Poems in the same category
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
Stiu ca esti tot acolo, dupa draperiile mov,
Fumand un joint , rotit de sute de ori,
Podeaua se tot prabuseste, usa se tot deschide,
Cineva tot intra ca o umbra si tot vrea sa ne ucida.
Decorul scade in continuare, acele - prosoape
negre si violete, ca niste magnolii fantomatice.
Sătul de marile minciuni ale literaturii si ale istoriei,
Atest sufletul meu care intelege de ce iti feresti
de atingeri, piciorul drept. Fiecare are un secret
Lucy Luu, fiecare are o taina, o padure fermecata, un blestem,
Iar eu stiu secretul tau, sunt piatra stricata din varful unghiului,
Care vede tot, stie tot, simte tot. Vom pleca definitiv,
Lucy Luu, pana la capatul antebratelor noastre
In dimineata in care, de la jumatatea timpului,
vom fi chemati de o alta cetate , sa pazim marea.
Cel putin, asa am crezut.
Autor: O.T.
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Speranță
O perdea de flori albastre
Acoperă o fereastră spre cer,
Iar făpturile-n chipuri măiestre
Prin iris privesc în mister.
O boltă clară, curată
Deschisă-i spre inima ta.
Albastru-i feeric te-mbată,
Te-mbie spre a medita.
Blând, vântul adie în azur,
Buchete de litere-n vers,
Și-s toate prinse-n contur,
Izvor de frumos din imens.
Mireasma plăcută a vieții
Trezită-i sub roua de dor,
Și-i ceri doar un ceas tinereții
Înfiripată-n gândul hoinar.
O frunză firavă de laur
Pe frunte discret strălucește,
Încununând visul de aur
Bucuria în suflet trudește.
Din umbră, cu pașii timizi,
Hazardul te-ncearcă din nou,
Dorind fericirii ca tizi
Speranța, credința în nou.
Medusa
Să-ți cobor stelele de pe cer,
le-aș așeza pe față și aș face colaje.
Te-aș privi cum n-aș putea de sincer
și am trăi meschin, ca două personaje.
Dar mie-mi place marea s-o zăresc în ochii tăi,
să-ți strălucească lumina părului ud.
Te-aș mângâia blând cu ochii mei uscați și răi,
ca jocul nostru să continue tot mai mut.
M-afund tot mai adânc în întunericul ocean
și pot doar să observ ceea ce e neînsemnat.
Căci doar glasul tău mai este cântec de pian,
Iar ce avem noi nu este adevărat.
Mi-ai prezentat și marea, soarele, și spațiul protector,
Ființe nedumerite în fumuri de arsură.
Mi-ai furat inima asemeni unui infractor,
lăsând în urmă drumul fără de căldură.
Am căzut printre rândurile amestecate de dorințe,
când vorbele tale mi-au oferit siguranță.
Medusa ta sunt eu, aleasă dintre ființe,
Sau doar am fost, cândva, acum — doar ignoranță.
Vin dulce prelins de-a lungul gurii,
ca toate cuvintele rostite de tine.
Speranțe împietrite prin arta literaturii,
'medusa ta' ce-a distrus niște destine.
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Îndoiala...
Ce suflet o fi fost, între apă şi lut?
Ce muget anost, peste veacuri ascult.
Ce lumină a pătruns la-nceput în genom?
Ce întuneric i-acum pe pământ, peste om.
Ce cuvânt s-a rostit în vremelnicul haos?
Ce minciuni proslăvesc ei acum in pronaos.
Ce rugi au fost înălţate de sfinţi către cer?
Ce viaţă urâtă şi ce suflet mizer.
Ce om, ce cuvânt, care sfânt legământ?
Ce lumină, ce început, care apă... ce lut?
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
Stiu ca esti tot acolo, dupa draperiile mov,
Fumand un joint , rotit de sute de ori,
Podeaua se tot prabuseste, usa se tot deschide,
Cineva tot intra ca o umbra si tot vrea sa ne ucida.
Decorul scade in continuare, acele - prosoape
negre si violete, ca niste magnolii fantomatice.
Sătul de marile minciuni ale literaturii si ale istoriei,
Atest sufletul meu care intelege de ce iti feresti
de atingeri, piciorul drept. Fiecare are un secret
Lucy Luu, fiecare are o taina, o padure fermecata, un blestem,
Iar eu stiu secretul tau, sunt piatra stricata din varful unghiului,
Care vede tot, stie tot, simte tot. Vom pleca definitiv,
Lucy Luu, pana la capatul antebratelor noastre
In dimineata in care, de la jumatatea timpului,
vom fi chemati de o alta cetate , sa pazim marea.
Cel putin, asa am crezut.
Autor: O.T.
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Speranță
O perdea de flori albastre
Acoperă o fereastră spre cer,
Iar făpturile-n chipuri măiestre
Prin iris privesc în mister.
O boltă clară, curată
Deschisă-i spre inima ta.
Albastru-i feeric te-mbată,
Te-mbie spre a medita.
Blând, vântul adie în azur,
Buchete de litere-n vers,
Și-s toate prinse-n contur,
Izvor de frumos din imens.
Mireasma plăcută a vieții
Trezită-i sub roua de dor,
Și-i ceri doar un ceas tinereții
Înfiripată-n gândul hoinar.
O frunză firavă de laur
Pe frunte discret strălucește,
Încununând visul de aur
Bucuria în suflet trudește.
Din umbră, cu pașii timizi,
Hazardul te-ncearcă din nou,
Dorind fericirii ca tizi
Speranța, credința în nou.
Medusa
Să-ți cobor stelele de pe cer,
le-aș așeza pe față și aș face colaje.
Te-aș privi cum n-aș putea de sincer
și am trăi meschin, ca două personaje.
Dar mie-mi place marea s-o zăresc în ochii tăi,
să-ți strălucească lumina părului ud.
Te-aș mângâia blând cu ochii mei uscați și răi,
ca jocul nostru să continue tot mai mut.
M-afund tot mai adânc în întunericul ocean
și pot doar să observ ceea ce e neînsemnat.
Căci doar glasul tău mai este cântec de pian,
Iar ce avem noi nu este adevărat.
Mi-ai prezentat și marea, soarele, și spațiul protector,
Ființe nedumerite în fumuri de arsură.
Mi-ai furat inima asemeni unui infractor,
lăsând în urmă drumul fără de căldură.
Am căzut printre rândurile amestecate de dorințe,
când vorbele tale mi-au oferit siguranță.
Medusa ta sunt eu, aleasă dintre ființe,
Sau doar am fost, cândva, acum — doar ignoranță.
Vin dulce prelins de-a lungul gurii,
ca toate cuvintele rostite de tine.
Speranțe împietrite prin arta literaturii,
'medusa ta' ce-a distrus niște destine.
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Îndoiala...
Ce suflet o fi fost, între apă şi lut?
Ce muget anost, peste veacuri ascult.
Ce lumină a pătruns la-nceput în genom?
Ce întuneric i-acum pe pământ, peste om.
Ce cuvânt s-a rostit în vremelnicul haos?
Ce minciuni proslăvesc ei acum in pronaos.
Ce rugi au fost înălţate de sfinţi către cer?
Ce viaţă urâtă şi ce suflet mizer.
Ce om, ce cuvânt, care sfânt legământ?
Ce lumină, ce început, care apă... ce lut?
Other poems by the author
Poezie
Joi-Se înalţă doruri lipsite de noi,
Cu valuri de vise nu le--am povestit
Căci dacă le vei ştii vei deveni trist.
Că am iubt,şi iubesc mii de flori,
Cât şi nori ,apoi în zare văd acei ochi
Ce-s atât de vii ,de-ar ieşi şi iubirea din ei
El? Şi-ar face la mine-n suflet loc dar e atât de gri şi atat de gol..
Poem
Nu mai pot iubi pe nimeni
Ce sa știi?
Că te-am iubit puțin mai diferit.
Tu iartă-mă ca nu am putut să-ți fiu
Să-mi fi...
Iartă-mă că acum sunt mai distanta
Rece
Nu știam că dragostea din mine va trece...
Și-n suflet sunt doar mici firimituri de tine,
În schimb, am risipit lacrimi și-o mie.
Poem
Si cum viaţa e atât de vastă , îţi doresc numai bine:
Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine.
Să-ţi dai voie să fi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi.
Din ale tale greseli, din care iubirile uneori
"cu ochii treji"
Vocea ratiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile
Nefăcute cu tine, vorbind de el,
Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte
Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete...
Din pacate, nu ţi-am fost numită " cealaltă jumătate"
Care deseori se caută prin nopţile pierdute.
Poem despre pierdere
Au murit câtiva oameni în mine,
N-am apucat să-i îmbrăţisez strâns
Au plecat împreună cu mine,
Când am fost într-o furtună de plâns...
Poem
Suntem pe-o bancă în filmul meu,
Sufletul înghețat îl aștern
Făcutu-m-ai să mor încet fără tine,
Acum suntem pe-o bancă îmbătați de amărăciune,
Și-mi zici că sunt o nebună
Dar știu nu puteai să nu o zici nici în glumă,
Ochii ți-s lucioși, ai mei ca o cafea intubată în sifon,
Ce-i mai rău cu tine,e mai bine fără tine
Toxicul din tine m-a rănit, nu știu dar pari mulțumit..
Poezie
Joi-Se înalţă doruri lipsite de noi,
Cu valuri de vise nu le--am povestit
Căci dacă le vei ştii vei deveni trist.
Că am iubt,şi iubesc mii de flori,
Cât şi nori ,apoi în zare văd acei ochi
Ce-s atât de vii ,de-ar ieşi şi iubirea din ei
El? Şi-ar face la mine-n suflet loc dar e atât de gri şi atat de gol..
Poem
Nu mai pot iubi pe nimeni
Ce sa știi?
Că te-am iubit puțin mai diferit.
Tu iartă-mă ca nu am putut să-ți fiu
Să-mi fi...
Iartă-mă că acum sunt mai distanta
Rece
Nu știam că dragostea din mine va trece...
Și-n suflet sunt doar mici firimituri de tine,
În schimb, am risipit lacrimi și-o mie.
Poem
Si cum viaţa e atât de vastă , îţi doresc numai bine:
Să fi la a ta casă, îmbrăcată-n iubire şi raze divine.
Să-ţi dai voie să fi vulnerabil, să-nveţi să te ierţi.
Din ale tale greseli, din care iubirile uneori
"cu ochii treji"
Vocea ratiunii mele mi-a zis să ard toate amintirile
Nefăcute cu tine, vorbind de el,
Scoţând cioburile cu mâinile mele sfinte
Acea despărţire n-a fost fizică, între ale noastre suflete...
Din pacate, nu ţi-am fost numită " cealaltă jumătate"
Care deseori se caută prin nopţile pierdute.
Poem despre pierdere
Au murit câtiva oameni în mine,
N-am apucat să-i îmbrăţisez strâns
Au plecat împreună cu mine,
Când am fost într-o furtună de plâns...
Poem
Suntem pe-o bancă în filmul meu,
Sufletul înghețat îl aștern
Făcutu-m-ai să mor încet fără tine,
Acum suntem pe-o bancă îmbătați de amărăciune,
Și-mi zici că sunt o nebună
Dar știu nu puteai să nu o zici nici în glumă,
Ochii ți-s lucioși, ai mei ca o cafea intubată în sifon,
Ce-i mai rău cu tine,e mai bine fără tine
Toxicul din tine m-a rănit, nu știu dar pari mulțumit..