Tăcere
N-am mai vorbit demult cu tine,
Dar nici nu pare să îți pese,
Pe buzele ce-mi sunt străine,
Păianjenii au început să țese.
Sunt scrib de când nu mai vorbesc,
Adio, îmi scriu în fiecare zi pe față,
Aş vrea să strig că te iubesc,
Dar parcă-s mut de-o viață.
Limbajul corpului am învățat,
Și-s strălucit în pantomimă,
Şi n-am crezut cu adevărat,
Că a vorbi este egal cu crimă.
Mai bine aș fi și orb, și surd,
Să nu mai știu nimic de tine,
Și n-aș vedea ceva absurd,
Dac-ar urla cuvintele în mine.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Un geamat
Poem: Bunicii nu mă tolerează (și nici eu pe ei)
Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018
Poem: Acolo sus pe cerul plin de stele
Poem: Dragoste!
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: Citește, visează,iubește!
Poem: Lecţia despre cub de Nichita Stănescu în daneză
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice