Toamna plânge
Toamna plânge, plâng și eu cu ea...
Cad frunzele, cad lin din copaci
Inimile noastre cad și ele în gol,
Un gol nesfărșit
Pe care nu îl mai putem evita.
Toamna plânge, plâng și eu cu ea și fără putere,
Rămânând goală
Ai luat totul cu tine cănd ai plecat,
Iar eu am rămas aici, cu toamna care plânge și plâng și eu cu ea...
Category: Love poems
All author's poems: Monica-Gabriela Mare
Date of posting: 29 декабря 2022
Views: 702
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Interminabila iubire
Poem: Simfonie stelară
Editura Cartier lansează un nou volum: „Limba de hârtie” de Tamara Cărăuș
Poem: Poem pentru suflet
Poem: Sensul
Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)
Poem: Tu, care te numeşti femeie
Poem: Frumoasa mea!
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”