Doar ce ti-am scris
Cu sufletul de dor încins
Într-o seară mi-am promis
La tine-n vis că o să vin,
În brațe strâns ca să te tin,
Să îți sărut fruntea senină
În șoaptă să-ți spun "Noapte bună!"...
Am încercat ce mi-am promis,
Dar, de acum la tine-n vis,
Nu mai ajung, mi-e interzis...
Și a rămas doar ce ţi-am scris.
Category: Parting poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 27 мая
Views: 168
Poems in the same category
Cu tine-n sânge
M-a durut.
M-a durut atât de tare
încât nimeni nu mă mai recunoaște,
Nici la înfățișare,
Nici la mentalitate.
M-a durut atât de tare,
Încât acum nu mai simt nimic.
Nici emoție,
Nici vise,
Nici trăiri fără sfârșit.
Ne-am întâlnit
Ne-am conectat,
Cu iubirea-n suflet am rămas.
Te-am căutat, căci te-am pierdut
Într-o seară la apus.
M-a durut
Și n-am să uit.
Cu tine-n sânge, fiecare clipă tăcută
Se face strigăt în gând
Fără ecou, fără ieșire, doar un strigăt blând...
Cu tine-n sânge dorm puțin,
Trăiesc pe jumătate și totuși,
În fiecare vis te mai aleg încă o dată,
Sfârșind singură, în povestea noastră întunecată.
Arhitectura unui dor
Te-ai întrebat vreodată cum se construiește un dor?
Din ce fibre invizibile se țese un suflet,
Cum fiecare absență devine mortar,
Iar amintirile – cărămizi din lut ars,
Aruncate la întâmplare într-un labirint?
Eu te-am zidit pe tine în mine.
Ai devenit coloana vertebrală a cerului meu,
O catedrală de sunete mute
Unde rugăciunile sunt doar șoapte
Pe care le murmur când toți își întorc privirea.
Dar iubirea asta nu e un templu.
E un pod suspendat,
Fragil, arcuit peste haos.
Lemn putred de regrete,
Lanțuri din tăceri ruginite,
Un pod pe care merg desculță
Căutându-te.
Mâinile tale erau arhitecți.
Cu ele ai modelat o lume,
Dar ai lăsat zidurile nefinisate,
Ferestrele deschise către un nicăieri,
Și m-ai lăsat să privesc,
De pe marginea golului,
Cum pleci.
Acum stau pe dărâmături,
Reconstruind fiecare clipă.
Pereți din dorințe,
Acoperiș din promisiuni frânte,
Și o poartă prin care tu n-ai să treci.
Te-ai întrebat vreodată cum se demolează un dor?
Eu nu știu.
Dar fiecare piatră pe care o ating
Mă lovește din nou
Cu absența ta.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
El
Dau vina pe traume sau pe trecut,
Căci nu știi să mi dai un răspuns.
Doar stai în fața mea tăcut,
Și aștepți să fii străpuns.
Cu faptul de a iubii,
Cu gândul de a fi uitat,
Cu inimă de a trăi,
Și cu sufletul împăcat.
Ești sec,distant,nu știi ce mai vrei
mă dorești,mă îndrăgești,doar până la trei.
Dis de dimineață, să nu ți dau răspuns,
Numai poți vorbi,fiind deja străpuns.
Cu tine-n sânge
M-a durut.
M-a durut atât de tare
încât nimeni nu mă mai recunoaște,
Nici la înfățișare,
Nici la mentalitate.
M-a durut atât de tare,
Încât acum nu mai simt nimic.
Nici emoție,
Nici vise,
Nici trăiri fără sfârșit.
Ne-am întâlnit
Ne-am conectat,
Cu iubirea-n suflet am rămas.
Te-am căutat, căci te-am pierdut
Într-o seară la apus.
M-a durut
Și n-am să uit.
Cu tine-n sânge, fiecare clipă tăcută
Se face strigăt în gând
Fără ecou, fără ieșire, doar un strigăt blând...
Cu tine-n sânge dorm puțin,
Trăiesc pe jumătate și totuși,
În fiecare vis te mai aleg încă o dată,
Sfârșind singură, în povestea noastră întunecată.
Arhitectura unui dor
Te-ai întrebat vreodată cum se construiește un dor?
Din ce fibre invizibile se țese un suflet,
Cum fiecare absență devine mortar,
Iar amintirile – cărămizi din lut ars,
Aruncate la întâmplare într-un labirint?
Eu te-am zidit pe tine în mine.
Ai devenit coloana vertebrală a cerului meu,
O catedrală de sunete mute
Unde rugăciunile sunt doar șoapte
Pe care le murmur când toți își întorc privirea.
Dar iubirea asta nu e un templu.
E un pod suspendat,
Fragil, arcuit peste haos.
Lemn putred de regrete,
Lanțuri din tăceri ruginite,
Un pod pe care merg desculță
Căutându-te.
Mâinile tale erau arhitecți.
Cu ele ai modelat o lume,
Dar ai lăsat zidurile nefinisate,
Ferestrele deschise către un nicăieri,
Și m-ai lăsat să privesc,
De pe marginea golului,
Cum pleci.
Acum stau pe dărâmături,
Reconstruind fiecare clipă.
Pereți din dorințe,
Acoperiș din promisiuni frânte,
Și o poartă prin care tu n-ai să treci.
Te-ai întrebat vreodată cum se demolează un dor?
Eu nu știu.
Dar fiecare piatră pe care o ating
Mă lovește din nou
Cu absența ta.
Prima iubire nu se uită
Te ignor și-am s-o fac cât pot de mult
Te-ai pus cu orgoliul meu cumva?
Vai și-amar de ce se va întâmpla
În cel mai rău caz te arunc în Prut.
Mă arde sudoarea plină de frustrare
Am ajuns să-mi înfing unghiile în pământ
Ca apoi să îmi devină părul cărunt
Clipe frumoase de crizare.
Ți-aș smulge fanteziile alea despre controlul tău asupra mea
Nu mă dăruiesc, pleacă de aici cât mai repede
Oh, dar te iubesc atât de mult, toxica mea iubire
Am să te prind și-am să te sărut.
Toxic fiind eu, toxică fiind tu,formăm un întreg
Motiv pentru care ar trebui să nu mă mai poți enerva
Când vei putea tu observa?
Când? Căci pare că nu poți să subînțelegi.
Îmi lipsește aroma ta la nebunie
Să-ți simt trupul e doar un vis plăcut
L-am simțit cândva demult, în al nostru trecut
Păcat că deja ai ales pe altcineva pentru cununie…
Tu, prima mea iubire, nu te pot uita
Unde am să te găsesc ,din nou, a mea?
Noul tău soț când vei dormi te va veghea?
Ce te-a făcut să mă lași în urmă, să te măriți cu altcineva?
Ruptură...
Acum când viața mă provoacă,
Mai bine-n ștreang aș atârna,
Să-mi curgă sângele băltoacă,
Din rana mea prin carnea ta.
M-aș biciui cumplit ca pe-un infam,
Apoi l-aș insulta pe Creator,
Căci am pierdut și ce n-aveam,
Și lesne-mi este ca să mor.
Mi-e jertfa somniferul morții,
Și mă-nspăimântă zorile de zi,
Fără regret las tot în grija sorții,
Că dinlăuntru eu nu mai pot iubi.
Primesc pedepse de oriunde,
Iar ispășirea-i crâncenă și grea,
Și nu-mi mai curge pic de sânge,
Și-n ștreang atârnă umbra mea.
Prin cimitir mi-e lesne pasul,
Cu moartea braț la braț mă plimb,
Îi simt în carne pulsul, glasul,
Și n-aș mai da-o pe nimic la schimb.
El
Dau vina pe traume sau pe trecut,
Căci nu știi să mi dai un răspuns.
Doar stai în fața mea tăcut,
Și aștepți să fii străpuns.
Cu faptul de a iubii,
Cu gândul de a fi uitat,
Cu inimă de a trăi,
Și cu sufletul împăcat.
Ești sec,distant,nu știi ce mai vrei
mă dorești,mă îndrăgești,doar până la trei.
Dis de dimineață, să nu ți dau răspuns,
Numai poți vorbi,fiind deja străpuns.
Other poems by the author
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Lovituri
Ai aruncat cu pietre-n mine
Crezând ca tu esti mai presus,
Călcandu-mi sufletu-n picioare
Ignorând ce-a fost frumos...
Ai aruncat cu vorbe grele
Fără să te gandesti deloc,
Că lovind cu ură-n mine
Loviturile candva...se-ntorc!
M-ai judecat ca nu ai inteles
Că am ținut la tine intr-un fel,
Și ai scuipat cu răutate
Tristetea peste chipul meu...
De m-ai privi pret de o clipă
Cum ochii mi-s nefericiți si stinsi
Ai zări negresit durerea scumpă
Ce nu-ti doresc în veci s-o simti...
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Atât...
Și m-ai avut într-un pat cu împrumut
Pe-o canapea îngustă, fărắ pernă,
Și n-am stiut c-o aventură de-un minut
Ími va rămâne un dor și-o dragoste eternă.
Şi al tău vin cu un sărut mi l-ai servit
Într-o seară la-nceput de-april, banală,
Mirosul îi am și-acum în minte-ntipărit
Pe buze azi mai simt doar fumul de tigară.
Şi mi-ai rămas o flacăra ce nu se-aprinde
Ce arde-n suflet tainic, neștiut.
Și-mi ești scânteie care se desprinde
Din visul meu de nimeni cunoscut.
Și vinul mi-a ramas un dor nestins, o clipă dulce
Un strop de cer si nori de ploi...
Nu-l condamna să fie gândul ce mă frånge!
Te rog, adu-ți aminte și ..dă-mi-l inapoi ..
Femeia din oglindă
Privesc femeia din oglindă
Are în ochi povești nespuse
De dor inima-i e cuprinsă
De-atâtea taine nerostite...
Ii sting lumina să nu vadă
Cum ochii i se scalda-n lacrimi
Cum inima ii stă pe loc
De când te poartă ca un foc..
O strâng de mână dar ea stie
Ca încă ești amintire vie
Si-oricât vrea să te lase în trecut
Ești omul ce prea mult a durut...
Privesc femeia din oglindă
Ce plânge și uneori te strigă
Dar tu nu vrei sa o auzi
Decât in vise vii... în viață fugi.
Lovituri
Ai aruncat cu pietre-n mine
Crezând ca tu esti mai presus,
Călcandu-mi sufletu-n picioare
Ignorând ce-a fost frumos...
Ai aruncat cu vorbe grele
Fără să te gandesti deloc,
Că lovind cu ură-n mine
Loviturile candva...se-ntorc!
M-ai judecat ca nu ai inteles
Că am ținut la tine intr-un fel,
Și ai scuipat cu răutate
Tristetea peste chipul meu...
De m-ai privi pret de o clipă
Cum ochii mi-s nefericiți si stinsi
Ai zări negresit durerea scumpă
Ce nu-ti doresc în veci s-o simti...
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Nocturn
M-ai făcut atât de dependentă de tine...
În câteva întâlniri scurte... ocazional
Vin...săruturi... piele pe piele
Totul, ca intr-un clip promoțional!
Răpusă de-acel "nu sunt pentru tine!"
Nimicul dintre noi, e tot ce mai am
De-am insemnat ceva și eu pentru tine
E doar o-ntrebare...fără final...
M-ai uitat probabil din următoarea secundă
Când după ușă am făcut primul pas
M-ai facut nedemnă de o-mbrățisare
Și am plecat!... fără un bun rămas....
Ti-am fost femeie dorită pe secunde
Știu babe! O clipă ti-am fost dragă !
Nu ne-au legat decât ceva orgasme la "beție"...
Târziu am înțeles! Bărbați ca tine nu vor iubi vreodată!
Azi prinsa-n mintea mea...arest la domiciliu,
M-as îmbăta să nu mai simt, dar mai bine scriu,
Parfumul vinului tău mi-e un ocean de amintiri
Tu...drogul magic din care pot să mă inspir...
Alcoolul ce mă face să nu am emotii,
Tigara după amorul din toiul nopții
Cafeaua dulce din diminețile cu soare,
Durerea mea, ascunsă-n versuri amare...
Si-o mie de alte vise...a dorului chemare...