scrisoarea

M-a nascut si ma crecut

A ris sia plins cind a putut

Primii pasi cu ea eu iam facut

Cu mama mea cea draga

M-a  invatat de toate-n viata

Si ma certat cind nam stiut

Si-am plins .dar numam suparat

Pe mama mea cea draga

E mama si e numai una

Ce mult o pretuesc

Caci ea tot timpu linga mine

SI TARE O IUBESC

Iar daca eu team suparat

Iertare vreau sat cer 

Si-as vrea sa stii mamica mea 

Ca eu te iubesc

 

A SAPTEA ZI DIN SAPTE 

TOT DUPA SAPTE ANI , 

SI TOT LA ORA SAPTE .

TE-AM REINTALNIT ,

SI INCA INIMA MAI BATE 

ERAM IN FATA TA , UN PORUMBEL ,

UN COMIS-VOIAJOR .

TI-AS FI ZBURAT IN BRATE,

FIINDCA ARDEAM DE DOR.

AM INGHETAT PE LOC ,

PIERDUTA SI NELINISTITA .

CACI DUPA SAPTE ANI DE ZILE , 

INCA IMI FACI INIMA SA SIMTA!

Trist cu inima franta

Suferind incet dupa putina iubire

Singur si parasit in lumea mea

Fara nicio speranta de iubire

Ignorat si neiubit de ea

Ea de o frumusete

Atat de rara

Atat de uimitoare

Luna se intoarce dupa ea

Soarele ii admira zambetele

Pamantul se invarte doar pentru ea

Toate gandurile se invart dupa a ei privire

La-nceput a fost sărutul

Şi sărutu' era la tine

Şi l-ai pus cu foc pe mine,

De mi-ai ars cu el tot lutul.

La sfârşit a fost doar lutul

Cu zăpadă şi cu ploi

Ce-au căzut peste-amândoi...

De-a rămas din noi sărutul.

Un trandafir roșu

În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit

Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare

Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!

Cristina Vesa

Incepe jocul, ma asez

Trag aer mult si il respir

Ce vad, nu, nu-mi imaginez

Car totu-n spate, in delir.

Ochii-s blocati si mintea-alearga

Iar sufletul s-a micsorat

Nu poti fi TU, inima-mi neaga

Te stiu un dulce, diplomat.

Atatea vorbe, stari si vicii

Cu usurinta -mpartasesti,

Necunoscute mari principii

Invoci stiind c-asa primesti.

Ce cauti tu e un fals schimb

O lupta dura cu-al tau gol

Te-agati de chipuri fara nimb

Gasindu-le la toti un rol.

In mintea ta totu-i un joc

Doar personaje, doar castig,

Cand cel puternic spune stop

Disperi si-l tragi cu un carlig.

Cand EA exista doar sa fie

Iei tot ce e frumos si bun

Apoi cu ciuda si mandrie

Ii spui ca e un om nebun.

Ea urla tare de durere,

"Opreste-te ca nu mai pot!"

Simte cum sufletul ii piere

Te roaga pentr-un antidot.

Tu intorci capul, nu accepti

Dai vina, umilind, plecand

Tu esti dintre cei intelepti

Iar ea un amarat pamant.

Nu simti ca doare, ca-l sfasii

Ca sufletu i-l lasi bucati

Il dai deoparte, apoi revii

Zambind, senin, ca-n alte dati.

Convins ca totul e -n control

Ca sarmul tau a functionat

Reiei ca intr-un protocol

Tot ce-ai distrus ca... n-a plecat!

Dar ea nu pleaca, a crezut 

Ca dragostea ce ti-o purta

Nu va fi doar la inceput 

Ci totul va-nflori in ea.

Ori ea nu vede, n-a stiut 

Ca totul a fost doar un joc

Visand la tot ce n-a avut

Iubind da vina pe noroc.

Ramasa-n cercul infinit

De "dragoste cu nabadai"

Simtea ceva nepotrivit... 

Pan-a privit la vanatai.

Si s-a trezit si a-nteles 

Ca sufletul-i era blocat

In vechi tipar ce n-a ales

Avea in spate un pacat.

Privind in jos apoi la cer

Cu rugi fierbinti s-a linistit

Si si-a spus CRED, n-a mai spus SPER

Ca sufletu-i va fi-mplinit.

EA/EU

Un joc al mintii nesfarsit

Desi n -am vrut, l-am tot jucat

Nu-l mai regret, ca m-am trezit

Am lasat tot si am plecat.

P.S. Si ani si zile, nopti la rand

Ne punem masti si le lipim

Nu le dam jos, nici chiar in gand

Murim cu gandul....' sa iubim!

Miriam - Doua Umbre

05.09.2025

#DouaUmbre

 I yearn for you like dawn for light,

A fleeting ghost in endless night.

Your fragrance lingers, soft yet bold,

A whispered tale the winds still hold.

Your smile, celestial, graced the air,

A golden hymn beyond compare.

Now silence hums where laughter grew,

A hollow space where love once flew.

I need you like the moon needs tides,

Like fate adrift on time’s divides.

Through endless echoes, I pursue,

Yet every path dissolves in blue.

We wove our days with threads of fire,

Each moment etched in soft desire.

Now echoes of our footsteps fade,

As solitude becomes my shade.

Night calls your name, yet finds you not,

A specter lost, a star forgot.

I reach through dreams, though dreams deceive,

For shadows lie, yet hearts believe.

I need you like the moon needs tides,

Like fate adrift on time’s divides.

Through endless echoes, I pursue,

Yet every path dissolves in blue.

If time could weave its threads anew,

I’d find my way—back home to you.