Toamna plânge
Toamna plânge, plâng și eu cu ea...
Cad frunzele, cad lin din copaci
Inimile noastre cad și ele în gol,
Un gol nesfărșit
Pe care nu îl mai putem evita.
Toamna plânge, plâng și eu cu ea și fără putere,
Rămânând goală
Ai luat totul cu tine cănd ai plecat,
Iar eu am rămas aici, cu toamna care plânge și plâng și eu cu ea...
Category: Love poems
All author's poems: Monica-Gabriela Mare
Date of posting: 29 декабря 2022
Views: 450
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Toamna
Poem: Mama
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Octombrie de George Topârceanu în engleză
Poem: Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Cer fără stele
Poem: La Multi Ani, femeie!
Din ce trăiesc scriitorii