peste noi,

Cu anotimpuri grele—

Dar nu se atinge de-ai tăi ochi,

Ce sunt ca două stele

 

Oricât de singur s-ar simți,

Amurgul nu îți poartă pică

Căci doar privindu-l înapoi,

Îi alungi orice frică

 

O,fată cu ochii azur!

O lume întreagă de-aș străbate

Te-aș revedea în orice colț,

În răsărit și-n ape

 

Nu mi-aș permite să te uit,

Și nici n-aș vrea vreodată!

O,fată cu ochii azur,

O,preafrumoasă fată!

More ...

Other poems by the author

Îngerul meu

La tine mă-ntorc de fiecare dată

Când mă înfioară aripa tristeții,

Tu ești cel ce nu mi-a amintit vreodată:

,,-Ți-am spus eu...!”, atunci când viața mi-a dat lecții.

 

Înnorări risipești c-o vorbă blândă

Când alții pișcă printre dinți cuvinte

Și-ți caut brațul ferm să mă cuprindă,

Să-mi dea putere să merg înainte!

 

 

Tu m-ai primit în orice ceas din zi sau noapte

Și nu mi-ai spus că e devreme sau târziu,

Nu te-ai legat nici de cuvinte, nici de fapte,

Doar mi-ai pictat azur pe cerul cenușiu...

 

Înțelepciunea ta mi-a dat mereu puterea

Să depășesc nenumărate punți în cale

Și mi-ai arătat ce înseamnă renunțarea

Anulând pentru mine, dorințele tale.

 

Nu mi-ai pretins răsplată, nici măcar iubire,

Necondiționat a fost alegerea mea,

De aceea, n-am să renunț nicicând la tine:

Doar tu îmi ești înger pe pământ...cum aș putea?!

More ...

Cireșele

În ziua în care mi-ai adus cireșe

Era ceva deosebit în starea ta

Mi le-ai întins ușor, cu gesturi leneșe

Și-un zâmbet stânjenit, iar mâna-ți tremura...

 

În ochii tăi ce mă fixau necontenit

Simțeam o flacără ce-n inimă ardea

Și radia din plin pe chipul rumenit

Când mâna ta gingaș c-un fruct mă îmbia.

 

Le-ai desprins codița una câte una

Și într-o rutină ce-ți făcea plăcere

Mi le-ai oferit c-un zâmbet totdeauna

Și cu pauze egale între ele.

 

 

Am vrut doar câteva, ți-am oprit și ție

Dar din oftatul cu obidă am înțeles

Că voiai să mi le dai pe toate mie

Și ți-ai dori să mă inviți și la cules...

 

Pe furiș pândindu-ți colțurile gurii

Ce-au luat-o-n jos sub formă de arcadă,

Am ales să-mprăștii norii întristării

Ce de supărare atârnau să cadă...

 

 

Și-ntr-un gest spontan de ’naltă duioșie

Te-am îmbrățișat strâns o clipă și ceva

Apoi săvârșind o mică ghidușie

Am prins două cireșe la urechea ta.

 

Iar cele rămase au fost numărate

Și sortându-le îndelung am hotărât:

Pe cele roșii le mănânci tu, pe toate,

Pentru cele negre, plătesc cu un sărut!

More ...

Am trăit sau am visat? #ingerul meu

M-am culcat târziu aseară și-ntr-o vreme-am auzit

Cum striga-n urechea stângă un glas gros și răgușit:

-N-o s-o iei sub nicio formă, a greșit și e a mea!

Dacă nu merge cu mine, și în Rai vin după ea!!

Am deschis buimacă ochii și-aproape am încremenit

Căci în stânga și în dreapta două chipuri am zărit:

Unu-ntunecat și aspru ce adânc mă-nfiora,

Altul scăldat în lumină cu blândețe mă privea...

Și cu mintea în derivă încercam să deslușesc:

Pentru mine se înfruntă? Cine sunt și ce doresc?!

Dacă eu sunt inculpata vreau să spun în apărare

C-am făcut multe greșeli, dar nu-s gata de plecare!

Tocmai când mă pregăteam să îmi iau un pic de-avânt,

Furiosul mi-a-nchis gura șuierând într-un cuvânt:

-Taci!! Nu veni să-nșiri minciuni și povești reinventate

Că eu sunt stăpânul lor și ți-am fost martor la toate:

Bârfă, fală, răutate, multe, câte și mai câte,

Nu nega că le-ai făcut, toate-s în eter trecute!

Eu ți le-am șoptit pe toate, însă nu te-am obligat,

Zestrea mea născută-n tine, a învins, și-ai ascultat!

Și acum te iau cu mine pentru că te-am câștigat:

Te așteaptă mulți ca tine, în Tărâmu-Întunecat!

Și sinistru hohotind, ochi-i străluceau mai tare,

Iar eu m-am făcut mai mică și-am făcut o cruce mare...

M-am întors apoi spre dreapta și am spus cu glas șoptit:

-Nu vreau să mă duc cu el, tu nu poți să faci nimic?

Atunci Îngerul Luminii m-a cuprins cu brațul său:

-Nu te teme suflete, tu mereu ai fost al meu!

Ai greșeli nenumărate și sunt scrise toate sus,

Însă lângă fiecare câte-o cruce tu ai pus!

Ți-ai cerut mereu iertare pentru tot ce ai greșit,

Iar pe talgerul balanței măsurăm și ce-ai iubit:

Fiecare gând ascuns, fiecare patimă

Iubirea le-a anulat sau le-ai șters cu-o lacrimă.

Nu ai griji și nu te teme, astăzi lista e curată

Drumul tău spre Întuneric are poarta încuiată!

Nu știu dac-a fost un fulger sau a lunii blândă rază,

Dar simțeam un foc lăuntric că ființa-mi invadează...

Și au dispărut deodată voci și beznă, în lumină,

Iar eu m-am trezit din visu-mi fericită și senină!

Aș fi dat uitării totul, dar un gând m-a urmărit:

Cât de important e Omul și ce mult este iubit

Dacă doi îngeri de taină au ca treabă-n Infinit

Doar să îi îndrume pașii spre apus sau răsărit...

More ...

Aripile tale

Mai spune-mi ceva printre simple cuvinte,

Mai rupe-mi o vorbă măiastră din stele

Și-aprinde-mi, noian, sub tâmpla fierbinte,

Scântei de azur în visele mele.

 

Pictează-mi curcubeie la marginea zării

În timp ce marea mărgeanuri înșiră,

Iar vântul tivește-n marginea ploii

Cordon de lumină și norii deșiră...

 

 

Alungă tăcute strângeri de inimă

Născute-n eter într-un fals egregor,

Cu aripi de viață, înger, atinge-mă,

Susține-mă în slavă, alături, când zbor!

More ...

Chipul tău

Tristețea din ochii tăi mă răscolește

Nu știu de ce, mai rar parcă respir,

Intuiesc esența ce îți definește

Profunzimea spiritului ce-ți admir.

 

Pierdut în gânduri te regăsesc acum

Îmi pari mai liniștit și resemnat

Parcă te-ntorci în miezul minții tale

Cu un regret ce ți l-ai asumat...

 

Privindu-te simt că te știu de-o viață

Tandru obrazul tău aș vrea să îl mângâi

Să-ți fie înserarea, dimineață,

Când inima în piept îngână:,,Mai rămâi!”

More ...

Suflet hoinar

Mă joc cu zefirul, pe câmp hoinăresc,

Cu fluturii zbor din floare în floare,

Prin crânguri și poieni pe cărări regăsesc

Valuri de parfum și belșug de culoare.

 

Atrasă de raze mă-nalț către soare

În înaltul cerului mă rostogolesc,

Mă cheamă un nor ce se plimbă agale

Spre zarea albastră să-l însoțesc!

 

 

Vântul mă cerne în lacrimi de ploaie

Pâraie m-adună și mă risipesc

Cascadele cântă și-aud o chemare

Din marea de doruri ce mă copleșesc.

 

Pe-o rază de lună voi spera să revii

În noapte să-mi fii călăuză mereu

Și scurgerea timpului te va opri

Univers de odihnă sufletului meu...

More ...