Vraja ta s-a risipit
Iubesc pe altcineva!
Îți voi destăinui cândva,
Pt çă azi încă mă tem
De al tău blestem.
Nu mă scutesc de vină
Și nu ți caut pricină,
Că sunt pradă pasiunii
În bătaia furtunii.
Vraja ta s- a risipit,
Când amarul ai stârnit
În sufletul meu pueril,
Ce ți era fidel,docil.
Nefericirea m a cuprins
Odată cu amorul stins;
Regretele mă urmăresc
La gândul că ți greșesc.
Aș da timpul înapoi
Să renască din noi
Paradisul pierdut
Undeva,în trecut...
Category: Love poems
All author's poems: Keller Gabriela
Date of posting: 10 августа 2024
Views: 363
Poems in the same category
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
Un ultim gând
Un ultim gând,
De-aș putea să îți mai spun,
Un ultim vers
Dintr-o strofă oarecare.
Să vin lângă tine
Si să te strâng in brate,
Să-ți șoptesc
Că te iubesc.
Însă e prea târziu,
Dar ultima mea nozăință
Ești chiar tu,
Iubito!
Focul inimii
Iubita mea, te port ca pe-un blestem,
dar și ca pe-o comoară otrăvită,
tu-mi ești și iad, și crin, și lemn,
iar viața mea, în tine-i răstignită.
Ești leacul care-mi frânge vindecarea,
și steaua ce nu vrea să mai apună,
o pasăre ce-și caută pierdută zarea,
zburând în cerc sub razele de lună.
Și, de-ai pleca, aș fi un gol sălbatic,
un chin tăcut, și greu, fără salvare,
căci te iubesc enorm, ca un fanatic,
otrava mea, balsamul ce mă doare.
Iubita mea, te port ca pe-un păcat,
ce-mi sapă-n carne urme adâncite,
și nu te las, căci zeii m-au avertizat,
că doar prin tine mi-s visele-mplinite.
În focul stins tu ești ce mă aprinde,
o umbră vie în prag de agonie,
și chiar de firul vieții s-ar desprinde,
te-aș duce-n rai, cu ultima-mi beție.
În locul meu
Sărut dragă mâna ta,
Dulce cuget de angelism,
Sper să-ți pot revedea,
Ochii tăi, pictați din basm.
Te văd în vise-n fiecare noapte,
Privirea ta mă urmărește tăcut,
Și mă întreb, oare mă vei căuta,
În lumea mea, pierdut și mut?
In suflet, mă apasă dorul,
Şi-n gândul meu, eşti tu mereu,
Aș vrea să-ți fiu aproape iar,
Să te stiu acolo, in locul meu.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
أندريه
Ești ca și o Floare,înțepătoare
Ca și un fir de trandafir
Prea frumoasă prea deșteaptă
Dar totodată ticăloasă🫶🏻
Ești ca și luna numa-i una
Vreau ca tu să-mi fi furtuna
Doar eu să te învelesc cu duna
Pentru totdeauna❤️
Ești o Zeiță pe pământ
Doar lângă tine am așezământ
Cu tine aș fi de neînfrânt
Cu tine aș face față la vânt🫵🏻
Ești focul care-n mine arde
Pentru tine aș da miliarde
Dar tu ai prea mari standarde
Așa că poate te voi pierde :((
Ești spinul care mă rănește
Dar poate de aici pornește
Ce-a ce ne unește
Poate asta-i ce-a ce ne strunește 👣
Îmi aduc aminte prima oară când ne-am văzut
A fost ceva neprevăzut
Dar în același timp ceva nemaivăzut
Și de atunci ne-am tot revăzut 👥
Când te vedeam inima îmi tresărea
Inima din piept îmi sărea
Și doar atunci soarele răsărea
Și dragostea mea pentru tine se mărea🫀
Tu așa timidă erai
Atunci poate să nu ne fi întâlnit preferai
Când nu îmi vorbeai inima mi-o secerai
Și mi-o încarcerai🗣️
Dar eu nu am vrut să mă las
Mereu voiam să aud doar al tău glas
Într-un final a trebuit să mă fi retras
Și atunci în urmă am rămas🖐🏻
Dar dragostea n-a încetat
Inima pentru tine bătea neîncetat
Contul mereu ți l-am cercetat
Și că de lângă tine am plecat am regretat 👐🏻
Dar într-o zi te-am reîntâlnit
Eu la tine am venit
Asta nu ți-a prea convenit
Poate așa ne-a fost menit 🤔
Eu atunci m-am îndepărtat
Presiunea n-am suportat
și ca și rezultat
Inima cu lacrimi mi-am consultat😥
Dar toate astea au trecut
Și într-o zi un cadou ți-am făcut
Și de acolo a început
Și chiar la o întâlnire ne-am văzut :))
La final de seară eu să te pup am vrut
Dar nu am putut
Dar măcar în brațe m-ai ținut
Și tare mult mi-a plăcut 🥰
De atunci mereu înapoi încerc să ajung Poate cândva buzele am să ți le sărut
Asta ar fi foarte plăcut
Dar momentan ăsta-i un lucru necunoscut😇
Într-o zi în brațele tale voi fi
Și nimic nu ne va m-ai despărți
Buzele tale voi simți
Și le voi prețui❤️❤️❤️
amintiri /3
manifestul
celor 2000 de cuvinte
încă tulbură
primăvara încrâncenată
de la praga....
lanțuri din:
soldați,
avioane
și tancuri
sunt aruncate pe străzi,
pentru
a zdrobi năzuința de libertate;
mamăăă.... invadatorii sunt chiar aliații!
Un ultim gând
Un ultim gând,
De-aș putea să îți mai spun,
Un ultim vers
Dintr-o strofă oarecare.
Să vin lângă tine
Si să te strâng in brate,
Să-ți șoptesc
Că te iubesc.
Însă e prea târziu,
Dar ultima mea nozăință
Ești chiar tu,
Iubito!
Focul inimii
Iubita mea, te port ca pe-un blestem,
dar și ca pe-o comoară otrăvită,
tu-mi ești și iad, și crin, și lemn,
iar viața mea, în tine-i răstignită.
Ești leacul care-mi frânge vindecarea,
și steaua ce nu vrea să mai apună,
o pasăre ce-și caută pierdută zarea,
zburând în cerc sub razele de lună.
Și, de-ai pleca, aș fi un gol sălbatic,
un chin tăcut, și greu, fără salvare,
căci te iubesc enorm, ca un fanatic,
otrava mea, balsamul ce mă doare.
Iubita mea, te port ca pe-un păcat,
ce-mi sapă-n carne urme adâncite,
și nu te las, căci zeii m-au avertizat,
că doar prin tine mi-s visele-mplinite.
În focul stins tu ești ce mă aprinde,
o umbră vie în prag de agonie,
și chiar de firul vieții s-ar desprinde,
te-aș duce-n rai, cu ultima-mi beție.
În locul meu
Sărut dragă mâna ta,
Dulce cuget de angelism,
Sper să-ți pot revedea,
Ochii tăi, pictați din basm.
Te văd în vise-n fiecare noapte,
Privirea ta mă urmărește tăcut,
Și mă întreb, oare mă vei căuta,
În lumea mea, pierdut și mut?
In suflet, mă apasă dorul,
Şi-n gândul meu, eşti tu mereu,
Aș vrea să-ți fiu aproape iar,
Să te stiu acolo, in locul meu.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Other poems by the author
Între lumini și întuneric
Mă privea printre zăbrele
Partea mea întunecată;
Să-i deschid porțile mele
Spre căsuța -mi ferecată?..
Ori să mă lupt, confuză
Cu prezența ei în mine,
Tremurând din buză
Mă dezbrac de haine
Și -n oază mlăștinoasă
M-adancesc păn la bărbie,
Pe -o vreme sumbră și cețoasă.
Și cu veșmânt din măl și ploaie
S-o iau la goană pe cărare
Prin foșnet de pădure,
Unde răgete de fiare
Mă străpung,mă -nfioară.
Umbre hâde și bizare
Îmi taie calea, mă -nconjoară
Și nu mai pot, mă prăbușesc
Îngrozită, fără vlagă;
Din coșmar să mă trezesc,
Mă agăț de -o creangă
Din răsputeri să mă ridic.
Și cu setea gurii de izvor,
Între lumini și întuneric
Să răzbat,din nou să zbor...
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
Strigătul tăcerii
Ticăitul unui ceas
Din suflul tăcerii
Fredona la pas
Clipocitul vremii..
Picaturile de apă,
Scurgăndu-se -n ison,
În liniștea ce țipă
Pe același ton..
Scârțâie din balamale
Suflată de vânt,
În cadență de vocale
Tihna din cuvânt.
Mută negura,se lasă
Pe-a pleoapelor clipeală
Și pacea unduioasă
Alunecă pe pardoseală..
Calmul cerului -nstelat,
De răsunet năbușit,
Fu subit străfulgerat
De un strigăt amorțit..
Toamna
Zbărcesc frunzele uscate
Fața netedă de scoarță
Pe cărările-nfundate
în puzderie de ceață.
Suflă vântul năucit
peste norul ce fumegă
Din trupul ruginit,
Desprins de pe o creangă
Aripi golașe-n stoluri
Văzduhul împânzirä,
Cuibărindu se de goluri,
În depărtare se topirä.
,ploi mărunte- n tropäit
Tin isonul pașilor,
Schițänd câte-un plescäit
Prin crăpătura ușilor.
Bolta cerne n friguratä
Din năframa cenușie
Peste ziua spulberatä
Din a nopții inerție..
Din nou spre soare
Steaua mea s-a stins,
Frunza palidă,a plâns,
Raza gândului ardea
Visului ce -mi surâdea..
Mă udă bolta cu cenușă,
Arunc cheia de la ușă,
Că să nu mă -nchid în casă,
Zdrențuită și ploioasă...
Îmi pierd urmele în zare
Și amintirile în mare;
Mă vindec când mă doare
Și zbor din nou spre soare..
Între lumini și întuneric
Mă privea printre zăbrele
Partea mea întunecată;
Să-i deschid porțile mele
Spre căsuța -mi ferecată?..
Ori să mă lupt, confuză
Cu prezența ei în mine,
Tremurând din buză
Mă dezbrac de haine
Și -n oază mlăștinoasă
M-adancesc păn la bărbie,
Pe -o vreme sumbră și cețoasă.
Și cu veșmânt din măl și ploaie
S-o iau la goană pe cărare
Prin foșnet de pădure,
Unde răgete de fiare
Mă străpung,mă -nfioară.
Umbre hâde și bizare
Îmi taie calea, mă -nconjoară
Și nu mai pot, mă prăbușesc
Îngrozită, fără vlagă;
Din coșmar să mă trezesc,
Mă agăț de -o creangă
Din răsputeri să mă ridic.
Și cu setea gurii de izvor,
Între lumini și întuneric
Să răzbat,din nou să zbor...
Turturică,iar doinești
Turturică,iar doinești,
Când mută e suflarea,
Dorului,ce-l tăinuiești,
Jertfindu-ti iubirea.
Zăbovești din ciripeală
Ecoul să -l adulmeci
Din oaza -n clipoceală
Și din șoaptele reci.
Nici un reflex nu dibui
Și cu pliscul umezit
Trilul ți -l continui
Din patos slobozit.
Chiar nu ostenești defel,
Nici când te umflă vântul,
Legănându-te nițel,
Glăsui stoic , cântul.
Ai tăcut dis-de-dimineață
Și te -ai înălțat la cer,
Risipindu -te în ceață
Pe aripi noi,de înger...
Tată
Chipul tău nins
De ridurile vremii
M a copleșit de plâns
Pt trecutele decenii.
Ochii tăi blajini,
Captivi în povestiri,
Depănănd imagini,
Curgeau în amintiri.
Cu emoția culeasă
De pe obrazul drag
Așterneai pe masă
Pozele n șirag.
Îmi lipsești enorm
În golurile ascunse;
Regretele discern
Pt clipele apuse.
Tată, mâinile ți sărut,
Ce au idem,iz de pâine,
Adulmecăndu l din trecut,
Ce I duc dorul azi și mâine...
Strigătul tăcerii
Ticăitul unui ceas
Din suflul tăcerii
Fredona la pas
Clipocitul vremii..
Picaturile de apă,
Scurgăndu-se -n ison,
În liniștea ce țipă
Pe același ton..
Scârțâie din balamale
Suflată de vânt,
În cadență de vocale
Tihna din cuvânt.
Mută negura,se lasă
Pe-a pleoapelor clipeală
Și pacea unduioasă
Alunecă pe pardoseală..
Calmul cerului -nstelat,
De răsunet năbușit,
Fu subit străfulgerat
De un strigăt amorțit..
Toamna
Zbărcesc frunzele uscate
Fața netedă de scoarță
Pe cărările-nfundate
în puzderie de ceață.
Suflă vântul năucit
peste norul ce fumegă
Din trupul ruginit,
Desprins de pe o creangă
Aripi golașe-n stoluri
Văzduhul împânzirä,
Cuibărindu se de goluri,
În depărtare se topirä.
,ploi mărunte- n tropäit
Tin isonul pașilor,
Schițänd câte-un plescäit
Prin crăpătura ușilor.
Bolta cerne n friguratä
Din năframa cenușie
Peste ziua spulberatä
Din a nopții inerție..
Din nou spre soare
Steaua mea s-a stins,
Frunza palidă,a plâns,
Raza gândului ardea
Visului ce -mi surâdea..
Mă udă bolta cu cenușă,
Arunc cheia de la ușă,
Că să nu mă -nchid în casă,
Zdrențuită și ploioasă...
Îmi pierd urmele în zare
Și amintirile în mare;
Mă vindec când mă doare
Și zbor din nou spre soare..