Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Poems in the same category
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Murmur a dor
Iubito, mi-aș face inima, râu,
Să curgă lin peste sufletul tău,
Iar din zilele mele, ce le am pe pământ,
Să-ți fac un paradis, cu miros de cânt.
Să-ți împletesc părul în raze de soare,
Să-ți dăruiesc flori de dor și speranță în zare,
Să transform fiecare umbră în vis,
Și să umplu tăcerea cu glasuri de crist.
"Și chiar de-s umbre, iubirea noastră strălucește"
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Murmur a dor
Iubito, mi-aș face inima, râu,
Să curgă lin peste sufletul tău,
Iar din zilele mele, ce le am pe pământ,
Să-ți fac un paradis, cu miros de cânt.
Să-ți împletesc părul în raze de soare,
Să-ți dăruiesc flori de dor și speranță în zare,
Să transform fiecare umbră în vis,
Și să umplu tăcerea cu glasuri de crist.
"Și chiar de-s umbre, iubirea noastră strălucește"
Amintiri
Mi-amintesc când m-ai sărutat pe frunte
Sărutul pe frunte...promisiune,
Spune-mi azi dorului ce să-i spun???
...închid ochii ușor, și te strig pe nume...
Si-mi ești mai viu decât ai fost vreodată
Amintirile ma prind ca intr-o vrajă
Și ma întind pe o pagină albă, fără hotar
Să nu mai vad intunericul ce zace-n pahar
Mi-amintesc cum mi-ai prins părul în pumn
Cât mi-a plăcut...stiu că-mi venea sa te sărut
Păcat c-acest moment a fost nedemn
Și n-a primit o-mbrățisare de sfârșit...
Ce-i dragostea
Eu am alunecat înspre tine
Tu nu erai acolo...
Tu ai alunecat înspre mine
Eu nu eram acolo....
Amândoi eram două lacrimi
Ce cădeau din norii jucăuși
Purtând chipul unor îngeri,
Noi doi întrebându-ne din priviri,
Ce-i dragostea dacă nu ploaia sau vântul,
Ce ne mângâie pe obrajii plânși,
Sau poate anotimpurile ce se scurg și ne lasă triști,
Asteptând să aflăm ce-i dragostea...
Eu am alunecat înspre tine
Tu m-ai prins
Apoi tu cădeai înspre mine
Eu neexistând!
Mă întrebai dacă dragostea are și alt nume,
Numele tău ți-am răspuns....
Te vedeam undeva ca într-un vis, plângând...
Mă intrebai unde se află dragostea;
Ți-am răspuns că stă undeva în gând,
Când la tine când la mine
Când ne îmbrățișează pe-amandoi suspinând;
M-ai întrebat dacă dragostea moare,
Am tăcut pentru un timp
Apoi ți-am răspuns !
Poate că dragostea așteaptă mereu un nou început,
Dragostea este captivă într-un surâs,
Într-o speranță într-un sărut,
Chiar dacă acesta uită să vină...
Dragostea suntem noi,
Tu căzând înspre mine...
Eu căzând înspre tine!
Dragostea este o ființă născută de noi doi,
Sau doar de mine!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Other poems by the author
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Doar inimile știu..
Doar inimile știu mai bine
Doar inimile știu mai bine
Cine iubește pe cine,
Cine tresaltă în tăcere
Și cine plânge în cădere.
Doar ele simt când dorul doare,
Când visul piere în uitare,
Când arde focul stins demult,
Când glasuri mute spun mai mult.
Doar inimile, fără teamă,
Se-ntorc la ceea ce le cheamă,
Chiar dacă timpul le desparte,
Iubirea le unește-n moarte.
Doar inimile știu mai bine
Cine rămâne în suspine,
Cine, deși se pierde-n zbor,
Trăiește-n celălalt… și mor.
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Câte inimi
Nu știu câte inimi vei mai frânge,
Dar vine clipa-n care vei plânge.
Și lacrimi grele vor cădea pe foi,
Din dorul celor ce-au plecat din noi.
Când jocul tău va fi doar amintire,
Vei înțelege prețul din iubire.
Că orice suflet rupt și părăsit
Îți lasă-n urmă-un drum necucerit.
Căci roata vieții se întoarce-n taină,
Și-n jurul tău va crește a sa haină.
Durerea-i lecție, iar timpul, sfetnic bun,
Să-nveți iubirea fără să răpun’.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.
Haos sunt, haos rămân,
Haos sunt, haos rămân,
Umbre și doruri prin gânduri se strâng.
Știu ce-i dorul, știu cum te chem,
Dar tac și păstrez tot ce am în poem.
În mine furtuni, cuvinte-n tăcere,
Frânturi de lumină pierdute-n durere.
Vântul mă poartă prin visele reci,
Dar nu-ți spun taina ce-n mine petreci.
Haos sunt, haos rămân,
Ziduri de teamă ce-n suflet se strâng.
Știu ce-i dorul, dar las în abis
Un glas nerostit, un vis interzis.
Ploaia
Ploaia cade blând pe stradă,
Vântul suflă și mă-ndeamnă,
Să mă pierd printre uitare,
Într-o lume înșelătoare.
Tristețea curge pe alei,
Pașii mei sunt tot mai grei,
Norii joacă peste mine,
Ca un gând ce nu mai vine.
Dar din ploaie, printre stropi,
Se arată raze-n topi,
Și-n tristețea care doare,
Se ascunde-o alinare.
Căci și norii când dispar,
Lasă cerul iar hoinar,
Și tristețea ce mă-mparte,
Va pleca, ca ploaia-n noapte.
Doar inimile știu..
Doar inimile știu mai bine
Doar inimile știu mai bine
Cine iubește pe cine,
Cine tresaltă în tăcere
Și cine plânge în cădere.
Doar ele simt când dorul doare,
Când visul piere în uitare,
Când arde focul stins demult,
Când glasuri mute spun mai mult.
Doar inimile, fără teamă,
Se-ntorc la ceea ce le cheamă,
Chiar dacă timpul le desparte,
Iubirea le unește-n moarte.
Doar inimile știu mai bine
Cine rămâne în suspine,
Cine, deși se pierde-n zbor,
Trăiește-n celălalt… și mor.
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Câte inimi
Nu știu câte inimi vei mai frânge,
Dar vine clipa-n care vei plânge.
Și lacrimi grele vor cădea pe foi,
Din dorul celor ce-au plecat din noi.
Când jocul tău va fi doar amintire,
Vei înțelege prețul din iubire.
Că orice suflet rupt și părăsit
Îți lasă-n urmă-un drum necucerit.
Căci roata vieții se întoarce-n taină,
Și-n jurul tău va crește a sa haină.
Durerea-i lecție, iar timpul, sfetnic bun,
Să-nveți iubirea fără să răpun’.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.