Renunțare
Renunțare
A fost greu, și încă doare,
Ca un strigăt prins în nori,
Sufletul ce-l adoram
L-am pierdut printre fiori.
Am strâns clipele-n tăcere,
Le-am cusut cu fir de dor,
Dar iubirea mea curată
M-a rănit până-n izvor.
Am fost nevoită, Doamne,
Să-mi desprind inima-n două,
Să aleg tăcerea aspră
Peste sufletul ce plouă.
L-am iubit cu tot ce sunt,
Cu fărâme de lumină,
Dar destinul, crud și rece,
A făcut din vis ruină.
Acum merg pe drumuri stinse,
Fără umbra lui în spate,
Dar iubirea ce-am avut-o
Arde-n mine neuitate.
A fost greu, dar din durere
Am făcut un cer senin,
L-am lăsat să plece-n lume,
Chiar dacă mi-e dor deplin.
Poems in the same category
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Captiv...
M-am trezit într-o furtună nocturnă,
Sub un cer luminat de fulgere nu de lună,
Mă rătăcesc în propria-mi viață confuză,
Vreau să știu unde a dispărut a mea călăuză....
Aș vrea să știu de ce m-a lăsat în spate,
De ce m-a făcut să tânjesc după libertate,
De ce simt că n-o pot avea nici după moarte,
De ce am ales-o fix pe ea dintre toate....
Sunt captiv în propriile-mi gânduri blestemate.....
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Remadar
Cade-o ploaie liniștită
Pe-al tău neschimbat obraz,
Iară vântul ce adie
Îmi șoptește cu-al tău glas.
Codrul cel himeric sună
Pe când gura mică tace,
Nu știe cum să-mi mai spună
Că vrei să te las în pace.
El ne știe, dar nu vede
Simte, dar nu poate face
Nici nu poate ca să scrie,
Dară încearcă să ne împace.
Timpul ce gonește harnic
Căci ne vrea pe amândoi,
Nu mai e zadarnic când
Sărut a tale buze moi.
Cele două surori part..3
În curând ,le atrage atenția tufele impesionante de leandru sălbatic de diverse culori
de pe marginea autostrăzii. Prin geamul deschis pătrunde parfumul dulce-amărui al
florilor.Aristița își roagă sora să oprească mașina să rupă câteva ramuri cu care să îm-
podobească parbizul încălzit de soare.Deosebiții de frumoși erau și lămâii sălbateci ,
plini de fructe și flori .Pe ceul de un albastru senin nu era nici un nor.iar vântul ,pare că
doarme printre ramuri.Se făcuse abia ora 10.00.Soarele ardea generos,iar până acasă
mai era cale lungă .Ștefania începe să-i povestească fapte pe care ,nu și le-ar fi putut
închipui ,cu ceva timp în urmă.
Aristița ,eu nu merg la biserică ,dar cred în Dumnezeu .Mă consider prea păcătoasă
să întru în casa Domnului.Simt nevoia să mă spovedesc ție .Știu că o să te surprindă ceia ce
ai să auzi ,dar cât de bună ești și milostivă , cât de mult mă iubeși ,socot că mă vei ierta.Mă
întreb uneori cum două surori pot fi atât de diferite una de alta .Eu cui îi semăn?Al cui blestem
îl port ?.Dacă ai știi cât mă frământă aceste gândur!...
- Surioară ,dacă așa simți și dacă te va ajuta să te descarci,eu sunt aici să te ascult.A vem
timp destul .Ia să vedem ce te doare cel mai mult!...
-Surioară ,cred că ai să rămâi șocată, dar te rog să ai răbdare până la sfârșit.
-Ai ucis pe cineva ,atunci păcatul e mare !
-Ascultă,te rog ,și apoi ,dacă poți , să-mi dai binecuvântarea ta.Tot ții tu loc de mamaă ,nu?!
-Seriozitatea și gravitatea cu care vorbești chiar îmi dau fiori..Ai conștiința încărcată,se vede.
-Nu neg și am să-ți mărturisesc acum Nu am avut curajul să spun nimănui.Se spune că păca-
tul mărturisit e pe jumătate iertat ,e o vorbă din bătrâni . Când am plecat prima oară ,mai ții minte?
Mi-am făcut prietenii și relații printre cei mai decăzuți oameni ,fără să știu ce hram poartă sau cu se
ocupă .Mă fascina doar că aveau bani mulți ,pe care îi cheltuiau ,făcând risipă .Mă aflam într-un cerc
deocheat din toate punctle de vedere
-Știu ceva despre unul ,Gabi ,erai atrasă de el , îmi spuneai câte ceva ,atât cât voiai tu să știu.
-Gabi era un fost luptător ,după care fetele alergau înebunite,avea bani ,se îmbrăca modern ,
avea mașină scumpă ...Fetele după ce aleargă ?Era ușor penrtu el să cucerească o fată naivă ca mine.
Am fost flatată că m-a ales pe mine ca prietenă.Apoi am aflat că era căsătorit.El era mai tot timpul cu
gașca .Se adunau la o bere ,vorbeau codificat,își dădeau întânliri nocturne.Mai târziu am aflat că puneau
la cale lovituri ,spargeri, șantaje și chiar asasinate foarte bine plătite .Primeau bani grei pentru serviciile
lor ,iar angajatorii rămâneau în umbră ,scpând de concurența din diferite domenii Comenzile curgeau și
banii primiți le permiteau să trăiască în huzur.
-Dar tu ce făceai? Nu prea veneai pe acasă .Îmi spuneai că esti într-o relație și că totul este bine.
Atunci am făcut niște boacăne .Aveam nevoie de niște bani și am împrumutat de la Gabi .Ca șă-și
recupereze banii mi-a propus să le fiu șofer în treburile lor murdare .Așa am devenit părtașă la faptele la
faptele condamnabile.Atacau în special străini pentru valoti și acte ,pentr care cereau răscumpărare
Avea o relație printre polițiști ,încât mulți dintre reclamanți nu erau luați în seamă.După o vreme sunt cău-
tați de poliție .Cineva i-a avertizat ,au intrat în alertă și au fugit în grabă din țară În ace moment nu aveau
bani iar mașinile lor erau sub observație .Le-am oferit mașina mea ,cu condiția să mă ia și pe mine cu ei.
În graba lor ,au uitat să mă ia sau au vrut să scpe de mine ,nu știu Am plecat după ei și i-am ajuns la
Brăila .Când m-a văzut Gabi a devenit furios ,gesticula și înjura ,dar nu știu cărui gând ,s-a liniștit ,s-a
înseninat .Însă sistemul meu de apărare a întrat în alertă .Dacă atunci a-și fi rămas în țară ,nu mai treceam
prin atâtea umilințe ,...suferințe...Le știam planul ,aveau o legătură prin ASIA Mică de unde luau ponturi
pentru jafuri și spargeri .Am ajuns la Istambul și au început să sune telefoanele conform înțelegerilor .
Pe rând toate ofertele au căzut .Banii s-au dus pe nimicuri .Peste o săptămână nu mai erau banii penrtu
hotel și pentru mâncare.
-Te-ai gândit atunci să vii acasă?
-Ba da ,dar nu mai aveam bani .Nu concepeam să te anunț Credeam că sunt la răscruce și mai
speram în miracole .Presimțeam că inevitabilul era posibil .Gabi mi-a spus mai în glumă mai în serios :
-Ștfania ,acm numai tu ne poți scoate din impas ,ce zici ?O femeie poate să facă ușor rost de bani -
va continua
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Captiv...
M-am trezit într-o furtună nocturnă,
Sub un cer luminat de fulgere nu de lună,
Mă rătăcesc în propria-mi viață confuză,
Vreau să știu unde a dispărut a mea călăuză....
Aș vrea să știu de ce m-a lăsat în spate,
De ce m-a făcut să tânjesc după libertate,
De ce simt că n-o pot avea nici după moarte,
De ce am ales-o fix pe ea dintre toate....
Sunt captiv în propriile-mi gânduri blestemate.....
Dimineața
Cât de frumos se aliniau
Toate stelele pe chipul tau,
Tot ce-i mai frumos sclipea
Când eu te priveam din nou.
Raza de soare se lasă
Ușor, lin, încetul cu încetul
Iar tu din suflet îmi zâmbeai
Când îți zăream surâsul.
Ghiocei s-ar strânge o mie
Să-ți șoptească dragostea,
Să-ți arate pe roua de pe ei
Cât de mult eu te iubesc.
Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea
Să-ți văd chipul când dormeai
Și să-ți simt surâsul
Adânc în inima mea.
Clipa ce-o trăiesc acum
Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,
Ești zâmbetul ce-mi alina inima
In acest haos aievea.
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Remadar
Cade-o ploaie liniștită
Pe-al tău neschimbat obraz,
Iară vântul ce adie
Îmi șoptește cu-al tău glas.
Codrul cel himeric sună
Pe când gura mică tace,
Nu știe cum să-mi mai spună
Că vrei să te las în pace.
El ne știe, dar nu vede
Simte, dar nu poate face
Nici nu poate ca să scrie,
Dară încearcă să ne împace.
Timpul ce gonește harnic
Căci ne vrea pe amândoi,
Nu mai e zadarnic când
Sărut a tale buze moi.
Cele două surori part..3
În curând ,le atrage atenția tufele impesionante de leandru sălbatic de diverse culori
de pe marginea autostrăzii. Prin geamul deschis pătrunde parfumul dulce-amărui al
florilor.Aristița își roagă sora să oprească mașina să rupă câteva ramuri cu care să îm-
podobească parbizul încălzit de soare.Deosebiții de frumoși erau și lămâii sălbateci ,
plini de fructe și flori .Pe ceul de un albastru senin nu era nici un nor.iar vântul ,pare că
doarme printre ramuri.Se făcuse abia ora 10.00.Soarele ardea generos,iar până acasă
mai era cale lungă .Ștefania începe să-i povestească fapte pe care ,nu și le-ar fi putut
închipui ,cu ceva timp în urmă.
Aristița ,eu nu merg la biserică ,dar cred în Dumnezeu .Mă consider prea păcătoasă
să întru în casa Domnului.Simt nevoia să mă spovedesc ție .Știu că o să te surprindă ceia ce
ai să auzi ,dar cât de bună ești și milostivă , cât de mult mă iubeși ,socot că mă vei ierta.Mă
întreb uneori cum două surori pot fi atât de diferite una de alta .Eu cui îi semăn?Al cui blestem
îl port ?.Dacă ai știi cât mă frământă aceste gândur!...
- Surioară ,dacă așa simți și dacă te va ajuta să te descarci,eu sunt aici să te ascult.A vem
timp destul .Ia să vedem ce te doare cel mai mult!...
-Surioară ,cred că ai să rămâi șocată, dar te rog să ai răbdare până la sfârșit.
-Ai ucis pe cineva ,atunci păcatul e mare !
-Ascultă,te rog ,și apoi ,dacă poți , să-mi dai binecuvântarea ta.Tot ții tu loc de mamaă ,nu?!
-Seriozitatea și gravitatea cu care vorbești chiar îmi dau fiori..Ai conștiința încărcată,se vede.
-Nu neg și am să-ți mărturisesc acum Nu am avut curajul să spun nimănui.Se spune că păca-
tul mărturisit e pe jumătate iertat ,e o vorbă din bătrâni . Când am plecat prima oară ,mai ții minte?
Mi-am făcut prietenii și relații printre cei mai decăzuți oameni ,fără să știu ce hram poartă sau cu se
ocupă .Mă fascina doar că aveau bani mulți ,pe care îi cheltuiau ,făcând risipă .Mă aflam într-un cerc
deocheat din toate punctle de vedere
-Știu ceva despre unul ,Gabi ,erai atrasă de el , îmi spuneai câte ceva ,atât cât voiai tu să știu.
-Gabi era un fost luptător ,după care fetele alergau înebunite,avea bani ,se îmbrăca modern ,
avea mașină scumpă ...Fetele după ce aleargă ?Era ușor penrtu el să cucerească o fată naivă ca mine.
Am fost flatată că m-a ales pe mine ca prietenă.Apoi am aflat că era căsătorit.El era mai tot timpul cu
gașca .Se adunau la o bere ,vorbeau codificat,își dădeau întânliri nocturne.Mai târziu am aflat că puneau
la cale lovituri ,spargeri, șantaje și chiar asasinate foarte bine plătite .Primeau bani grei pentru serviciile
lor ,iar angajatorii rămâneau în umbră ,scpând de concurența din diferite domenii Comenzile curgeau și
banii primiți le permiteau să trăiască în huzur.
-Dar tu ce făceai? Nu prea veneai pe acasă .Îmi spuneai că esti într-o relație și că totul este bine.
Atunci am făcut niște boacăne .Aveam nevoie de niște bani și am împrumutat de la Gabi .Ca șă-și
recupereze banii mi-a propus să le fiu șofer în treburile lor murdare .Așa am devenit părtașă la faptele la
faptele condamnabile.Atacau în special străini pentru valoti și acte ,pentr care cereau răscumpărare
Avea o relație printre polițiști ,încât mulți dintre reclamanți nu erau luați în seamă.După o vreme sunt cău-
tați de poliție .Cineva i-a avertizat ,au intrat în alertă și au fugit în grabă din țară În ace moment nu aveau
bani iar mașinile lor erau sub observație .Le-am oferit mașina mea ,cu condiția să mă ia și pe mine cu ei.
În graba lor ,au uitat să mă ia sau au vrut să scpe de mine ,nu știu Am plecat după ei și i-am ajuns la
Brăila .Când m-a văzut Gabi a devenit furios ,gesticula și înjura ,dar nu știu cărui gând ,s-a liniștit ,s-a
înseninat .Însă sistemul meu de apărare a întrat în alertă .Dacă atunci a-și fi rămas în țară ,nu mai treceam
prin atâtea umilințe ,...suferințe...Le știam planul ,aveau o legătură prin ASIA Mică de unde luau ponturi
pentru jafuri și spargeri .Am ajuns la Istambul și au început să sune telefoanele conform înțelegerilor .
Pe rând toate ofertele au căzut .Banii s-au dus pe nimicuri .Peste o săptămână nu mai erau banii penrtu
hotel și pentru mâncare.
-Te-ai gândit atunci să vii acasă?
-Ba da ,dar nu mai aveam bani .Nu concepeam să te anunț Credeam că sunt la răscruce și mai
speram în miracole .Presimțeam că inevitabilul era posibil .Gabi mi-a spus mai în glumă mai în serios :
-Ștfania ,acm numai tu ne poți scoate din impas ,ce zici ?O femeie poate să facă ușor rost de bani -
va continua
Other poems by the author
Dragi elevi de clasa a VIII-a
În bănci stă strălucirea anilor voștri,
Priviri curajoase, suflete maiastre,
Culegeți vise, țeseți dorințe,
Sunteți comori, pline de științe.
În voi văd speranță, văd putere, văd dor,
Esența copilăriei, al ei viitor,
Și chiar dacă anii vă vor purta departe,
În inima mea, veți rămâne aproape.
E timpul să zburați, să-nfruntați lumea mare,
Să duceți cu voi ce-i frumos, ce-i valoare,
Dar să știți că mereu, oriunde-ați pleca,
Un gând al meu bun vă va însoți undeva.
Sunteți mai mult decât elevi pe un drum,
Sunteți lumină, suflet și parfum,
Vă iubesc, dragi copii, și vă port mereu,
În colțul cel cald al sufletului meu.
A.A.✨
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Mulțumesc
Cuvânt adânc, curat și sfânt,
E darul cel mai prețios pe pământ,
„Mulțumesc” – o rază de lumină,
Ce-n suflet pacea o dezbină.
E firul care leagă oameni,
O punte-n clipele de vreme grea,
Un simplu gest, dar cu ecou,
Ce schimbă viața, ziua ta.
Când spui „mulțumesc”, ceva se-aprinde,
Un foc ce-n inimi calde se extinde,
Rostește-l sincer, din iubire,
Și lumea-i altfel, plină de-o strălucire.
Mulțumește vieții că te-a învățat,
Să prețuiești ce ieri ai ignorat,
Mulțumește clipei, chiar de-i trecătoare,
Că-n ea găsești o rază salvatoare.
Mulțumește celor ce ți-au fost alături,
Și celor ce-au plecat, prin vânturi,
Căci fiecare-a scris o filă-n carte,
Cu sens, cu lacrimi, uneori, cu fapte.
„Mulțumesc” e cheia către cer,
Un cântec blând pe-al vieții mister,
Să-l porți cu tine, în suflet nestins,
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Supărarea..
E-un nor ce se adună-n prag de seară,
Un val ce lovește malul tot mai greu,
Un dor de liniștea pierdută iară,
Când tot ce ai în suflet e prea greu.
E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,
Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,
O vorbă care doare, nerostită,
Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.
Supărarea-i o frunză ce se duce,
În vântul rece al unei toamne gri,
E-o teamă care sufletul apuce,
Și te oprește uneori a mai zâmbi.
Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,
O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,
Căci supărarea, chiar dacă e mare,
Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost
Recunoștință
Recunoștință, floare blândă în suflet înflorit,
Pentru tot ce am primit și ce-am împlinit,
Pentru raze de soare și ploi în amurg,
Pentru pașii făcuți pe-al vieții drum lung.
Mulțumesc pentru zile și nopți ce-au trecut,
Pentru fiecare clipă și drum parcurs tăcut,
Pentru oameni dragi și îmbrățișări calde,
Pentru lecții de viață, fie ele dulci sau amare.
Pentru zâmbet și lacrimi, pentru-al meu cămin,
Pentru liniștea serii și foșnetul lin,
Pentru tot ce am azi, pentru ce am trăit,
Cu recunoștință adâncă, mă-nclin smerit.
Învăț să iubesc chiar și-n clipele grele,
Să prețuiesc darurile mici și-n tăcere,
Căci în inima plină de recunoștință curată,
Găsesc bucurie, pacea adevărată.
Așadar, mulțumesc, în gând și-n cuvânt,
Pentru binecuvântările ce vin pe pământ,
Pentru fiecare dar, fie mare sau mic,
Căci cu recunoștință, totul e mai limpede și-unic.
Dragi elevi de clasa a VIII-a
În bănci stă strălucirea anilor voștri,
Priviri curajoase, suflete maiastre,
Culegeți vise, țeseți dorințe,
Sunteți comori, pline de științe.
În voi văd speranță, văd putere, văd dor,
Esența copilăriei, al ei viitor,
Și chiar dacă anii vă vor purta departe,
În inima mea, veți rămâne aproape.
E timpul să zburați, să-nfruntați lumea mare,
Să duceți cu voi ce-i frumos, ce-i valoare,
Dar să știți că mereu, oriunde-ați pleca,
Un gând al meu bun vă va însoți undeva.
Sunteți mai mult decât elevi pe un drum,
Sunteți lumină, suflet și parfum,
Vă iubesc, dragi copii, și vă port mereu,
În colțul cel cald al sufletului meu.
A.A.✨
Vindecare imposibilă
Vindecare imposibilă
M-aș fi vindecat de tine,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aprinzi din nou suspine,
Într-un suflet obosit.
M-aș fi șters din amintire,
Dacă n-ai fi revenit,
Să-mi aduci a ta privire
Ca un dor ce m-a rănit.
M-aș fi regăsit pe mine,
Dacă nu te-aș fi văzut,
Dar mă pierd din nou în tine,
Ca un vis ce n-a trecut.
Te-aș uita… dar știu prea bine,
E târziu și e în zori,
Căci te-ntorci mereu la mine
Să mă frângi de-atâtea ori.
Mulțumesc
Cuvânt adânc, curat și sfânt,
E darul cel mai prețios pe pământ,
„Mulțumesc” – o rază de lumină,
Ce-n suflet pacea o dezbină.
E firul care leagă oameni,
O punte-n clipele de vreme grea,
Un simplu gest, dar cu ecou,
Ce schimbă viața, ziua ta.
Când spui „mulțumesc”, ceva se-aprinde,
Un foc ce-n inimi calde se extinde,
Rostește-l sincer, din iubire,
Și lumea-i altfel, plină de-o strălucire.
Mulțumește vieții că te-a învățat,
Să prețuiești ce ieri ai ignorat,
Mulțumește clipei, chiar de-i trecătoare,
Că-n ea găsești o rază salvatoare.
Mulțumește celor ce ți-au fost alături,
Și celor ce-au plecat, prin vânturi,
Căci fiecare-a scris o filă-n carte,
Cu sens, cu lacrimi, uneori, cu fapte.
„Mulțumesc” e cheia către cer,
Un cântec blând pe-al vieții mister,
Să-l porți cu tine, în suflet nestins,
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Supărarea..
E-un nor ce se adună-n prag de seară,
Un val ce lovește malul tot mai greu,
Un dor de liniștea pierdută iară,
Când tot ce ai în suflet e prea greu.
E-o umbră-n ochi, o flacără stinsită,
Ce-a ars cândva, dar nu mai are foc,
O vorbă care doare, nerostită,
Un vis ce s-a pierdut în colț de loc.
Supărarea-i o frunză ce se duce,
În vântul rece al unei toamne gri,
E-o teamă care sufletul apuce,
Și te oprește uneori a mai zâmbi.
Dar sub povara ei se-ascunde-o cale,
O șansă de-a-nvăța ce-nseamnă rost,
Căci supărarea, chiar dacă e mare,
Te face să înțelegi ce ai avut și nu a fost
Recunoștință
Recunoștință, floare blândă în suflet înflorit,
Pentru tot ce am primit și ce-am împlinit,
Pentru raze de soare și ploi în amurg,
Pentru pașii făcuți pe-al vieții drum lung.
Mulțumesc pentru zile și nopți ce-au trecut,
Pentru fiecare clipă și drum parcurs tăcut,
Pentru oameni dragi și îmbrățișări calde,
Pentru lecții de viață, fie ele dulci sau amare.
Pentru zâmbet și lacrimi, pentru-al meu cămin,
Pentru liniștea serii și foșnetul lin,
Pentru tot ce am azi, pentru ce am trăit,
Cu recunoștință adâncă, mă-nclin smerit.
Învăț să iubesc chiar și-n clipele grele,
Să prețuiesc darurile mici și-n tăcere,
Căci în inima plină de recunoștință curată,
Găsesc bucurie, pacea adevărată.
Așadar, mulțumesc, în gând și-n cuvânt,
Pentru binecuvântările ce vin pe pământ,
Pentru fiecare dar, fie mare sau mic,
Căci cu recunoștință, totul e mai limpede și-unic.