Speriat
Tu, ochi albaștri, muritor
Ce vezi în asta seară?
Cand ploaia veșnicilor nori
Ti-a dat în brață o fată...
Cum o numești și cum o cânți?
Uitand parca de tine...
Si ochii ei care te plâng,
Te ascund cu greu de mine.
Caci doar ei știu ce ai făcut,
Cu mâini curate la apus,
Si cat de mult ți ai daruit
Vietii, petale, speriat.
Dar nu de ea, de noi, de ei
Ci doar de tine și de zmei..
Category: Love poems
All author's poems: vale
iubire, cunoaștere, frumusețe, natura, ganduri
Date of posting: 19 января
Views: 206
Poems in the same category
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Te aștept
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Nu te aștept, dar vreau să vii,
Să ne-ntâlnim ca prima oară,
Să te rescriu în poezii.
Să-mi aduci un zâmbet cald,
Un semn că timpul n-a trecut,
Să ne iubim în versuri mari,
Așa cum nu am mai făcut.
Să-ți fie glasul vechi și dulce,
Cum l-am purtat în amintiri,
Să-mbrățișăm tăceri de gheață
Și să le-aprindem în iubiri.
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Dar încă știu ce-nseamnă dor,
Te-aștept să-mi fii cuvânt și taină,
Un vers pierdut, regăsitor.
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Pierdută
Pierdută în timp,
Atinsă de șoapte.
Tăcerea o-ntind,
Părasită în noapte.
Pierdută de tot,
Lăsată uitării.
Oare mult o să pot
Fi scăldată-n durere?
Pierdută în gânduri
Lipsite de sens.
De la anumite timpuri
Simt tot în exces.
Pierdută în marea
Cuvintelor tale
Nu ajung spre mal,
Ci mă scufund tot mai tare.
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Te aștept
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Nu te aștept, dar vreau să vii,
Să ne-ntâlnim ca prima oară,
Să te rescriu în poezii.
Să-mi aduci un zâmbet cald,
Un semn că timpul n-a trecut,
Să ne iubim în versuri mari,
Așa cum nu am mai făcut.
Să-ți fie glasul vechi și dulce,
Cum l-am purtat în amintiri,
Să-mbrățișăm tăceri de gheață
Și să le-aprindem în iubiri.
Mi-s ochii deșteptați de vreme,
Dar încă știu ce-nseamnă dor,
Te-aștept să-mi fii cuvânt și taină,
Un vers pierdut, regăsitor.
Other poems by the author
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
dragostea mea
oare te înspăimântă dragostea mea?
atât de profundă,
pe care o port legată de a mea voce, mâini, picioare.
oare ți e frică ca totul sa fie superficial?
ai văzut tu om ce își arata coarnele...in timp ce e legat de pat?
poate dragostea mea e drog,
poate dragostea mea e privata, ascunsa, arzătoare si clară.
dragostea mea cuprinde oceane, lumi, universuri,
dragostea mea nu are sfârșit.
crezi ca am fost un înger în viața mea anterioară?
un descântec sau un plânset?
am fost oare frumoasă? sensibilă, măiastră?
am fost oare copilă, cu ochi făcuți din marmură,
au fost oare ale mele buze pline doar de amorul tau?
dragostea mea nu are gramaj, nu are eticheta,
dragostea pe care ți-o port poate este defectă,
dar mă lași măcar să visez cum te aș iubi corect?
dragostea mea, un vultur singuratic
un cântec fredonat de femei, care acum sunt mame.
dragostea mea nu are margini, o formă adusă la suprafață...
dragostea mea e apa pură, un ocean, o mare..
dragostea mea există? oare e adevărată?
eu sunt dragostea mea.
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
Amorf
și dacă mi aș arunca genunchii
frânți, în fața ta
și ți-aș cere să-mi fii bună,
măcar pentru o clipă,
pentru a mă ridica pe vârfuri,
să-mi spăl fața mută.
legat d-un apus de soare,
doar peștii mi-au rămas aproape,
iar marea, oh, marea...
cu ale sale valuri tulburi..
mă tot striga, să mă întorc
să-ți fiu aproape!
mă încălzesc la un foc mic,
aștept, poate..eu mai rezist!
mă scutur, strâng, apoi iar plec!
căci mă întorc, doar când mi-e greu..
tu simți o frică? poate ți-e dor?
de al meu chip...de al meu umor?
o dragoste tot plutitoare
se așterne, ziua între noi,
dar suntem plini doar de păcate..
noaptea, pe noi ne dă de gol!
tu, spune-mi! acum, aici, nu mâine
mă întorc, iar, poate, încă viu..
și cu mâini ca de slujitor?
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
dragostea mea
oare te înspăimântă dragostea mea?
atât de profundă,
pe care o port legată de a mea voce, mâini, picioare.
oare ți e frică ca totul sa fie superficial?
ai văzut tu om ce își arata coarnele...in timp ce e legat de pat?
poate dragostea mea e drog,
poate dragostea mea e privata, ascunsa, arzătoare si clară.
dragostea mea cuprinde oceane, lumi, universuri,
dragostea mea nu are sfârșit.
crezi ca am fost un înger în viața mea anterioară?
un descântec sau un plânset?
am fost oare frumoasă? sensibilă, măiastră?
am fost oare copilă, cu ochi făcuți din marmură,
au fost oare ale mele buze pline doar de amorul tau?
dragostea mea nu are gramaj, nu are eticheta,
dragostea pe care ți-o port poate este defectă,
dar mă lași măcar să visez cum te aș iubi corect?
dragostea mea, un vultur singuratic
un cântec fredonat de femei, care acum sunt mame.
dragostea mea nu are margini, o formă adusă la suprafață...
dragostea mea e apa pură, un ocean, o mare..
dragostea mea există? oare e adevărată?
eu sunt dragostea mea.
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
Amorf
și dacă mi aș arunca genunchii
frânți, în fața ta
și ți-aș cere să-mi fii bună,
măcar pentru o clipă,
pentru a mă ridica pe vârfuri,
să-mi spăl fața mută.
legat d-un apus de soare,
doar peștii mi-au rămas aproape,
iar marea, oh, marea...
cu ale sale valuri tulburi..
mă tot striga, să mă întorc
să-ți fiu aproape!
mă încălzesc la un foc mic,
aștept, poate..eu mai rezist!
mă scutur, strâng, apoi iar plec!
căci mă întorc, doar când mi-e greu..
tu simți o frică? poate ți-e dor?
de al meu chip...de al meu umor?
o dragoste tot plutitoare
se așterne, ziua între noi,
dar suntem plini doar de păcate..
noaptea, pe noi ne dă de gol!
tu, spune-mi! acum, aici, nu mâine
mă întorc, iar, poate, încă viu..
și cu mâini ca de slujitor?