Te rog...
Primește-mă te rog în brațele ce le iubesc
Mi-e dor să le mai simt căldura
Să le sărut.... cu ele să mă învelesc
Pielea mea să le mai simtă aroma.
Privește-mă din nou, la fel ca prima oară
Mi-e dor să te mai văd zâmbind...
Îmi amintesc și rațiunea își pierde culoarea
Și nu-mi doresc decât o clipă să mai fim.
Sărută-mă din nou pe frunte la fel ca prima dată
Să simți din nou cum tremur toată
Să îmi vorbești în șoaptă să mă liniștesc
Oh Doamne! Ce dor imi e acel fior să-l mai trăiesc...
Cuprinde-mă te rog o ultimă dată
Nu te mai preface rece...fără sentimente
Amândoi tânjim după o îmbrățișare banală
Ce-ar lăsa în urmă, povestea fără regrete...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 15 февраля
Views: 163
Poems in the same category
Umbre vii ale codrilor senini
Umbre vii ale codrilor senini
Trilul florilor răsunătoare din priviri
Pământul ce mustește a viața
Curge lin și îmbietor
Liniștea ce o parcurg
Printre verdele senin
Un bondar ce caută
Nectarul și parfumul vieții sale,
În el se întrezărește
Frumusețea și liniștea naturii.
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
Umbre vii ale codrilor senini
Umbre vii ale codrilor senini
Trilul florilor răsunătoare din priviri
Pământul ce mustește a viața
Curge lin și îmbietor
Liniștea ce o parcurg
Printre verdele senin
Un bondar ce caută
Nectarul și parfumul vieții sale,
În el se întrezărește
Frumusețea și liniștea naturii.
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
Other poems by the author
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Visul unei amintiri
Mi-e visul cu tine rămas o tristă amintire
Zile și nopți trec ca un sumbru coșmar
Vis spulberat intr-o seară rece și amară
De toamnă, în luna lui brumar..
Te-am întâlnit atât de-ntâmplător
Şi mi-ai rămas un simplu trecător
Azi suntem din nou doi străini
Legați de-un pumn de amintiri..
De-aș putea sa te rog ceva..
Da-mi înapoi și sufletul şi inima
Da-mi speranța ce o aveam cândva
Ca vei pleca frumos din viața me..
Lasă-mi în dar acel unic vis alb,
Ce mi-a umplut paharul o vară
Și visul dulce, roșu, ce ne-a legat,
Destinele-ntr-o zi de primăvară.
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...
Vin cu amintiri
Și îmi trec zilele amintindu-mi cu dor
De al meu prim vin Merlot
De notele roșii ce mă duceau în visare
Si cum mă simțeam... ca-ntr-o îmbrățișare.
Și mi-au trecut veri cu al tau blanc în gând
Și zile-ntregi l-am pomenit sperând
Să-ți amintești c-ai fost cel ce mi-a arătat
Taina vinului bun... dar nu... n-a contat.
Și îmi trec zilele mințindu-mă frumos
Că ai păstrat din promisul Sauvignon
Că te gândești când savurezi Bordeaux,
Și ții o sticlă pitită sub torpedo...
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Recurs final
Azi fac recurs ultima oară
M-am saturat amintirea ta să doară
Mi-ajunge de când duc cu mine război
Vreau sa te uit...ma vreau pe mine-napoi.
Dar cine m-ar putea judeca...
De-un an și ceva, pledez doar împotriva mea
Pentru singura vină ce o recunosc
C-am sperat în vise ce azi nu mai au rost...
Azi fac recurs ultima oară
N-am să mai las tăcerea ta să doară
Prea mult timp petrecut în așteptare
Pentru cel ce n-am avut nici o valoare...
Azi fac recurs ultima oară
Pentr-o poveste...cândva un soare
Ce s-a stins în dureri și doruri amare
Fără un vin și-o ultimă îmbratișare...
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Visul unei amintiri
Mi-e visul cu tine rămas o tristă amintire
Zile și nopți trec ca un sumbru coșmar
Vis spulberat intr-o seară rece și amară
De toamnă, în luna lui brumar..
Te-am întâlnit atât de-ntâmplător
Şi mi-ai rămas un simplu trecător
Azi suntem din nou doi străini
Legați de-un pumn de amintiri..
De-aș putea sa te rog ceva..
Da-mi înapoi și sufletul şi inima
Da-mi speranța ce o aveam cândva
Ca vei pleca frumos din viața me..
Lasă-mi în dar acel unic vis alb,
Ce mi-a umplut paharul o vară
Și visul dulce, roșu, ce ne-a legat,
Destinele-ntr-o zi de primăvară.
Îl simt...
Închid ochii si îl simt
Îl simt adânc în mine
Papilele nu se dezmint
Simt gust de fericire...
Un dor de vin imi vine
Năvalnic mă-mpresoară
Nu l-aș pierde vreodată
E dulcea mea povară.
Închid ochii și îl simt
Sa plâng imi vine de-al său dor
Un dor ce nu piere nicicând
Doar zace intr-un pahar gol.
Ii simt mirosul...o dulce adiere
Se pitește în sufletul ce îl dorește
Îmi umple paharul de poezie
De-un an visul mi-l hrănește...