Suflet rătăcit
Privesc cerul, dar nu mai văd stelele,
Doar umbrele triste ale iubirii mele.
Ochii mi-s grei de amintiri nemuritoare,
Iar glasul cel spart e vrajit de-o poveste muritoare.
Te văd în vise, dar nu poți să mă simți,
În inima ta, dragostea s-a stins,
Iar eu rămân prizonier în propria-mi durere,
Un suflet rătăcit, o inimă ce cere.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Mai mult...
Poem: Pasarile
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: În surdină
Poem: State of flow
Aforisme despre limbă, poezie, literatură
Poem: Zilele...
Poem: Urme
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte