4 ...

colaj//2

fior de singurătate,

cerul-și apleacă tâmpla rece,

mai aproape

de zbuciumul valurilor.

 

șuvițe de păr argintiu,

intr-un zbor frenetic  de fluturi ,

ating copacii.

 

câțiva călători solitari,

așteaptă

la colțuri de străzi

sau după garduri,

chemarea

la cină.

 


Category: Diverse poems

All author's poems: Anișoara Iordache poezii.online colaj//2

Date of posting: 31 января

Views: 69

Log in and comment!

Poems in the same category

Rugă!

Venim acum la Tine, Tata Ceresc,

Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,

Iar pentru toți care în trup trăiesc,

Aceasta nu a fost vreodat' închisă

 

Mai știm că Tu ești printre oameni,

Și vezi necazul nostru pe pământ,

Simțim că Tu în noi iubire sameni,

De când ne naștem pân' la mormânt

 

Pe Tine cu  toții te mărturisim,

La Tine găsim și binecuvântare,

În Tine permanent descoperim,

Iubire, dragoste, nădejde și iertare

 

Prin rugăciune noi toți te lăudăm,

Pentru tot binele făcut la omenire,

Dar tot mai des pe Tine te rugăm,

Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire

 

La Tine știm că totul e cu putință,

Și chiar iertarea celor cu păcate,

Când ei mărturisesc și au voință,

Ca cele rele, să nu mai fie repetate

 

Tu pe pământ cu dragoste-ai venit,

Pe noi să ne salvezi de la pieire,

Iar oamenii cei răi te-au răstignit,

Și de băut ți-au dat oțet și fiere

 

Povățuire la Tine cerem mereu,

Că știm că Tu ești întelepciune,

Și călăuză dreaptă vreau și eu,

Să-mi fii pe cale, către mântuire

 

Știm că Tu ești viață, cale, adevăr,

Și ne iubești pentru că ești iubire,

La Tine numărat e fiecare fir de păr,

Și faptele făcute, celor în nevoire

 

Noi te rugăm să ne ajuți, să biruim,

Mândria noastră, prin smerenie,

Invidia, prin dragoste și bucurie,

Iubirea de arginți, prin milostenie,

A noastră desfrânare, prin înfrânare

Și lăcomia de zi cu zi, prin cumpătare,

Pentru mânie, ne dă noua răbdare,

Iar lenea, prin bărbăție și implicare

 

Am scris despre a lumii 7 păcate,

Și pentru care omul va fi judecat,

Mărturiseștele pentru a fi iertate,

Și să trăim departe ...de păcat!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

 

 

 

 

 

 

More ...

În descensiune de optici

Pălea un amurg violaceu.
Sub retina albă ca o perlă,
Un cusur incisiv, mai mereu,
Vedea în cuvânt de seară o gherlă.
 
Castelul, un inert șirag de turle,
Coroana, geometrie de tăblărea,
În descensiune de optici nule,
Eroticul nocturn părea o vergea.
More ...

Decebal

Încălecând el spornic
Pe nepotolitu-i șarg,
E a lui țară catarg,
Decebal, om din colnic.
 
Cum să-l pui pe el pe targ’?
Din cap, tot corpu-i tonic,
De galop, codru-i fonic.
Uite! Zorile se sparg,
 
Iar în greaua-li lumină,
Cu vuiet la cingători,
De oști valea e plină.
 
Ce mai poți ști tu acum?
Ce vei face, dace?... Mori,
‘Vântă-ți tretinu-ți în scrum!
More ...

PÂNZA PICTĂRII

Viața poate fi grea,
Viața poate fi și ură
Și începi a te gândi,
La tot ce e rău în lume.

 

Lumea poate fi chiar dură,
Apăsându-te, și ingropându-te.
Și tu, omule, î ncepi a te gândi...
Și încet, începi a mormăi.

 

De ce sunt afectat de tot ce-i rău?
Hey tu, da tu, minune srălucitoare,
Doresc enorm, sa-ți zic ceva..
Că viața nu-i așa de rea, si grea!

 

Viața e doar inceputul unei aventuri,
Dar tu, ia doar pensula și pictează.
Desenează momente fericite, senzații..
Pictează-ți pe pânză propriați viață.

More ...

Frica zilelor de mâine

De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți,
De neguri de griji spre-a ta pâine
Ți-e părul albit cât de trei coți.
 
Din ușă-n ușă, ca un câine,
Din porți în porți, prin bande de hoți,
De frica zilelor de mâine,
Nici să dormi parcă tu mai poți.
 
Și disperi, trebuie-ți bani să scoți,
Din racle, case, pân’ poimâine,
De-oriunde avea-vei să socoți,
Dar învins chiar și răspoimâine
De frica zilelor de mâine.
 
More ...

Ca pasărea din aripi

Bat ca pasărea din aripi în sucul primordial,
rup anii cu vioiciune lipsită de sațiu
printre crengile trosnind de vânturi târzii,
pierdut mi-e capu-n stele închipuite,
fără nume,
fără soț.
Îmi pătrund bacante în încăpere, să mă cheme la marile desfrâuri,
la curgerile neostoite de alese deziluzii;
semne le fac, dornic tare, în semn de aprobare.
Și mă prinde una de mână,
și caută să mă potrivescă în șiruri de peltici pețitori
de drăgăstoase atingeri și abulite vise ale vălurilor ‘bastrei mări.
Mărșăluim cu voie, cu zor
peste cadavre de naivi juveți,
de domni versați, de reputați intelecți,
intrând în aburindele văi necunoscute norodului.
Și degeaba ne-au conjurat copilandri, fete,
femei văduvite și babe lăcrimând
să nu trecem granița spre nicăieri,
că noi nu auzeam decât șoapte dulci de nimfete,
nu vedeam decât unduiri de coapse virgine,
decât sâni netezi și dalbi, ochi suavi și buze fine.
Dar cum trecurăm poarta spre neștiut, duzini de
drage trupuri apărură-ne-nainte,
și fiecare dintre noi, flăcăi de însurătoare, merse
să adoarmă în poale de fantezie.
Dar când, de drag, mă apropiam mai cu dornicie,
o izbitură îmi răsună tare,
ca de un metal scrâșnind în agonie.
Ce să fie oare?
Dintr-o spărtură în trupul navei,
șuvoaie reversări de ape nu conteneau să vie...
Pasărea din aripi ce bătea...
era, de fapt, prinsă în colivie...
More ...