Stii?...
Stii?... incă-mi sunt vii amintirile cu tine
Chiar de povestea a luat sfârșit între noi
Cu siguranță de 100%, dintre tine și mine
Doar mie mi-e dor, și... ne-as vrea înapoi.
Nu am reușit să avem parte de-un vin de adio
Te-ai depărtat pe silențios, atât de simplu și ușor
Și neputința, lacrimile si durerea m-au cuprins, cu brio,
Când am realizat că finalul va fi fără un vin in doi.
Mi-aș fi dorit să mă respecți măcar puțin
În 2 de sfârșit...îmbrățișați să bem un vin
...Să bem un ultim pahar de vin...
În bratele tale să-i mai simt gustul divin.
Acum e tarziu... te simt mult prea departe
Sunt luni bune de când nu ne-am vorbit...
Și realizez a nu știu câta oara, din păcate
Gând bun, îndreptat către mine...nicicând n-ai avut!
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 6 января
Views: 184
Poems in the same category
"Ja, einmal ich träumte" în turcă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Rüya sona erdi, güneş denize battı
ve uyandığımda artık seni bulamadım.
Et si tu n'existais pas în portugheză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E se você não existisse
E se você não existisse
e porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você,
sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse,
eu tentaria inventar o amor,
como um pintor que vê sob seus dedos
nascerem as cores do dia
e que continua maravilhado...
E se você não existisse,
e para quem eu existiria...
Outras dormiriam em meus braços
que eu não amaria jamais.
E se você não existisse
eu não seria mais que um ponto entre outros
Neste mundo que vem e vai
eu me sentiria perdido,
eu precisaria de você...
E se você não existisse,
diga-me como eu existiria...
Eu poderia fingir ser eu,
mas eu não seria verdadeiro.
E se você não existisse,
eu acho que eu precisaria encontrar
o segredo da vida, o porquê,
apenas para te criar...
e para te olhar...
E se você não existisse, diga-me porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você, sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse, eu tentaria inventar o amor...
como um pintor que vê sob seus dedos nascerem as cores do dia...
Aș fi..!
Străin aș fi în astă lume
Fără privirea ta senină,
Precum e cerul fără stele
Și soarele lipsit de lună
Sărac aș fi pe-acest pământ
Fără prezența ta lângă mine,
Tot aurul din lume de-aș avea
Nu te-ar putea înlocui pe tine
Nefericit aș fi eu între oameni
Fără ființa ta să fie printre ei,
Întreaga lume mi-ar fi ostilă
Și chiar dușmani, amicii mei
Dar fericit mă simt că tu exiști
Fără a fi străin printre prieteni,
Cel mai bogat făr' niciun cont
Iubit de tine, fără a fi un nimeni!
Scrisoarea a-|| a
În vasta întindere a pânzei existenței deasă,
Unde umbrele dansează și lumina încântă,
Adâncimea strângerii iubirii devine clară,
Ca inimile împletite ce bat impreuna, fără teamă.
În tapiseria vieții, ești firul meu de aur,
Împletindu-mi fiecare gând, cuvânt și fapt,
Parte integrantă a ființei mele de tezaur
Căci fără tine, sunt pierdut, nevăzut .
În labirintul iubirii, ești steaua mea călăuzitoare,
Luminând calea, atât aproape cât și-n departări,
Iar furtunile pot răvăși și vânturile să sufle,
Cu tine lângă mine, nu mă tem de nici un vai.
În această lume crudă si-atât de vastă ,
Tu ești ancora care mă ține întreg,
Fără tine, nu sunt decât o piatră goală,
Un simplu ecou al unui suflet bleg.
Tu ești melodia cântecului meu tăcut,
Culorile care pictează cerul meu în tonuri gri,
Fără tine, nu sunt decât un trecut uitat,
Pierdut în sălbăticie, incapabil a grăi.
Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
"Ja, einmal ich träumte" în turcă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Rüya sona erdi, güneş denize battı
ve uyandığımda artık seni bulamadım.
Et si tu n'existais pas în portugheză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
E se você não existisse
E se você não existisse
e porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você,
sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse,
eu tentaria inventar o amor,
como um pintor que vê sob seus dedos
nascerem as cores do dia
e que continua maravilhado...
E se você não existisse,
e para quem eu existiria...
Outras dormiriam em meus braços
que eu não amaria jamais.
E se você não existisse
eu não seria mais que um ponto entre outros
Neste mundo que vem e vai
eu me sentiria perdido,
eu precisaria de você...
E se você não existisse,
diga-me como eu existiria...
Eu poderia fingir ser eu,
mas eu não seria verdadeiro.
E se você não existisse,
eu acho que eu precisaria encontrar
o segredo da vida, o porquê,
apenas para te criar...
e para te olhar...
E se você não existisse, diga-me porque eu existiria...
para vaguear em um mundo sem você, sem esperanças e sem saudades.
E se você não existisse, eu tentaria inventar o amor...
como um pintor que vê sob seus dedos nascerem as cores do dia...
Aș fi..!
Străin aș fi în astă lume
Fără privirea ta senină,
Precum e cerul fără stele
Și soarele lipsit de lună
Sărac aș fi pe-acest pământ
Fără prezența ta lângă mine,
Tot aurul din lume de-aș avea
Nu te-ar putea înlocui pe tine
Nefericit aș fi eu între oameni
Fără ființa ta să fie printre ei,
Întreaga lume mi-ar fi ostilă
Și chiar dușmani, amicii mei
Dar fericit mă simt că tu exiști
Fără a fi străin printre prieteni,
Cel mai bogat făr' niciun cont
Iubit de tine, fără a fi un nimeni!
Scrisoarea a-|| a
În vasta întindere a pânzei existenței deasă,
Unde umbrele dansează și lumina încântă,
Adâncimea strângerii iubirii devine clară,
Ca inimile împletite ce bat impreuna, fără teamă.
În tapiseria vieții, ești firul meu de aur,
Împletindu-mi fiecare gând, cuvânt și fapt,
Parte integrantă a ființei mele de tezaur
Căci fără tine, sunt pierdut, nevăzut .
În labirintul iubirii, ești steaua mea călăuzitoare,
Luminând calea, atât aproape cât și-n departări,
Iar furtunile pot răvăși și vânturile să sufle,
Cu tine lângă mine, nu mă tem de nici un vai.
În această lume crudă si-atât de vastă ,
Tu ești ancora care mă ține întreg,
Fără tine, nu sunt decât o piatră goală,
Un simplu ecou al unui suflet bleg.
Tu ești melodia cântecului meu tăcut,
Culorile care pictează cerul meu în tonuri gri,
Fără tine, nu sunt decât un trecut uitat,
Pierdut în sălbăticie, incapabil a grăi.
Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
Other poems by the author
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
IUBIRE SIMȚITĂ
Dacă vrei să simţi iubirea,
Ascultă-i taina, nemurirea.
E-n râsul clar al unui dor,
E-n pasul tău spre viitor.
E cerul greu ce-ți dă răbdare,
Și visul frânt ce iarăși zboară.
E lacrima ce-n piept răsare,
Când dorul inimii tresare.
E liniştea dintr-un sårut,
E glasul cald de început.
E timpul care stă în loc,
Când arde viața-ntr-un singur foc.
Dacă vrei să simți iubirea,
Definește-o cu dăruirea.
Nu prin ce ceri, ci ce oferi,
prin daruirea unei calde-mbratisari.
Atâta nopți furate
Nu meritam să-mi furi atâtea nopti
E atâta dezordine în suflet...
Mi-e dor azi...nu știu ce mâine va fi
Stiu doar că tăcerea ta, imi e urlet.
Imi amintesc cum te-aincomportat oribil,
Când sufletul imi sclipea doar a tine.
M-a durut să te văd atât de insensibil,
Când doar voiam, o-mbrățisare de final, de la tine.
De-atunci tăcerea mă poartă din stare-n stare
Fiecare zi ce vine îmi e doar o provocare
Și nu-mi mai amintesc cum e să nu doară.
Am uitat cum e, în suflet să simt primăvară....
Privesc înainte cum totul se destramă
Privirea ta de ieri, a pus sare pe rană...
Asta e... Ne-a fost dat să avem doar un trecut,
Păcat de-mbrățisarea și vinul, ce-au lipsit la sfârșit.
Lacrimi dau să curgă, nimic nu mai e clar
Tot ce simt azi, e doar un dor tăcut... în zadar
Mi-au rămas îmbrățișarea, vinul, sărutul...
Amintiri ce-ncearcă în locul tău, să-ndulcească sfârșitul...
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Zile in șir
Dimineața mi-e senin, am lumea la picioare ,
Seara mă sufoc în tăcerea prea mare
Azi îmi văd de drum, de vise, de zori
Mâine număr în noapte doar răni și fiori.
Mă frâng in bucăți și cad în pustiu,
N-am fost decât un pas făcut prea târziu
Ochii lui nu sclipesc nicicum a regret
Eu îl păstrez ca cel mai tainic secret.
Si-n nopțile toate ma sufoc în amintiri
Mi-apare-n vis, îl simt, îl respir...
Pentru el sunt doar un caz închis
O poveste trecută... pierduta-n asfințit.
Tot sper durerea să mă uite, să-mi treacă
De ce așa ne-am sfârșit, tot n-am aflat...
Si mă pierd prin iarna cu iz de primăvară
Să uit promisiunile-ți făcute la... figurat.
IUBIRE SIMȚITĂ
Dacă vrei să simţi iubirea,
Ascultă-i taina, nemurirea.
E-n râsul clar al unui dor,
E-n pasul tău spre viitor.
E cerul greu ce-ți dă răbdare,
Și visul frânt ce iarăși zboară.
E lacrima ce-n piept răsare,
Când dorul inimii tresare.
E liniştea dintr-un sårut,
E glasul cald de început.
E timpul care stă în loc,
Când arde viața-ntr-un singur foc.
Dacă vrei să simți iubirea,
Definește-o cu dăruirea.
Nu prin ce ceri, ci ce oferi,
prin daruirea unei calde-mbratisari.
Atâta nopți furate
Nu meritam să-mi furi atâtea nopti
E atâta dezordine în suflet...
Mi-e dor azi...nu știu ce mâine va fi
Stiu doar că tăcerea ta, imi e urlet.
Imi amintesc cum te-aincomportat oribil,
Când sufletul imi sclipea doar a tine.
M-a durut să te văd atât de insensibil,
Când doar voiam, o-mbrățisare de final, de la tine.
De-atunci tăcerea mă poartă din stare-n stare
Fiecare zi ce vine îmi e doar o provocare
Și nu-mi mai amintesc cum e să nu doară.
Am uitat cum e, în suflet să simt primăvară....
Privesc înainte cum totul se destramă
Privirea ta de ieri, a pus sare pe rană...
Asta e... Ne-a fost dat să avem doar un trecut,
Păcat de-mbrățisarea și vinul, ce-au lipsit la sfârșit.
Lacrimi dau să curgă, nimic nu mai e clar
Tot ce simt azi, e doar un dor tăcut... în zadar
Mi-au rămas îmbrățișarea, vinul, sărutul...
Amintiri ce-ncearcă în locul tău, să-ndulcească sfârșitul...
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Ion pozitiv
Ieșită pe balcon
După un duș fierbinte
Te văd trecând pe bulevard...
De-ai ști... că te aveam în minte...
Imaginea verii cu al tău vin
Mi-a acoperit privirea
Păcat... nu pot să te sun...
M-ai acuza cu... hărțuirea...
Și te-am privit cu ochii uzi
Cum mi te pierzi printre mașini
Te-am strigat în gând...poate m-auzi
Și te întorci să mă fericești cu-n vin...
E rece, mâinile-mi tremură
lar sufletul mi se cutremură
De durere și de dor amar
Și că tot în jur e doar neclar....
E seara Sfântului Ion
Și azi in gând cu tine o s-adorm...
Ce trăiesc e atât de primitiv..
Te-am zărit...mi-e seara un Ion pozitiv..