Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 3 decembrie 2024
Vizualizări: 230
Poezii din aceiaşi categorie
Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Amintire
Amintiri rostogolite,
Pe obrazul meu plăpând,
Stau în lacrimi urgisite,
Dintr-un suflet prea flămând.
Flămând de simțuri, de iubire,
Ceva ce n-a trăit demult,
Respirând dintr-o amintire,
Uitată într-un colț prea mult.
A înviat cu amintirea,
Dulce-amară a durului trecut,
Trezită a fost, din cușca ei, iubirea,
Năpustind asupra sufletului mut.
S-a zvârcolit în ale sale lanțuri,
A dat din coate și a pătimit,
Iubirea s-a târât prin mii de șanturi,
Până la sufletul cel pustiit.
Și-a luat ce-a fost al ei menit,
Pe suflet a pus stăpânire,
De-acum durerea n-a venit,
Rămâne-n vechea amintire.
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Te vreau...
Neliniște profundă
În suflet simt că am.
Durerea mă inundă
C-atunci când te pierdeam.
Căci te-am iubit pe tine
Cum n-am iubit niciuna
Și vreau ca tu cu mine
Să fii întodeauna.
Te vreau numai pe tine,
Dar eu nu știu când fi-va
Să vrei a fi cu mine
Pe veci Polară Diva.
Scumpei mele soții Valeria, 08 Februarie 2023, ora 06:30
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Privește astăzi pe acele geamuri...
Privește astăzi pe acele geamuri
Ce bat spre-ograda gândului plăcut,
În care și acum, dormind sub ramuri,
Te-așteaptă marca timpului pierdut.
De mult în sinea ta domnește frica
Prezentului acesta-ncrâncenat...
Hai, leapădă-l tu și rămâi ca mica
Făptură ce cu sorii a jonglat!
Mă întristează să te văd cum suferi,
Știindu-ți dragul suflet delicat,
Precum era și vântul printre nuferi
În dimineața când ne-am sărutat...
Doresc pe ea s-o porți c-un țel în minte,
Pân’ vei uita că nu am să-ți mai scriu...
Dar chiar și-așa, eu, dintre crengi, cuminte,
Voi răsări mereu cu glasul viu.
(Imagine de fundal: Jill Clardy)
Amintire
Amintiri rostogolite,
Pe obrazul meu plăpând,
Stau în lacrimi urgisite,
Dintr-un suflet prea flămând.
Flămând de simțuri, de iubire,
Ceva ce n-a trăit demult,
Respirând dintr-o amintire,
Uitată într-un colț prea mult.
A înviat cu amintirea,
Dulce-amară a durului trecut,
Trezită a fost, din cușca ei, iubirea,
Năpustind asupra sufletului mut.
S-a zvârcolit în ale sale lanțuri,
A dat din coate și a pătimit,
Iubirea s-a târât prin mii de șanturi,
Până la sufletul cel pustiit.
Și-a luat ce-a fost al ei menit,
Pe suflet a pus stăpânire,
De-acum durerea n-a venit,
Rămâne-n vechea amintire.
Daca n-ai fi tu daca n-ai fi tu
Daca n-ai fi tu soarele s-ar stinge pentru mine,
Gândul meu ar fi val zbuciumat,
Inima ar rătăci printre ruine..
Daca n-ai fi tu, lumina din ochi ar pieri,
Te-as cauta ca un nebun printre amintiri,
Si-ntr-un final as adormi,devenind trecut..
Așadar,ramai,ramai te rog,ca sa pot trai..
Te vreau...
Neliniște profundă
În suflet simt că am.
Durerea mă inundă
C-atunci când te pierdeam.
Căci te-am iubit pe tine
Cum n-am iubit niciuna
Și vreau ca tu cu mine
Să fii întodeauna.
Te vreau numai pe tine,
Dar eu nu știu când fi-va
Să vrei a fi cu mine
Pe veci Polară Diva.
Scumpei mele soții Valeria, 08 Februarie 2023, ora 06:30
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Alte poezii ale autorului
Rugăciune !
Mă rog pentru tine ,mă rog pentru noi ,
Cerul e departe ,ochii ne sunt goi,
Buzele sunt strânse ,doar inima bate.
Roagă-te ,păgâne cât gândul mai poate...
Mă rog pentru tine ,mă rog pentru toți,
Lumea e plină de păgânii și de hoți.
Frate lângă frate n-au loc împreună
Nu-i loc pe lume de atâta minciună.
Dacă ar fi să știți ,bieți părinți ai noștri
Câte vorbe grele-s pe umerii voștri,
Câtă dușmănie este într-o privire !...
Văd ,aud și-s plin de uimire !!!
Roagă-te copile cu suflet curat
Pentru bunic ,tată sau cumnat
Să găsească vorba dulce din bătrâni
Să spui -Tatăl nostru-și apoi să te închini.
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
S-au întors rândunelele !
Cea mai mare parte a vieții o petrecem la muncă :fie în spitale ,în școli
în fabrici și uzine ,pentrcă toți muncim ,din asta trăim.Cât timp ne rămâne
să-l petrecem în natură? Doar cei ce trăiesc în ea .Ceilalții în concedii ,în
zile libere .Așa mi s-a întâmplat și mie .Abia când am ieșit la pensie m-am
împrietenit cu natura și am văzut cât de frumoasă și minunată poate fi .
Am o căsuță la țară unde fug de câte ori am timp .E mult de lucru ,
dar și bucuriile sunt pe măsură .După ce termin treaba ,vorba vine ,treaba
nu se termină niciodată , dar iau un respiro să văd ce mai am de făcut .Așa
mi s-a întâmplat și în dimineața asta .Puțin obosit după șutul de dimineață
mi-am făcut o cafea mare și am ieșit pe balansoarul de pe terasă îmbrăcat
în flori și verdeață și admir ce văd :natura în toată splendoarea ei .Nici nu știu
încotro să-mi arunc ochii .La capătul grădinii mă așteaptă o barcă pregătită să
ies pe lacul plin de nuferi ,împrejmuit de stuf și papură,în care soarele se oglindește
păsările se gospodăresc în felul lor și broscuțele dau concerte răsunătoare .
Rămâi fermecat și uiți de tine .De aici de pe terasă ,dacă mă uit dreapta ,văd
rânduri de vie, tocmai înflorită ,ce se leagănă în vânt .Tot în vale am însămânțat
tot ce-mi trebuie .Au început să răsară ,dornice de viață .În partea stângă e livada
care arată de nota zece .Pomii tualetați ,cu trunchiurle albe ,văruite ,solul răscolit ,
roiuri de albine colindă florile încărcate cu polen .Unde să te uiți ?Cum să nu te bucuri
când vezi în jur atâta viață?
Totuși se întâmplă ceva ciudat .Un cârd mic de rândunele s-au oprit pe ramurile
smochinilor de lângă mine și-mi vorbesc pe limba lor .Minunea e că rândunelele nu
au mai venit pe aici ,să tot fie cam cinci ani .Le-am simțit lipsa .Cuiburile lor sunt
întregi .De mi-ar putea spune ce s-a întâmplat ?O pereche s-a așezat pe masa mea
ciripind .Cred că ele mă cunosc ,sunt stăpânele cuibului .Au plecat urmărite de mine ,
după ce au inspectat tot Am rămas amărât ,gâdindu-mă ce nu le-a plăcut .
Dar nu după mult timp s-au întors ,au dat câteva rotocoale deasupra mea și s-au
apucat să reparații la cuib ,poate să-și schimbe mobila ...Întâmplarea m-a bucurat
tare mult .Acum am cu cine vorbi...Poate le voi invita la cafea...
SOARTA
Martor iau pe Dumnezeu
La nimeni n-am făcut rău,
Poate am păcătuit
Doar păcate mărunțele
Că-i lumea plină de ele.
Dar cât am pătimit
Pentru că te-am iubit.
O POVESTE PENTRU TINE
Ledy și Attos - continuare-
Dar și la voi , ca și la voi oameni ,fericirea nu ține o veșnicie .
Într-o zi nefastă nu pot s-o numesc altfel, un hoț de câini de rasă
a smuls lesa din mâna stăpânului meu Andy și m-a aruncat
într-o dubiță . Nici nu mă desmeticisem bine că și pornie în mare
viteză spre marginea orașului..Am ajuns într-o curte mare plină de
buruieni înalte, care avea o casă părăsită în mijlocul ei , m-a legat
de un gard și...a uitat să-mi dea de mâncare câteva zile, sau să-mi
lase o găleată cu apă.V ă dați seama ,dragi copii cân de nenorocit
am fost în zilele acelea.Îmi era dor de stăpânul meu și de zilele cele
frumoase.Eram sigur că ocolo am să mor de foame și de sete.
Eram disperat încât am început să urlu de răsunau împrejurimile .
Sau strâns un grup de copii ,care nu știau de ce urlu ,că mi-e foame
și mi-e sete si au început să arunce cu pietre și bețe peste gard,
cu care m-au lovit .A m încercat să rup lanțul,chiar aș fi fost în stare
sâ-i și mușc deși asta nu am făcut-o niciodată.
Vine ziua când se apropie hoțul cu un cumpărător se înțeleg
și mă dă în primire De la început am înțeles că noul stăpân nu mă iube-
ște dar avea nevoie că era paznic asta era serviciul lui. Adesea uita
că și eu trebuie să mânânc și să beau apă,iar de dormit ,dormeam pe
unde apucam.Când era cald ,pe jos ,iar când era frig tare ,tânjeam după
cușca mea cu blană de oaie.Flămând și jegărit m-am îmbolnăvit .
Nu mai doream nimic ,eram trist ,duceam o viață de câine.!...
Într-o seară ,când mă aflam într-o sală de Bingo ,s-a apropiat de
mine o fată ,care m-a mângâiat fără teamă și l-a întrebat pe paznic cum mă
cheamă?
-Atos ,i-a răspuns paznicul ,l-am cumpărat pentru aspectul lui fioros
dar nu-i bun de nimic ...e blând ca o pisică. ți-l dăruiesc dacă vrei .
-Îl vreau ,a spus fata ,continuând să mă mângâie.Îl vreau!...Și uite
așa ,am ajuns în casa Claudiei . Când m-a prezentat familiei într-un apartament
toți s-au ascuns pe unde au putut ,pănă ce Claudia i-a lămurit de ce sunt în stare....
Atunci m- am zis că este și un Dumnezeu al câinilor....am nimerit-o cum nici nu am
visat!...Toți mă iubeau , mă luau la plimbare ,mă îngrijau mă gândeam că merită
să-mi dau și viața pentru ei.Dar familia a ajuns la concluzia că nu sunt căina de
apartament,și că tare am să fiu fericit la casa de la țară unde am loc unde să mă
joc .Acolo am fost cel mai fericit cățel și încă cevva :acolo am găsit pe cea mai bună
prietăna a mea pe cățelușa Ledy o pechineză simpatică care făcea cele mai nostime
năzdrăvănii. Și câte nu făcea Ledy?La capătul din vale a curții unde aveam o portiță
,în zilele toride de vară făceam baie în lacul Pochina ,primeam pește proaspăt de la
pescarii locului .Toți pescarii mă iubeau,dar și eu pe ei.
Hoinăream împreună cu Ledy prin livezile și grădinile din jur și ne întorceam
acasă obosiți și plini de curnuți ...ce pățea biata Ledy până scpa de ei ,nu vreau să
vă spun....
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
Rugăciune !
Mă rog pentru tine ,mă rog pentru noi ,
Cerul e departe ,ochii ne sunt goi,
Buzele sunt strânse ,doar inima bate.
Roagă-te ,păgâne cât gândul mai poate...
Mă rog pentru tine ,mă rog pentru toți,
Lumea e plină de păgânii și de hoți.
Frate lângă frate n-au loc împreună
Nu-i loc pe lume de atâta minciună.
Dacă ar fi să știți ,bieți părinți ai noștri
Câte vorbe grele-s pe umerii voștri,
Câtă dușmănie este într-o privire !...
Văd ,aud și-s plin de uimire !!!
Roagă-te copile cu suflet curat
Pentru bunic ,tată sau cumnat
Să găsească vorba dulce din bătrâni
Să spui -Tatăl nostru-și apoi să te închini.
DIALOG
Dacă tot ne spui povești
Bunicule ,bun și drag
Spune-mi cum era odată
Când te îndrăgosteai de o fată?
-Nepoțelul meu cel drag
Nu știu când ai crescut ,
Mai ieri te purtam pe gât
Și tu spuneai : SUNT MARE!
-De atunci vremea a trecut .
Acum ,vezi cât am crescut!.
-Care e întrebarea ,spune
Nu te mai jena?
-Bunicule ,vreau să-mi spui :
Cum e când iubești întăi?
-E o întrebare curioasă!.
Fata, e cu tine în clasă?
-Dragul meu pe vremea mea
-Lucrurile stăteau altcumva :
Eram matur ,mă liberasem din armată ,
Și da ,m-am îndrăgostit de o fată
Cu ea mi-am trăit ,viața toată !...
S-au întors rândunelele !
Cea mai mare parte a vieții o petrecem la muncă :fie în spitale ,în școli
în fabrici și uzine ,pentrcă toți muncim ,din asta trăim.Cât timp ne rămâne
să-l petrecem în natură? Doar cei ce trăiesc în ea .Ceilalții în concedii ,în
zile libere .Așa mi s-a întâmplat și mie .Abia când am ieșit la pensie m-am
împrietenit cu natura și am văzut cât de frumoasă și minunată poate fi .
Am o căsuță la țară unde fug de câte ori am timp .E mult de lucru ,
dar și bucuriile sunt pe măsură .După ce termin treaba ,vorba vine ,treaba
nu se termină niciodată , dar iau un respiro să văd ce mai am de făcut .Așa
mi s-a întâmplat și în dimineața asta .Puțin obosit după șutul de dimineață
mi-am făcut o cafea mare și am ieșit pe balansoarul de pe terasă îmbrăcat
în flori și verdeață și admir ce văd :natura în toată splendoarea ei .Nici nu știu
încotro să-mi arunc ochii .La capătul grădinii mă așteaptă o barcă pregătită să
ies pe lacul plin de nuferi ,împrejmuit de stuf și papură,în care soarele se oglindește
păsările se gospodăresc în felul lor și broscuțele dau concerte răsunătoare .
Rămâi fermecat și uiți de tine .De aici de pe terasă ,dacă mă uit dreapta ,văd
rânduri de vie, tocmai înflorită ,ce se leagănă în vânt .Tot în vale am însămânțat
tot ce-mi trebuie .Au început să răsară ,dornice de viață .În partea stângă e livada
care arată de nota zece .Pomii tualetați ,cu trunchiurle albe ,văruite ,solul răscolit ,
roiuri de albine colindă florile încărcate cu polen .Unde să te uiți ?Cum să nu te bucuri
când vezi în jur atâta viață?
Totuși se întâmplă ceva ciudat .Un cârd mic de rândunele s-au oprit pe ramurile
smochinilor de lângă mine și-mi vorbesc pe limba lor .Minunea e că rândunelele nu
au mai venit pe aici ,să tot fie cam cinci ani .Le-am simțit lipsa .Cuiburile lor sunt
întregi .De mi-ar putea spune ce s-a întâmplat ?O pereche s-a așezat pe masa mea
ciripind .Cred că ele mă cunosc ,sunt stăpânele cuibului .Au plecat urmărite de mine ,
după ce au inspectat tot Am rămas amărât ,gâdindu-mă ce nu le-a plăcut .
Dar nu după mult timp s-au întors ,au dat câteva rotocoale deasupra mea și s-au
apucat să reparații la cuib ,poate să-și schimbe mobila ...Întâmplarea m-a bucurat
tare mult .Acum am cu cine vorbi...Poate le voi invita la cafea...
SOARTA
Martor iau pe Dumnezeu
La nimeni n-am făcut rău,
Poate am păcătuit
Doar păcate mărunțele
Că-i lumea plină de ele.
Dar cât am pătimit
Pentru că te-am iubit.
O POVESTE PENTRU TINE
Ledy și Attos - continuare-
Dar și la voi , ca și la voi oameni ,fericirea nu ține o veșnicie .
Într-o zi nefastă nu pot s-o numesc altfel, un hoț de câini de rasă
a smuls lesa din mâna stăpânului meu Andy și m-a aruncat
într-o dubiță . Nici nu mă desmeticisem bine că și pornie în mare
viteză spre marginea orașului..Am ajuns într-o curte mare plină de
buruieni înalte, care avea o casă părăsită în mijlocul ei , m-a legat
de un gard și...a uitat să-mi dea de mâncare câteva zile, sau să-mi
lase o găleată cu apă.V ă dați seama ,dragi copii cân de nenorocit
am fost în zilele acelea.Îmi era dor de stăpânul meu și de zilele cele
frumoase.Eram sigur că ocolo am să mor de foame și de sete.
Eram disperat încât am început să urlu de răsunau împrejurimile .
Sau strâns un grup de copii ,care nu știau de ce urlu ,că mi-e foame
și mi-e sete si au început să arunce cu pietre și bețe peste gard,
cu care m-au lovit .A m încercat să rup lanțul,chiar aș fi fost în stare
sâ-i și mușc deși asta nu am făcut-o niciodată.
Vine ziua când se apropie hoțul cu un cumpărător se înțeleg
și mă dă în primire De la început am înțeles că noul stăpân nu mă iube-
ște dar avea nevoie că era paznic asta era serviciul lui. Adesea uita
că și eu trebuie să mânânc și să beau apă,iar de dormit ,dormeam pe
unde apucam.Când era cald ,pe jos ,iar când era frig tare ,tânjeam după
cușca mea cu blană de oaie.Flămând și jegărit m-am îmbolnăvit .
Nu mai doream nimic ,eram trist ,duceam o viață de câine.!...
Într-o seară ,când mă aflam într-o sală de Bingo ,s-a apropiat de
mine o fată ,care m-a mângâiat fără teamă și l-a întrebat pe paznic cum mă
cheamă?
-Atos ,i-a răspuns paznicul ,l-am cumpărat pentru aspectul lui fioros
dar nu-i bun de nimic ...e blând ca o pisică. ți-l dăruiesc dacă vrei .
-Îl vreau ,a spus fata ,continuând să mă mângâie.Îl vreau!...Și uite
așa ,am ajuns în casa Claudiei . Când m-a prezentat familiei într-un apartament
toți s-au ascuns pe unde au putut ,pănă ce Claudia i-a lămurit de ce sunt în stare....
Atunci m- am zis că este și un Dumnezeu al câinilor....am nimerit-o cum nici nu am
visat!...Toți mă iubeau , mă luau la plimbare ,mă îngrijau mă gândeam că merită
să-mi dau și viața pentru ei.Dar familia a ajuns la concluzia că nu sunt căina de
apartament,și că tare am să fiu fericit la casa de la țară unde am loc unde să mă
joc .Acolo am fost cel mai fericit cățel și încă cevva :acolo am găsit pe cea mai bună
prietăna a mea pe cățelușa Ledy o pechineză simpatică care făcea cele mai nostime
năzdrăvănii. Și câte nu făcea Ledy?La capătul din vale a curții unde aveam o portiță
,în zilele toride de vară făceam baie în lacul Pochina ,primeam pește proaspăt de la
pescarii locului .Toți pescarii mă iubeau,dar și eu pe ei.
Hoinăream împreună cu Ledy prin livezile și grădinile din jur și ne întorceam
acasă obosiți și plini de curnuți ...ce pățea biata Ledy până scpa de ei ,nu vreau să
vă spun....
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.